Iahtul de partid
Era prin mijlocul verii, inima Deltei. Angajatul unei benzinarii plutitoare povesteste verzi si uscate pe banca catamaranului plin ochi cu turisti. Cunoaste o groaza de oameni, politicieni, oameni de afaceri pasionati de Delta si o multime de povesti cu Vantu, Nastase, Bittner si mai recent Ponta, Oprisan si alti mari iubitori de natura. I-a vazut pe toti plimbandu-se cu barcutele lor prin stufarisul Deltei pana cand, intr-o buna zi a aparut un iaht care l-a lasat cu gura cascata.
Nu mai vazuse atata lux pe apa Dunarii decat la un armator grec. Acesta nu era insa nici grec, nici vreun mare om de afaceri. Era un politician roman, un puternic baron local, tare mandru de iahtul lui. Or fi multi cu iaht si vaporas, dar acesta costa o avere.
Cu iahtul lui stralucitor s-au plimbat, zice, cam toti presedintii partidului. Ii carase pe aproape toti in Delta sa-i desfete cu minunatiile naturii si, desigur, sa-i legene in visul unei vieti fara griji. Pana la urma, iahtul asta frumos l-a ajutat sa inteleaga mai bine cum a evoluat, de-a lungul timpului, partidul.
Uite, se lauda baronasul nostru in stanga si-n dreapta, la bordul lui a urcat chiar si primul presedinte al partidului. A clatinat din cap privind de sus apele tulburi prin care ne plimbam. Nu e bine, nu e bine deloc. Ce-o sa zica lumea? Cum plangeti voi soarta saracilor scaldati in atata bogatie?
Al doilea presedinte m-a anuntat din scurt, cum a pus piciorul pe punte: de maine, bijuteria ta e a mea. N-a zis ca vrea sa cumpere iahtul sau ca-l imprumuta putin. A zis ca-i a lui si cu asta basta. Asa erau vremurile atunci. Partidul s-a schimbat intre timp, a evoluat, au venit alti presedinti. Ultimul s-a urcat la bord de curand. Si lui ii place mult Delta, natura si viata lasata in grija altora. Incantat de priveliste, a intrebat: de unde l-ai luat, cat ai dat pe el? Vreau si eu unul.
N-as putea spune nici in ziua de azi daca m-a pacalit cu povesti pescaresti, daca iahtul-minune chiar exista cu adevarat. Dar parca-l vad uneori plutind majestuos prin apele tulburi ale patriei, cu multimi de gura casca alergand nauci, pe margine, in urma mirajului. La urma urmei, fiecare partid cu iahtul lui.