Ingerul care m-a salvat e un roman: Interviu cu suceveanul care a scapat un italian de la inec, devenind erou in presa din Roma

Tibrul a inundat capitala Italiei, nimeni nu-si aminteste un potop asemanator intr-o viata de om. Joi dimineata, o femeie a ramas blocata si a murit in propria masina, in timp ce traversa un pasaj subteran in orasul Monterotondo, langa Roma. Acelasi sfarsit il astepta si pe Romano Santilli, pensionar de 76 de ani, blocat sub apa, intr-un alt pasaj subteran din zona EUR – sudul Romei. “Ma inecam, ingerul care m-a salvat e un roman”, a titrat cu litere mari cotidianul Il Messaggero.

Nu vreau publicitate, dar daca este nevoie de gestul meu pentru a promova imaginea romanilor, o fac

Mihai Ceghe

“Ingerul” este Mihai Ceghe, 37 de ani, patron al unei mici firme de constructii in capitala Italiei. Originar din Baia, langa Gura Humorului, in judetul Suceava, a reconstituit pentru HotNews.ro acea teribila dimineata de joi, 11 decembrie, cand si-a riscat propria viata pentru a o salva pe aceea a unui batran italian. Nu vrea sa fie fotografiat, pentru ca nu are nevoie de publicitate.

“Am avut senzatia ca se intampla ceva grav”

Joi dimineata, ora 6,30: Mihai s-a trezit dis de dimineata, ca de obicei, pentru a o conduce pe sotia sa la munca. Ploua cu galeata de cateva zile, iar zona Eur, unde traieste cu familia, este printre cele mai afectate ale Romei. In plus, fiind dimineata, este si foarte frig.

Se indreapta inspre pasajul subteran de sub Via Cristoforo Colombo, una din cele mai importante artere rutiere ale capitalei. Incetineste, in pasaj se vede multa apa, dar Mihai nu isi da seama cat e de adanca. Vede doua masini in departare, apoi, observand ca apa are peste un metru, decide sa se intoarca din drum, incercand alta strada. Se afla deja la o distanta considerabila, cand observa din interiorul unei din masini o lumina stranie.

“Am vazut in oglinda retrovizoare o lumina provenind din una din cele doua masini care pluteau in galerie. O lumina de semnalizare, mi-am dat seama ca s-ar putea sa fie cineva inauntru, am avut o senzatie ca se intampla ceva grav”. Mihai decide intr-o secunda sa se intoarca inapoi, inspre pasajul subteran.

“Cand am coborat din masina l-am vazut pe batran, mai bine zis, bratele sale, deasupra apei. Striga ajutor!, cu o voce slaba, pe care nu o auzisem din masina. Iesise din masina si, in loc sa se indrepte spre iesirea din galerie, se ducea in directie opusa, unde apa era mai adanca. Era la circa 20 de metri de locul unde ma aflam eu.”

Fara sa mai stea pe ganduri, Mihai si-a scos geaca si a inceput sa se apropie de batran, aproape inotand. “Sotia a incercat sa ma retina, mi-a spus sa nu ma bag, mai ales ca apa parea foarte adanca si tulbure. Singurul lucru pe care il vedeam clar era sapca neagra a batranului si bratele lui ridicate. Mi-am zis ca daca nu ma grabesc, se ineaca. Nu-mi era frica de apa, eu stiu sa inot. Ca sa-l calmez, i-am strigat sa stea calm si linistit si sa nu intre in panica. I-am spus sa incerce sa vina inspre mine, si a facut cativa pasi, ascultandu-ma. Cand am ajuns la el, apa imi ajungea de acum la gat. Eu am 1,83 m, iar batranul abia 1,60! Cred ca daca intarziam un minut sau doua, nu-l mai salvam! Dupa circa 3 minute, masina batranului s-a scufundat complet, apa ajunsese la peste doi metri.”

“Ambulanta nu mai venea”

Intre timp, la iesirea din galerie, s-a oprit si alta masina, o dubita cu marfa. “Sotia mea i-a spus soferului sa sune la numerele de urgenta, sa vina ambulanta si pompierii. In zece minute, pana cand l-am adus pe batran, nu a venit nimeni”, spune Mihai.

Cosmarul nu s-a terminat odata cu scoaterea din apa a pensionarului. “Cand l-am scos din apa, am ramas incremenit. Era vanat la fata de frig si spaima, tremura, nu se putea tine pe picioare. Am decis sa-l ducem noi la spital.”

Vazand ca ambulanta nu soseste, cei doi soti romani il urca in masina si se indreapta catre cel mai apropiat spital. “Nu mi-a fost frica sa-l scot din apa, cel mai tare mi-a fost frica sa nu moara in masina, sa nu faca un atac de cord sau sa aiba un colaps din cauza socului. Cum explicam apoi ca transportam un necunoscut decedat in masina? Nu aveam nici haine, nici paturi sa-l acoperim. Am incercat sa-l tinem de vorba, l-am intrebat cum il cheama si i-am cerut numarul de telefon al rudelor pentru a le atentiona. Era trafic, dar in 15 minute am fost la spital si l-am dat in grija medicilor”.

“Ne-au invitat de Craciun la ei”

Il intreb pe Mihai daca l-a mai vazut dupa acele momente dramatice pe Romano, batranul salvat. “Da, chiar si aseara m-am dus la spital cu sotia. Medicii ne-au spus ca e bolnav de inima si il mai tin sub control un timp. Putea sa aiba un atac de cord, inghitise multa apa si i-au descoperit si o pata pe plaman cauzata de accident. Spera ca la luni (15 decembrie, n.red.) sa fie externat. Am vorbit cu el si cu rudele sale. Ne-au invitat la ei inainte de Craciun. Vom merge, dar nu vrem nici o recompensa materiala. Nu vreau sa ma simt vinovat de ceea ce am facut si as fi facut pentru oricine. Multumesc lui Dumnezeu, am de toate.”

Il Messaggero: “ingerul roman”

Ziaristii l-au numit “ingerul roman” si erou.. Se simte un erou? “Nu, nu m-am gandit niciodata ca as fi. In acele momente nici nu ai timp de gandit. Vezi ca un om moare, ca nu are nicio speranta, nu stai sa te gandesti sau sa calculezi. M-am aruncat si gata. Singura preocupare a urmat dupa, mi-era frica sa nu moara in masina”.

Invitat la primar

Marti a fost invitat la primarie de catre edilul Romei, Gianni Alemanno. “Nu vreau publicitate, dar daca este nevoie de gestul meu pentru a promova imaginea noastra, a romanilor, aici, o fac. Eu nu am nimic de castigat, am raporturi bune cu italienii pe care ii cunosc, dar imi pare rau ca cei care vin aici si comit infractiuni, ne strica imaginea. Nimeni nu e perfect, trebuie sa ne intelegem unii cu altii. Daca nu muncim, nu vom fi vazuti bine niciodata”, ne spune Mihai.

Mihai Ceghe are 37 de ani si traieste in Italia de 12, impreuna cu sotia sa si cei doi fii, de 11 si 12 ani. Munceste din greu, a pus pe picioare propria firma de constructii, si a adus familia alaturi de el acum 5 ani. Copiii merg la scoala aici si inca nu au avut timp sa inteleaga ce a facut tatal lor. Viata merge inainte, dar, desi Mihai si-a cumparat casa la Roma, gandul tot se duce la plaiurile din Bucovina: “Ma gandesc sa ma retrag intr-o zi acasa, in Romania. Tot ce am facut aici am facut-o cu speranta ca ne vom intoarce. Si tot amanam, an cu an, si mergem inainte asa”.