INTERVIU Atractia turistica este de fatada: toti detinatorii de ursi sunt vanatori

Romania se poate mandri cu cea mai mare rezervatie de ursi din lume, despre care Animal Planet a realizat un documentar. Insa motivele pentru care rezervatia Libearty se afla in Romania nu ne onoreaza neaparat. Multi detinatori ilegali de ursi sunt vanatori. Gradinile zoologice se inchid, lasand animalele sa moara de foame. Despre crearea sanctuarului de ursi de la Zarnesti si despre atitudinile care trebuie sa se schimbe ne-au vorbit Cristina Lapis si Victor Watkins, fondatorii rezervatiei.

* BEAR SANCTUARY ZARNESTI

Nota: Rezervatia are acum profil pe Facebook, unde pot fi gasite si date de contact

Cum a inceput povestea rezervatiei?

Victor Watkins: World Society for Protection of Animals (WSPA) lucra in Romania de multi ani la problema cainilor vagabonzi. Una dintre organizatiile contactate pentru protectia animalelor a fost Milioane de prieteni. Am primit cateva plangeri din partea turistilor straini si a localnicilor in legatura cu felul in care sunt tratati ursii din Poiana Brasov, cu referire la Cristi si Lidya. Erau tinuti la un restaurant.

Co-fodatoarea rezervatiei de ursi de la Zarnesti si directoarea asociatiei de protectie a animalelor Milioane de Prieteni. Ea si sotul ei, Roger Lapis, au investit in salvarea ursilor bruni din Romania. In curand se va inugura site-ul www.milioanedeprieteni.org

Cristina Lapis

Cristina a insotit WSPA si am descoperit ca exista o problema. I-am explicat Cristinei despre proiectul sanctuarului, implementat in Grecia, Ungaria, Turcia si India. Insa doar in 2004 am reusit sa revenim in Romania, fiind prinsi in constructia altor sanctuare. Intre timp, Cristina gasea tot mai multi ursi. O reprezentanta APA (Agentia pentru Protectia Animalelor) a investigat cazurile de ursi in captivitate. Lista ei cuprindea in jur de 40 de ursi detinuti ilegal. In plus, in Romania vin din alte tari in excursii de vanatoare organizate de catre agentii de turism.

Cristina Lapis: M-am trezit de la o zi la alta cu 5 ursi ‚in brate’. Vazandu-i cat de rau aratau si in ce conditii traiau, mi-am luat angajamentul fata de ei sa nu mai sufere de foame si am promis ca voi face totul ca sa-i vad din nou liberi. Zilnic, eu sau sotul meu faceam 100 de kilometri, indiferent de conditii, pentru a hrani ursii lasati fara apa sau mancare, desi traiau toti pe langa restaurante.

Cand am fost depasiti de aceasta sarcina autoimpusa, ni s-au alaturat prietenii si ne-am impartit zilele de dus la ursi. Mancarea (numai gatita) o asiguram eu, pentru ca acesti ursi nu stiau sa manance nimic crud. In 2005, ii scriam directorului general WSPA ca daca nu vine sa facem o rezervatie, n-o sa mai fie nevoie. Orasul Zarnesti ne-a pus la dispozitie, gratuit, pentru o perioada de 49 de ani, un teren impadurit de 70 ha.

WSPA s-a angajat sa finanteze proiectul si sa subventioneze rezervatia timp de 2 ani dupa terminarea lucrarilor. Miloane de prieteni s-a angajat sa-l gestioneze si sa confiste toti ursii captivi din Romania. In prezent, traiesc fericiti in rezervatie 40 de ursi.

TROFEU IMPUSCAT IN CUSCA

Ce s-a intamplat cu ursii in anii de asteptare?

Cristina Lapis: Unul dintre ursi, Viorel a disparut intr-o noapte. Era un urs enorm, in varsta de 30 de ani, deci un trofeu valoros. L-am plans si am continuat sa ne rugam de toate asociatiile de protectie a animalelor sa ne ajute sa facem o rezervatie pentru ursii ramasi. Nici prin cap nu ne trecea ca in Romania se aflau in jur de 70 de ursi in astfel de conditii. Intre timp, cel de-al doilea urs, tot trofeu, a fost impuscat in cusca pentru ca asa-zisii proprietari se saturasera de el. A urmat Maya, ursoaica de 6 ani care si-a mancat labele din fata, cu toate incercarile noastre de-a o salva.

