ICR New York, Londra si Berlin intre criza si creativitate

Putini stiu ca exista o regula interna care ii cere unui Institut Cultural Roman din strainatate sa evite invitarea acelorasi oameni de doua ori in acelasi an (pentru a evita nepotismul), cu exceptia cazurilor cand e vorba de personalitati cu rezultate extraordinare in acel an.

Directorii ICR-urilor din trei orase-cheie: New York, Londra si Berlin – Corina Suteu, Dorian Branea si Cristina Hoffman- au pus pentru HotNews.ro in ecuatie realizarile recente cu strategia pentru perioada urmatoare.

ICR New York e premiantul clasei si Corina Suteu unul dintre directorii cei mai vechi in post (din 2006, deci e la al doilea mandat), Dorian Branea e singurul care a condus doua ICR-uri (Varsovia si acum Londra), iar Cristina Hoffman e cel mai proaspat director, preluand Berlinul in august trecut.

Interesul pentru activitatea ICR-urilor e justificat si de faptul ca in 2011, EUNIC (reteaua globala a Institutelor Europene de Cultura) il are ca presedinte pe Horia-Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Roman.

ICR New York se rezuma in 2011 la cinema, traduceri si cooperari academice

Sarcina ICR New York intre 2006 si 2010 a fost de a „aduce la zi imaginea Romaniei in SUA”, dar si de „a initia proiecte legate de trecutul recent si de personalitatile diasporei romanesti”. Cel mai spectaculos succes a fost Festivalul de Film Romanesc de la NY, realizat in parteneriat cu Tribeca Cinemas si ajuns la a sasea editie.

In 2011 proiectele se restrang. Corina Suteu: „In 2011, serioasa reducere a resurselor asigurate de MAE ne obliga, pentru a nu pune in pericol credibilitatea greu cucerita, sa ne concentram pe intretinerea dimensiunii legate de cinematografia romaneasca, pe proiectele de facilitare a traducerilor din literatura romana in SUA si pe cooperarile academice.”

Cea mai mare problema de care Corina Suteu spune ca s-a lovit de la inceput a fost faptul ca instrumentele financiare, logistice si administrative nu corespundeau diplomatiei culturale moderne.

Totusi, „dintr-un studiu recent, realizat de Rod Fisher, reiese clar ca ICR opereaza dupa o viziune noua, emancipata fata de grila traditionala a exportului cultural si, tocmai de aceea, a reusit in atat de scurt timp sa devina credibil”, adauga directoarea ICRNY.

Cea mai mare victorie a ICRNY e pentru Corina Suteu faptul ca a devenit „o organizatie a diplomatiei culturale europene care conteaza in NY”. Dovada e si alegerea directorului sau la conducerea EUNIC in SUA.

Rubrica de nemultumiri retine „insatisfactia de a nu fi putut rezolva problemele materiale ale angajatilor – obligatia de a sta intr-o cladire insalubra si cu multe riscuri, lipsa asigurarilor medicale, lipsa unei sustineri coerente din partea MAE”.

De alt nivel e nemultumirea de a nu fi putut lega o relatie cu o parte a comunitatii romanesti de la NY, desi cea cu tinerii si foarte tinerii expatriati e foarte buna.

ICR Londra vrea sa cucereasca in cativa ani scena britanica

Dorian Branea, care conduce ICR Londra din ianuarie 2010, doreste ca „intr-o perioada de timp rezonabila” sa impuna „creativitatea artistica si intelectuala romaneasca pe piata culturala britanica si regionala drept una dintre optiunile internationale cele mai interesante si mai frecventate”.

Cum va reusi asta? „Printr-o oferta culturala echilibrata, originala si competitiva in care se regasesc toate formele culturii inalte (film, teatru, muzica clasica, arte vizuale, dans, arhitectura), ale culturii traditionale, dar si expresiile cele mai creative ale culturii populare (muzica electronica si alternativa, design de moda).”

Pentru directorul ICR Londra, neajunsurile nu tin de dificultatea de a evolua „pe una dintre cele mai competitive piete culturale din lume”, ci de „propriile inhibitii, de tentatia de a ne instala in confortul formulelor testate, de neglijenta de a nu retine lectiile esecurilor”.

Pe lista reusitelor primului an nu se afla un proiect anume cat „parteneriatele pe termen lung cu mari operatori culturali britanici, includerea in program a unor domenii de actiune pana acum ignorate si capacitatea de a transforma asprimea vremurilor in oportunitatea de a fi mai creativi”.

Incepand de anul trecut, ICR Londra a inceput sa-si extinda activitatea spre Edinburgh, Belfast, Dublin si Reykjavik.

ICR Berlin se muta in buricul targului

Cristina Hoffman, care conduce ICR Berlin din august 2010, spune ca dificultatile inceputului au fost legate de „lipsa de sinergie si de initiativa din sanul echipei, departarea de centrul cultural si dinamic al orasului, lipsa de mijloace financiare nu pentru programele culturale cat pentru functionarea institutului, o senzatie de melancolie geografica si spirituala deloc la unison cu un oras trepidant cum e Berlinul”.

Cand a fost trimisa la post, Cristinei Hoffman i s-a dat ca sarcina cautarea unui nou sediu. Spre deosebire de corespondentul sau de la Londra, care are o pozitie superba, in Belgrave Square, ICR Berlin se afla pana acum departe de centru.

Viitorul sediu va fi inaugurat in 8 iunie la parterul unui imobil nou, aflat la 50 de metri de Checkpoint Charlie, si va dispune de 420 mp care vor acoperi spatii pentru birouri si expozitii, o sala unde se pot organiza concerte, spectacole, proiectii de film, lecturi.

Anul trecut, ICR Berlin a pus accent pe artele vizuale, organizand in decembrie cel mai mare eveniment al sau din 2010, Rekonstruktion-Filmland Rumaenien, o retrospectiva de film romanesc desfasurata la Berlin, Hamburg si Stuttgart.

Aceasta va continua si in 2011, ca si Romanian Cultural Resolution, o expozitie despre cultura postcomunista lansata in mai 2010 la Leipzig, dar prioritare nu vor fi artele vizuale, ci artele spectacolului, in special teatrul.

Printre evenimentele programate se numara, de pilda, cel organizat in parteneriat cu celebrul Hebbel Theater si care va contine cateva spectacole romanesti de teatru, o expozitie Helmut Sturmer si un omagiu Liviu Ciulei.