În Italia, emigrarea tinerilor accentuează îmbătrânirea populației

Primul decret adoptat de Giorgia Meloni după venirea sa la putere în Italia a avut ceva surprinzător. Adoptat la 31 octombrie 2022, acesta introducea măsuri urgente menite să interzică un anumit tip de petreceri. Denumit „decretul anti-rave”, actul normativ sancționa petrecerile considerate „invazive”, cu peste cincizeci de participanți, prevăzând până la șase ani de închisoare pentru organizatori.

În aceeași zi, în Emilia-Romagna, se încheia liniștit o reuniune unde participanți – a căror vârstă medie, 49 de ani, era deja sub media italiană, cea mai ridicată din Europa – dansaseră pe muzică electronică. În zilele precedente însă, vecinii se plânseseră, atrăgând atenția presei, scrie Le Monde.

Tonul erei Meloni fusese dat și avea să se confirme ulterior. Era prima expresie a unei metode de guvernare bazate pe legiferarea prin decret, pornind de la fapte diverse și invocând urgențe discutabile. Dar acest decret inaugura și înăsprirea represivă care avea să însoțească mandatul său, justificată de fiecare dată prin desemnarea unui „dușman din interior”.

După tinerii pasionați de muzică electronică, pe listă au urmat activiștii pentru climă, apoi fiii imigranților arabi, feministele celui de-al patrulea val, susținătorii emancipării grupurilor marginalizate și studenții solidari cu Palestina. Unii sunt adversari ideologici, alții ținte stigmatizate, însă majoritatea au un punct comun: aparțin unei minorități puțin costisitoare din punct de vedere electoral, considerată inofensivă: tineretul.

Dacă persoanele de 65 de ani și peste reprezentau o cincime din populație în 2005, în 2025 ele constituiau deja un sfert și, potrivit previziunilor, ar putea ajunge la o treime în 2045. În schimb, tinerii nu au fost niciodată atât de puțini. Cei sub 25 de ani reprezintă doar 12% din populația țării, cea mai mică proporție din Europa. Și sunt din ce în ce mai puțini – ponderea lor a scăzut cu cinci puncte procentuale între 2004 și 2024.

Mai întâi, pentru că italienii fac mai puțini copii, dar și pentru că, odată ajunși la maturitate, aceștia tind să părăsească țara. Între 2011 și 2024, Italia a pierdut 630.000 de tineri, plecați spre orizonturi mai favorabile, fugind de precaritatea fără ieșire și de salariile mici, caracteristice unei piețe a muncii deosebit de ostile generațiilor tinere. În creștere, rata șomajului în rândul tinerilor era de 18,1% în martie, față de 5,2% la nivelul populației generale.

Ignorați politic, tinerii au contribuit totuși la oprirea fazei ascendente a legislaturii Giorgiei Meloni. Înfrângerea suferită de aceasta în martie, la referendumul constituțional menit să transforme organizarea magistraturii, a fost posibilă în special datorită mobilizării acestui electorat, perceput până atunci drept neglijabil. Astfel, 61% dintre persoanele între 18 și 34 de ani au votat împotriva reformei, contribuind la scorul final de 54% în favoarea taberei „nu”.

Politică represivă

Aceste rezultate au venit după mai bine de trei ani de guvernare în care executivul nu a promovat nicio reformă orientată spre îmbunătățirea situației economice a acestui grup demografic. Dimpotrivă, tinerii au devenit ținta unor ofensive ostile din partea guvernului. Încă din 2022, acțiunile activiștilor ecologiști din gruparea „Ultima Generazione” – blocarea unor intersecții sau aruncări cu vopsea – au fost reprimate prin noi legi care i-au făcut practic să dispară din spațiul public.

În timpul Jocurilor Olimpice de iarnă Milano-Cortina 2026, tinerii italieni de origine arabă au fost numiți de tabăra guvernamentală și aliații acesteia cu termenul depreciativ „maranza”, echivalentul italian al cuvântului „derbedei”. La rândul său, cântărețul Ghali, de origine tunisiană și foarte popular printre tineri, a fost cenzurat de televiziunea publică. Dirijorul ceremoniei de deschidere, susținător al Giorgiei Meloni, i-a interzis să recite câteva versuri în arabă dintr-un poem pacifist.

În același timp, studenții progresiști au fost prezentați drept indulgenți față de Hamas, din cauza opoziției lor față de crimele de război israeliene împotriva palestinienilor. Imaginile cu intervențiile violente ale poliției la o manifestație din 2024 au șocat țara, însă Giorgia Meloni a rămas inflexibilă. Ea a mers până la a critica apelul la respectarea principiilor democratice formulat de președintele Republicii, Sergio Mattarella, în urma violențelor polițienești.

În timp ce era Meloni a intrat într-un nou ciclu politic, în perspectiva alegerilor legislative programate pentru 2027, majoritatea are ocazia să recupereze timpul pierdut și să se adreseze acestui electorat. Miercuri, 13 mai, președinta Consiliului de Miniștri a declarat că își dorește ca, într-o zi, pentru tineri, „a rămâne în Italia să fie o alegere competitivă și nu un act de curaj”, considerând totodată emigrarea lor drept un fenomen „structural”.

„Nu ar trebui ca aceasta să devină un alibi pentru a spune că nu se poate face mare lucru”, i-a răspuns, în cotidianul La Stampa, demograful Alessandro Rosina, de la Universitatea Catolică „Sacré-Cœur” din Milano. „Să te întorci în Italia după începutul unei cariere în străinătate nu este un act de curaj, este sinucigaș”, a adăugat el, făcând referire la datele pieței muncii.

Această concluzie pesimistă, împărtășită și de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, într-un studiu publicat la sfârșitul lunii aprilie, ar necesita politici publice privind formarea profesională și tranziția dintre studii și activitatea profesională – teme care nu figurează pe agenda guvernului Giorgiei Meloni.(Material realizat cu sprijinul Rador Radio România)