Chemasem de doua ori o echipa de medici veterinari din Germania care au operat-o dimpreuna cu veterinarii nostri. Maya a murit in bratele mele. Mai ramasesera doi – Cristi si Lidya – care sunt acum liberi in rezervatie. Poate pare copilaresc, dar eu consider ca mi-am tinut promisiunea facuta fata de Maya cand agoniza in bratele mele, si anume ca nu voi inceta sa lupt pentru ca niciodata un alt urs sa nu mai moara in aceste conditii.

Romania este tara cu cei mai multi ursi bruni din Europa: in jur de 3.000 (dupa vanatori 6.000 – cu cat anunta un numar mai mare, cu atat cota de vanatoare creste). Cu toate ca acest numar poate parea impresionant, el a scazut mult in ultimii ani dupa revolutie si ursii vor fi in pericol daca nu se iau cu adevarat masuri de protejare a acestei specii, conform Conventiei de la Berna ratificata de Romania in 1993.

Specialist in animale salbatice al WSPA – World Society for Protection of Animals. Lucreaza de 18 ani pe problemele ursilor in intreaga lume. A facilitat documentarul Bear Sanctuary realizat de Animal Planet in colaborare cu WSPA, despre rezervatia de ursi de la Zarnesti.

Victor Watkins

Care au fost aspectele dificile in realizarea rezervatiei?

Victor Watkins: Gasirea unei zone potrivite. Am vizitat trei locatii. A fost problematic sa gasim ceea ce cautam si autoritati care sa ne ajute. A fost greu sa convingem guvernul sa ia masuri importiva detinerii ilegale a ursilor. Dar de cand au inceput sa ne ajute, sustinerea lor a fost neintrerupta. Este important ca fiecare urs sa fie confiscat legal. In plus, a trebuit sa strangem singuri fondurile. Au existat cateva donatii in Romania din partea unor companii locale, dar avem nevoie de suport guvernamental.

Vrem sa deschidem sancturul spre vizitare in 2009, insa drumul de 2 km care urca la sanctuar este foarte rau. Autoritatile ne-au asigurat ca se vor ocupa de el. Dar au trecut trei ani si drumul e la fel. E greu de urcat cand ploua. L-am rugat pe ministrul mediului, al turismului si transporturilor. Ne-am intalnit de cateva ori si mi s-a promis ajutor. Dar am ajuns acum intr-un moment critic. Avem nevoie de implinirea acestei promisiuni.

Faptul ca faceti sanctuarul vizitabil va aduce fonduri?

Victor Watkins: Da. Trebuie sa-l marim. Iar intretinerea ursilor, mobilizarile pentru salvarea lor, salariul personalului si mentinerea gardurilor necesita resurse. In plus, dorim sa cream un centru de educare, astfel ca vizitatorii sa afle de ce ursii trebuiau salvati si de ce trebuie sa traiasca in salbaticie.

Incercati astfel sa schimbati mentalitatea?

Cristina Lapis: Ramane cel mai greu aspect de realizat. Ma straduiesc sa fac asta de 12 ani.

Victor Watkins: Trebuie sa o facem deoarece, dupa cum stiti, sunt foarte multi care vaneaza ursi in Romania. Raman multi pui orfani. Anul acesta au venit trei ursuleti in sanctuar. Incercam sa-i reabilitam pentru a-i reintegra in salbaticie, dar si acest aspect necesita fonduri.

Exista o problema grava in Racadau, in Sinaia si in imprejurimi, unde ursii coboara la ghenele de gunoi. Sunt incurajati sa o faca pentru turisti. Pe masura ce ursii se obisnuiesc, incep sa vina in numar tot mai mare. Atunci autoritatile ii ucid. Este un fapt raspandit. S-a intamplat si in Brasov, dupa ce o persoana a fost omorata de catre ursi. Un alt neajuns este ca ursii mananca orice, inclusiv pungile de plastic, ceea ce le poate fi fatal. In urma cu doi ani, o ursoaica a fost gasita moarta langa containere. La autopsie am descoperit ca avea in stomac 18 pungi de plastic.

Este periculos si pentru oameni. Trebuie sa convingem publicul ca fenomenul nu este divertisment. Trebuie stopat, iar guvernul si autoritatile trebuie sa intervina. Autoritatile locale incearca, dar nu persista. L-am explicat de ce trebuie sa existe containere sigilate, astfel incat ursii sa nu le poata scormoni.

