Imposibila coabitare. Cateva solutii

Curtea Constitutionala a invalidat, marti, 21 august, referendumul pentru demiterea presedintelui Traian Basescu. Se inchide astfel cea mai grava criza politica de dupa 89, inceputa pe 6 iulie, cand Parlamentul l-a suspendat, dar se deschide perspectiva unui conflict exasperant. Ostilitatile se pot incheia dupa alegerile parlamentare din toamna sau abia in 2014. Victor Ponta a promis ca va incerca sa colaboreze cu seful statului. Potrivit unor surse diplomatice, si-a reluat angajamentul la coabitare in fata unor parteneri externi chiar in ziua invalidarii referendumului. L-a incalcat pe loc, declarand razboi total presedintelui inainte sa scoata macar un zgomot. Cum va arata, asadar, coabitarea asteptata?Cum poate fi adusa Romania, pe termen lung, inapoi in ordinea europeana? Ce forte ne pot tracta spre lumea civilizata?

In realitate, Dan Voiculescu si Crin Antonescu dicteaza astazi termenii relatiei cu Traian Basescu. Premierul Ponta este in mod evident captiv, controlat total de partenerii sai din USL. Din acest motiv, nu-i ramane decat dublul discurs: una spune pentru urechile sensibile de afara si cu totul alta la televizor.

Neimpacati cu gandul ca au pierdut, ca au fost la un pas sa stapaneasca tara, triumviratul care a speriat Occidentul continua sa instige la revolte, sa execute linsaje mediatice la adresa procurorilor si judecatorilor de la Curtea Constitutionala, sa manipuleze. Desi sustin formal ca respecta decizia Curtii, Ponta si Antonescu lovesc fara scrupule in credibilitatea judecatorilor, chiar si in cei propusi de PSD, cheama populatia in ajutor pentru a-l alunga pe Traian Basescu de la Cotroceni, chiar cu pretul scufundarii Romaniei in marasm economic.

In numele celor 7,4 milioane de voturi impotriva lui Traian Basescu, triumviratul toxic pentru democratia de tip occidental solicita oprirea anchetelor procurorilor in cazul fraudelor la referendum si forteaza numirea Monei Pivniceru la Ministerul Justitiei. Adevarul e ca le pasa de libertatea lor. Cu totul alte dosare striga sa fie inchise iar pe cetatenii „anchetati pentru ca au votat” ii folosesc drept scut si pretext pentru a schimba sefii din parchete. Daca aceasta miscare va reusi, revolutia borfasilor nu va fi chiar un esec total.

In jurul triumviratului s-a coagulat o pseudo societate civila, un amestec de personaje anarhice, cu discurs vadit anti-occidental, alaturi de toti apostolii nationalismului izolationist. Mesajul lor se indreapta astazi in mod explicit impotriva implicarii Statelor Unite in medierea unei crize izbucnite intr-o tara in care Washingtonul are interese strategice, impotriva guvernantei europene si impotriva oficialilor de la Bruxelles se sub „jugul” carora USL vrea sa elibere tara. In sfera patologiei politice, Crin Antonescu l-a depasit pe Vadim Tudor la incontinenta verbala si delir anti-occidental. Cand ajungi sa te crezi in competitie cu Departamentul de Stat si tipi la cancelarul Angela Merkel din studioul Antenei 3 nu mai e mare lucru de facut.

Ramane un mister cum oameni rationali din societatea civila, ca Zoe Petre, Michael Shafir sau Liviu Antonesei, care au facut in trecut destule servicii democratiei romanesti, se alatura astazi sinistrului cor de inspiratie vadimista dirijat de o mana de borfasi. De ce consimt ei la revolutia penalilor? De ce pun umarul la insurectia penalilor? Nu vad si ei limpede ca, pentru adunatura de interese ilegitime din USL, iesirea din Uniunea Europeana ar fi astazi o mare victorie?

Nu li se pare si lor ca Voiculescu, Antonescu si Ponta se lupta sa elimine orice piedici din calea exercitarii puterii in mod arbitrar? Ca doresc sa scape de neplacuta constrangere de a respecta cu strictete reguli, valori si parametrii economici? Exercitarea puterii in mod discretionar le ofera apoi un acces nestingherit la resurse in vremuri de criza economica, indeparteaza competitorii externi de la o masa tot mai saraca in bucate si le ofera garantia impunitatii totale, pierduta odata cu incarcerarea fostului premier Adrian Nastase.

Cu cine sa coabiteze, in consecinta, Traian Basescu? Cu forte anti-occidentale si anti-democratice? Asa dictator cum il prezinta USL, s-a bucurat pe durata suspendarii sale de sprijin masiv din partea puternicilor lumii civilizate: Washingtonul a trimis un emisar special la Bucuresti, presedintele Comisiei Europene si alti comisari i-au sarit in ajutor, cancelarul Angela Merkel asisjderea, marile publicatii au pus la zid abuzurile Guvernului Ponta etc. Numai Vocea Rusiei s-a auzit raspicat impotriva sa, in disonanta cu restul mesajelor externe.

