Intermediarii (de Tia Serbanescu)

Optimistii considera ca prin demisia dnei Mona Musca din guvern si de la vicepresedintia PNL criza liberalilor a luat sfarsit – intr-un mod aproape legendar: prin sacrificarea unei femei devotate la temelia partidului. Pesimistii cred ca aceasta polita de asigurare e prea scumpa si c-o vor plati si altii, cu ocazia eventualei remanieri.

Intermediarii sugereaza insa ca presedintele Basescu ar trebui sa se simta cu musca pe caciula intrucat l-a trimis pe dl Stolojan la „mica involburare” din PNL. Cert este ca misiunea dlui Stolojan n-a reusit: trimis dupa demisia dlui Tariceanu, acesta s-a intors cu demisia dnei Musca. Un trofeu de care scena politica n-avea nevoie.

Sigur ca nu poti sa nu te intrebi de ce dna Musca nu l-a preferat pe dl Tariceanu cu care se asorta mai bine – cata vreme nici dl Stolojan n-a fost un monument de consecventa la viata lui.

Partea proasta e ca prin plecarea dnei Musca, guvernul Tariceanu pierde ceva din staif, din stilul „glamour” care dadea atat de bine la tv – adica exact ce-a pierdut Palatul Cotroceni prin plecarea dlui Andrei Plesu. Usurat si complexat, vicepremierul Seculici a declarat imediat ca „demisia unui membru nu destabilizeaza activitatea guvernului”.

Dar ce-i face? O intaraste? S-ar putea insa ca, intr-adevar, prezenta unor membri ai Cabinetului sa-l destabilizeze mult mai tare. Nimeni nu stie, de exemplu, cu ce se ocupa cumatrul Seculici in guvern, atunci cand nu se trezeste dand cate-o declaratie.

Acelasi mister pluteste si in jurul dlor Copos si Marko Bela – dar in cazul acestuia, barem, stie toata lumea cu ce se ocupa: cu legea minoritatilor.

Martorii sustin insa ca PNL e supus aproape simultan unei duble presiuni: pe de o parte, e vorba de incercarea Palatului Cotroceni de a-l controla si subordona partidului prezidential PD, iar pe de alta parte, e incercarea PSD de a si-l apropia oferindu-i „ajutor punctual” in parlament in nadejdea de a-l rupe de dl Basescu.

Cum copilul cu doua moase risca sa ajunga la orfelinat, probabil ca singura solutie (dar si proba bunei-credinte) in fata acestor pericole ramane fuziunea intre PNL si PD, altfel dispare si ultimul partid istoric care a supravietuit tranzitiei – desi, saracul, poate ca asta si vrea.

Numai un sinucigas si-ar fi incredintat strategia de comunicare si de imagine a premierului Tariceanu firmei „Multimedia” a lui Bogdan Teodorescu – subinchiriata direct de la guvernul Nastase. Asa s-ar explica balbaielile si dereglarile dlui Tariceanu care comunica astfel cu dl Nastase nu doar „suprarenal” ci si subintestinal.

Cei care s-au jucat de-a crizele ar trebui sa joace „la popa la poarta e-o pisica moarta”. Cine-o rade si-o trada s-o manance coapta.