In toata zona Racadau, firma de salubritate Urban a instalat aceste containere foarte scumpe care descurajau ursii. In plus, am fondat un grup local care sa prinda ursii care coborau, sa-i transporte si sa-i elibereze in alta parte. A mers bine o perioada. Cand am vizitat regiunea anul acesta, am descoperit ca au reamplasat containerele vechi.

Ati primit vreo explicatie pentru acest gest?

Victor Watkins: Cred ca s-a intamplat din dorinta de conformare la normele UE. Potrivit acestora, trebuie sa amplasezi trei dughene si sa reciclezi. Bineinteles ca acestea sunt deschise si nimeni nu pune hartie la hartie sau plastic la plastic. Asa ca ursii s-au reintors sa manance. Si mi s-a spus ca, atunci cand sunt golite, tot gunoiul ajunge in aceeasi groapa. Nimeni nu le separa. Sunt doar pentru show si incurajeaza ursii sa vina sa manance.

Sper ca viitorul centru educational al rezervatiei sa explice publicului de ce este nevoie de masuri de protectie, de ce trebuie sa aiba grija in privinta gunoiului, si sper ca autoritatile locale sa intelega la randul lor. In viitor, dorim ca sanctuarul sa fie si o baza pentru cercetatori. Vom avea si programe pentru scolari.

CEL MAI MARE SANCTUAR DE URSI DIN LUME

Cum s-a ajuns la un documentar despre Sanctuarul de la Zarnesti si care au fost reactiile post-difuzare?

Cristina Lapis: WSPA a dorit sa faca acest documentar in ideea de-a primi donatii pentru continuarea lucrarilor.

Victor Watkins: Am colaborat cu ei si in trecut. Le-am explicat in urma cu doi ani de ce este nevoie sa aratam lumii aceasta situatie. Reactiile au fost 100% pozitive. Oameni din Romania si din toata Europa ne-au scris ca il gasesc fantastic. Nu stiau ca exista un sanctuar in Romania. Multi romani ne-au spus ca se bucura ca un asemenea lucru se intampla si ca e timpul ca oamenii sa invete sa respecte animalele in Romania. Toata lume vede acest sanctuar ca un lucru benefic pentru tara. Nimeni nu s-a referit la aspectele teribile ale problemei, ci au fost entuziasmati de numarul ursilor salvati aici.

Cum reusiti sa va finantati?

Victor Watkins: Bugetul ne vine in totalitate de la membri. Atat. Este foarte greu. Avem nevoie de fonduri suplimentare. O parte le vom obtine de la vizitatori. Vom vinde si suveniruri. Va ajuta turismul. Este la aproximativ 15 minute de condus de la Castelul Bran. Speram ca vizitatorii castelului sa treaca si pe la Sanctuar. Va fi o atractie benefica Romaniei. Se poate lauda cu cel mai mare sanctuar de ursi din lume! Dar trebuie sa avem grija la felul in care oamenii il vor vizita.

Nu este o gradina zoologica. Ursii sunt in tarcuri mari, impadurite. Daca ursul vrea sa intre in padure, nu-l vezi. Dar de cele mai multe ori, gasesti ursi langa gard sau in bazine, inotand. Vom construi o alee la aproximativ 10 metri distanta, de unde sa va privi fara a-i afecta pe ursi. Intr-o gradina zoologica, ursii sunt mereu in acelasi loc. Nu au unde sa mearga, sa se ascunda, nu pot intra intr-o vizuina. De obicei, stau pe o bucata de beton.

Dar in sanctuare, ursii au libertatea sa faca exact ceea ce vor si expun un comportament natural: se catara in copaci, scurma pamantul, inoata in bazine. N-ai sa vezi asta la zoo. Acolo au un comprtament anormal. De obicei se plimba sus – jos, intr-una. Nu inveti nimic despre animal.

„SPER CA INTR-O ZI OAMENII VOR PRIVI URSII ORIUNDE, DAR NU DUPA GRATII”

Ce se intampla cu fostii detinatori dupa cofiscarea ursului, legal vorbind?

Cristina Lapis: Nimic. In cel mai bun caz, Garda Nationala de Mediu ma ajuta sa-i confiscam. Sunt cazuri in present a trei ursi pe care ma chinui de trei ani sa-i aduc in rezervatie. Sunt detinuti ilegal de persoane influente si, cu toate interventiile, pana la ministrul mediului, se pare ca nu se poate. Inca.

Cum vedeti legea protectiei animalelor in context romanesc?