In consecinta, va place sau nu, Traian Basescu reprezinta mai departe, cel putin pentru Occident, garantia mentinerii Romaniei pe orbita sa. Cum sa coabiteze atunci doua forte cu interese diametral opuse? Cum va imaginati ca vor putea sta la aceeasi masa doua tabere care si-au definit clar pozitiile in aceste luni de foc, manifestandu-se in mod explicit pro sau impotriva democratiei si occidentului, unii propunand respectarea legii, ceilalti anarhia si haosul.

Am crezut, inainte de invalidarea referendumului, ca judecatorii Curtii Constitutionale vor amana o decizie pana spre alegerile din toamna, situatie perfect convenabila pentru USL. In acest context am afirmat ca o solutie ar putea fi demisia lui Traian Basescu, retragerea sa din functie pentru a iesi dintr-o situatie de blocaj profitabila doar pentru adversari. Invalidarea referendumului si reinstalarea lui Traian Basescu la Cotroceni schimba insa datele problemei.

Desi coabitarea nu pare posibila, misiunea lui Traian Basescu devine acum alta. Cu riscul de a-si sacrifica ultimele farame de popularitate, persedintele are obligatia sa ramana in functie pentru a apara institutiile cheie (justitie, CSM, servicii secrete, birou electoral etc), care inca mai pot echilibra sistemul. Chiar daca o mai poate face o luna, doua, trei, mai importanta este soarta unei tari decat viitorul unor politicieni. Pe scurt, Traian Basescu poate prelungi sau scurta destinul european al Romaniei si cu asta va ramane, probabil, in istorie.

Sigur ca va fi un razboi exasperant, evident ca populatia se va dezgusta de prelungirea circului politic. Exista riscul sa se termine totul foarte prost. Insa alternativa este linistea instalata maine, dupa o demisie care nu ar rezolva nimic. Demisia lui Traian Basescu, ceruta isteric de Crin Antonescu, ajuta doar USL sa-si atinga scopurile enuntate mai sus. Liderii europeni ar trebui sa inteleaga ca, daca nu vor sa repete scenariul Greciei, daca nu vor sa-si piarda complet autoritatea vor trebui sa intervina mult mai energic in Romania.

In lipsa unor sanctiuni exemplare, puciul de la Bucuresti deschide precedente periculoase. Exista riscul contaminarii zonei cu euroscepticismul agresiv si dublul discurs practicat de Guvernul Ponta. Daca tine, de ce n-ar proceda si bulgarii la fel? Abuzul de putere din Ungaria lui Victor Orban pare o gluma in comparatie cu anarhia totala propusa de Ponta si Antonescu la Bucuresti, in comparatie cu „grupul infractional organizat” care a regizat lovitura de stat.

Pe scurt, solutia propusa de unii politicieni germani inca de la inceputul crizei din Romania pare corecta si urgenta. Daca lucrurile vor scapa iarasi de sub control, Romaniei ar trebui sa-i fie suspendat temporar dreptul de veto in Consiliul European si aplicate, in trepte, alte sanctiuni dure (susepndarea temporara a dreptului la libera circulatie, munca, introducerea unor taxe comerciale etc). Articolul 7 din tratatul de aderare n-a fost niciodata aplicat pana acum, dar intrebarea este la ce foloseste daca nici acum nu se justifica invocarea sa.

Toata lumea a vazut cum in Romania s-au incalcat grav valori, Constitutie, legi si ca a avut loc o sinistra tentativa de lovitura de stat. S-au intamplat evenimente fara precedent, incompatibile cu statutul de membru UE. Ce ar mai trebui sa se intample ca articolul 7 sa fie activat? Razboiul civil profetit in mod total nefericit de Monica Macovei? Revoltele de strada programate iresponsabil de Crin Antonescu?

Numai cand cetatenii vor simti pe pielea lor cum ii izoleaza liderii USL de UE si de lumea civilizata, tot acest discurs anti-occidental se va intoarce impotriva liderilor care-l promoveaza. Abia cand cetatenii vor realiza ca pierd bani, drepturi si un statut exista sansa unei trezieri, numai atunci vor intelege poate ca platesc un pret prea mare pentru ambitiile personale ale unor Antonescu, Ponta si Voiculescu. O eventuala aplicare a art 7 nu trebuie inteleasa ca o sanctiune impotriva cetatenilor, ci ca o solutie extrema gandita sa-i ajute sa inteleaga mai bine unde-i aduce un stat condus in mod iresponsabil. Daca nici asa nu merge, atunci Romania isi merita soarta si chiar nu are ce cauta in Europa.