INTERVIU – Attila Kim, despre memorie și reinventare: Regenerarea urbană începe când transformarea unei clădiri produce efecte dincolo de ea
Numele Attila Kim este sinonim cu modul în care România s-a prezentat în ultimii zece ani la Bienala de la Veneția, fie de artă, fie de arhitectură, este sinonim cu unele dintre cele mai spectaculoase expoziții organizate la București și în țară, dar și cu proiecte arhitecturale private pentru spații publice. Cel mai recent dintre acestea, Art Encounters din Timișoara, sediu renovat, reamenajat și redeschis în luna septembrie.
Attila Kim vorbește într-un interviu acordat Curatorial despre spații transformate, dedicate artei, despre cum un loc cu memorie poate primi noi funcțiuni, despre granița fluidă dintre arhitectură și scenografie, despre clădirile pe care i-ar fi plăcut să le construiască și despre cum speră că va fi Bucureștiul viitorului.
„O clădire este aproape întotdeauna rezultatul mai multor timpuri (…) Regenerarea urbană începe tocmai atunci când transformarea unei clădiri produce efecte dincolo de limitele parcelei”.
Născut în 1977, la Târgu Mureș, cu studii de arhitectură la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, masterat la Universitatea Babeș-Bolyai și doctorat, la Universitatea de Artă Moholy Nagy din Budapesta, Attila Kim a fost în ultimele două decenii, între altele, multipremiat la Bienala de Arhitectură București și nominalizat pentru Premiul de arhitectură contemporană Mies van der Rohe al Uniunii Europene. În 2012, a fondat propriul birou de arhitectură. Attila Kim este Comisar al României pentru Bienala de la Veneția începând cu 2016.
Printre proiectele expoziționale recente de care este legat se numără Bienala de Scenografie București 2026, „Picasso en visite”, „Numai Pictura”, DIPLOMA Show 2025 și „Brâncuși: Surse românești și perspective universale”.