Cristina Lapis: Legea nr. 9/2008 este foarte buna, conform normelor europene de protectie a animalelor. Insa nu exista norme metodologice de aplicare a ei, deci autoritatile nu se baga, isi arunca vina de la unul la altul. Pentru confiscarea ursilor m-am ajutat enorm cu media si apoi prin interventii directe fata de Ministerul Mediului. Autoritatile nu au facut nimic pentru a confisca ursii pana in 2005 pentru ca nu aveau alternative. Gradinile zoo erau si sunt pline de ursi, pentru ca ii lasa sa se imperecheze.

Nu aveau loc unde sa-i duca, iar in padure nu mai pot fi eliberati. Cum spune WSPA „un urs hranit este un urs mort”. Din fericire acum nu mai tine, dar nu este usor sa schimbi mentalitatile. Atractia turistica este fatada, pentru ca absolut toti de unde am confisct ursi sunt vanatori. Nu este o coincidenta cum ar putea parea. Un urs trebuie sa fie cat mai mare, deci mai batran ca trofeul sa coste mai mult. Toti cresc ursii de mici si asteapta momentul sa vina clientul. Ursii sunt folositi si de catre circuri. Paradoxul uman: toata lumea are telefoane mobile si totusi suntem indiferenti ca animale sunt chinuite si mai si platesc ca sa le vada, ca in evul mediu.

Ce aveti in agenda 2009?

Victor Watkins: Trebuie sa salvam de la Balvanyos un urs numit Bot Albastru [n.r. captivul unui primar care se intampla sa fie si vanator]. In 2009, avem in jur de 20 de ursi de recuperat si speram ca pana la finele anului toti usii in prezent captivi sa ajunga in sanctuar. Problema este, dupa cum stiti, ca unele gradini zoologice se vor inchide, neputand implini standardele UE. Vrem sa recupera toti ursii pe care acestea ii lasa in urma, altfel vor fi ucisi.

Ati contactat gradinile zoologice?

Victor Watkins: Da. Cred ca guvernul le mai acorda un an ragaz pentru a-si imbunatati conditiile. Insa unele sunt intr-o asemenea stare, incat o imbunatatire nu ar fi niciodata posibila. De exemplu cea de la Buhusi. Am luat cinci ursi cand au inchis.

Cristina Lapis: De cand normele europene au intervenit, 12 din 29 de gradini zoologice au fost inchise, inainte de-a se sti ce se intampla cu animalele. Zeci de animale au murit de foame in lipsa de buget alocat. Zoo ramase incearca stangaci sa mai faca mici ameliorari, ca si atunci cand vrei sa lungesti o rochie dar nu mai ai material si carpesti. E ceva mai bine, dar sterilizarea animalelor este esential pentru a nu mai aduce pe lume printre gratii alti nenorociti, si pentru a spera ca intr-o zi oamenii vor privi animalele oriunde dar nu dupa gratii.

Se diminueaza consumul sufletesc odata cu trecerea anilor?

Victor Watkins: Nu, nu cred. Am inceput sa lucram la proiecte pentru ursi in urma cu 18 ani. Am ajuns in Grecia din cauza ursilor dansatori. Acolo am creat primul sanctuar. Este trist sa vezi aceste animale puternice bolnave si deprimate, sau batjocorite pe strada. Cand mergi sa te interesezi de un urs, si in Romania, si-l vezi traind in conditii ingrozitoare, nu poate sa nu te afecteze. Dar cand poti face un lucru bun pentru ei, toata osteneala merita.

Cristina Lapis: Dorm numai cu somnifere pentru ca ma urmaresc sutele de ochi ai animalelor pe care le stiu inca in suferinta sau cele care au murit si le-am vazut fara sa pot sa fac ceva pentru ele. Imi repet neincetat ca nu sunt Dumnezeu, ca trebuie sa schimb ce pot schimba si sa acept ceea ce nu pot schimba. Ceea ce imi da putere sa continuu este fiecare animal salvat. Sunt omul cel mai fericit si cel mai nefericit din lume.

Ce inseamna Sanctuarul ursilor pentru Romania?

Cristina Lapis: Romania poate spune ca in sfarsit respecta Conventia de la Berna, adica recunoaste ca ursul brun este animal salbatic protejat. Prestigiul Romaniei a fost afectat de problema orfanilor, cainilor strazii, felului cum sunt tratate animale de ferma (in special caii). Sanctuarul demonstreaza ca barbaria nu este ceea ce caracterizeaza cetateanul roman si ca putem fi civilizati si umani. Este o sansa pentru generatiile viitoare si pentru supravietuirea ursului brun pe teritoriul romanesc.

