Indicatorul pe care îl urmăresc marile companii, dar pe care politicienii îl ignoră, tocmai a scăzut ușor

În toamna acestui an față de vara lui 2025 costul orar al forței de muncă a scăzut cu aproape 1%, a transmis joi Statistica.

Costul forței de muncă nu este același lucru cu salariul brut sau net. El include: cheltuieli directe, salariale (salariul de bază, sporuri, ore suplimentare, bonusuri și indemnizații) și cheltuieli indirecte, non-salariale: (contribuții sociale plătite de angajator, tichete de masă sau de vacanță, costurile concediilor plătite, alte beneficii oferite angajatului)

INS calculează acest cost raportat la o oră de muncă, ajustând pentru numărul de zile lucrătoare, vacanțe, zile libere etc. Practic, costul forței de muncă arată cât de scumpă este munca în România

Dacă acest cost crește prea repede, România devine mai puțin atractivă pentru investiții industriale sau pentru relocări din Vest.

În multe industrii, salariile sunt o parte importantă a costurilor totale. Când costul muncii crește rapid, o parte se transferă în prețurile produselor și serviciilor.

Pentru angajatori, aceasta este o veste relevantă: presiunile salariale se temperează, iar costurile operaționale devin ceva mai ușor de gestionat.

Pentru economie în ansamblu, o astfel de scădere trimestrială este importantă din două motive: poate contribui la reducerea presiunilor asupra prețurilor (inflație) și apoi, sugerează că piața muncii începe să se echilibreze după o perioadă lungă de creșteri salariale accelerate.

Diferențe mari între sectoare – un barometru al stresului economic

Cele mai mari reduceri ale costului orar apar în:

• intermedieri financiare și asigurări: –12,92%,

• imobiliare: –7,57%,

• IT&C: –4,26%,

• transport și depozitare: –4,17%,

• administrație publică: –4,11%

Aceste scăderi ne spun că sectoare care au crescut agresiv în ultimii ani trec acum printr-o perioadă de ajustare. În IT&C și financiar-bancar, presiunea pe salarii s-a relaxat, iar acest lucru poate indica: reorganizări, prudență în angajări, presiune mai mare pe profitabilitate, o normalizare după boom-ul salarial din anii anteriori.

În același timp, singura creștere trimestrială apare în învățământ (29,25%), dar aceasta nu reflectă majorări salariale, ci schimbări în numărul de ore lucrate din cauza vacanței școlare – un detaliu metodologic pe care mulți îl interpretează eronat.

Pe termen de un an, costul muncii continuă să crească – semn că economia încă se încălzește

Comparativ cu trimestrul III 2024, costul orar al forței de muncă este mai mare cu 6,06%. Acest ritm anual arată că presiunea din partea salariilor rămâne puternică, mai ales în sectoarele unde deficitul de forță de muncă este structural:

• construcții: +15,35%,

• activități profesionale și tehnice: +11,21%,

Pentru companii, acest lucru înseamnă costuri mai mari de producție. Pentru angajați, înseamnă venituri care continuă să crească.

Datele INS arată o economie duală: pe termen scurt, salariile se temperează sau chiar scad în unele sectoare, iar pe termen lung, România continuă să aibă una dintre cele mai rapide creșteri ale costului muncii din UE.

Acest contrast este important pentru că sugerează că: economia încetinește, companiile sunt mai prudente, presiunile salariale rămân ridicate în sectoarele cu deficit de personal, diferențele dintre industrii se adâncesc.

„Dinamica costului unitar nominal cu forța de muncă din industrie s-a reamplificat în august, situându-se la niveluri încă ridicate din perspectiva inflației, precum și a competitivității externe, dat fiind și palierul înalt, de două cifre, pe care acestea s-au plasat până spre mijlocul trimestrului II 2025”, se arată în minuta discuțiilor din boardul Băncii Naționale.

Bancherii centrali sunt preocupați de dinamica viitoare a costurilor cu forța de muncă, în contextul evoluției inflației și al decalajelor persistente dintre cererea și oferta de forță de muncă din anumite sectoare, ce ar putea reamplifica în perspectivă presiunile asupra salariilor din mediul privat.

Un cost în creștere indică: deficit de forță de muncă, salarii în urcare, presiune asupra companiilor.

Un cost în scădere poate însemna: restructurări, reducerea orelor plătite, temperarea cererii de angajați, o economie care încetinește.

Un cost orar mare nu este o problemă dacă productivitatea este și ea mare. Dar dacă salariile cresc mai repede decât productivitatea, firmele devin mai puțin competitive.

Concluzie

Comuncatul INS privind costul cu forța de muncă nu este doar o raportare tehnică. El funcționează ca un termometru al economiei românești: arată în ce sectoare economia se răcește, unde continuă să se supraîncălzească și cât de sustenabilă este creșterea salariilor în ansamblu.