Povestea catorva ursi salvati

Cristina Lapis: Anul trecut, am aflat printr-un e-mail ca exista un urs chinuit in Manastirea Cotmeana, judetul Arges. Am fost la fata locului cu sotul meu si m-am ingrozit. Intr-o cusca mizerabila, zacea pur si simplu un urs costeliv, flamand, speriat, cu rani la labe si pe bot. Am alertat presa, televiziunile au filmat cu camera ascunsa un calugar ortodox spunand ca nu-i pasa de acest urs. HotNews.ro a lansat apelul Salvati ursii captivi si 3.000 de oameni au semnat o petitie care a fost trimisa ministrului mediului. Dupa tratative indelungate cu patriarhia purtate de Vlad Telibasa de la HotNews, am mers la manastire impreuna cu Garda de Mediu sa-l eliberam pe Martinica. Ursul era atat de speriat incat i-a luat trei luni sa-si revina si sa se apropie de alti ursi.

In fata Castelului Peles, legat cu un lant scurt de balustrada, traia ursul Max, orb din cauza nutritiei si a maltratarilor la care a fost supus, fara miros pentru ca era tot timpul stropit cu sprayuri pentru a deveni dependent, slab si sedat mai tot timpul ca sa nu faca rau, exploatat pentru turism. Ani de zile turistii au reclamat acest lucru, dar pe langa ei, erau si cei care se fotografiau, deci o parte din vina o poarta si ei. Cu Garda Nationala de Mediu, cu presa, cu jandarmii si cu scandal mare, a ajuns in sfarsit in rezervatie si medici specialisti din Anglia au incercat chiar o operatie pentru a-i salva vederea. N-au reusit. Traieste insa zile linistite intr-un tarc de 1.300 de m2, cu piscina si barlog. Si-a gasit propriile repere si are de curand un prieten un vulpoi WOODY, salvat dintr-o cusca de pe langa un grup scolar.

Mura, vine de la Circul Globus din Bucuresti. Dupa 6 ani, intr-o zi a refuzat sa mai iasa in arena. S-au incercat toate metodele, inclusiv bataie si infometare. Degeaba. Mura se pare ca a ales libertatea sau moartea. Directorul Circului a mai avut totusi un gram de constiinta dupa ce a castigat de pe urma Murei si m-a sunat sa ma intrebe daca o primesc. Viata ei s-a schimbat. Insa o recunoasti printre ursi de departe, pentru ca ani de bicicleta au lasat urme adanci la labele din spate.

Cei care-si duc copii la circ sa stie cate privatiuni si umilinte indura un animal salbatic pentru a-l transforma intr-o paiata de circ. Nu este nimic de aplaudat ca de teama dresorului si a biciului un animal este fortat sa sufere. Si mai ales nu este nimic de ras. Vietile acestor animale au fost furate si din pacate eu nu le pot da inapoi, eu incerc doar sa le ofer o alternativa pentru a-si sfarsi zilele intr-un cadru cat mai apropiat posibil de padurea lor.

Victor Watkins: Problema ursilor a inceput in felul urmator: vanatorii ucid o ursoaica. Aceasta lasa un pui orfan, care este luat ca si animal de casa. Cand animalul creste, il pun intr-o cusca si il tin in gradina din spate sau il vand unui restaurant, care-l expun pentru a atrage publicul. In urma cu cateva luni, pe cand ma aflam in Romania, Sanctuarul a primit un telefon de la o familie din vestul Brasovului, care dorea sa ne dea un pui de urs.

Ne-au spus ca l-au gasit pe cand acesta era inca orb, adica avea doar cateva saptamani. Nu ‚gasesti’ un pui pur si simplu. Cineva l-a ucis si a ajuns cumva in posesia lor. L-au tinut sase luni in casa. La aceasta varsta, incepe sa devina periculos, chiar daca mai are chef de joaca. Ursuletul dormea cu bunica in pat. Avea si perna lui. Bunica era zgariata peste tot. Au incercat sa aiba grija de el, dar n-au reusit.

L-am luat in primire. Nu dorim sa tinem in sanctuar un pui pentru urmatorii 20 de ani. Pot fi reintegrati in salbaticie. Lucram la un asemenea proiect. L-am implementat si in alte tari. In America de exemplu, primim pui de urs, ii ingrijim timp de un an, ii pregatim, le atasam o zgarda radio si ii eliberam in padure. Le putem monitoriza evolutia.

* Vezi campania Salvati ursii de restaurant lansata de HotNews.ro in 2007