Gabriel Biriș a fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor în Guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloș, dar și co-autor al programului de guvernare al Alianței DA PNL-PD. Cofondator al casei de avocatură Biriș Goran și fondator al The Tax Institute, organizație care elaborează studii și propuneri de politică fiscală, Biriș este unul dintre susținătorii cotei unice de impozitare şi pledează pentru un sistem în care povara fiscală să depindă de nivelul veniturilor, nu de forma în care acestea sunt obținute.
„Guvernul Niculescu nu are nicio șansă să facă altceva decât ce a făcut guvernul Bolojan”
HotNews: Domnule Biriş, aţi citit programul de guvernare şi cunoaşteţi Cabinetul premierului Luca Niculescu. În septembrie spuneați că nu vedeți idei care să vă dea speranțe pentru relansarea economiei. Ce aţi găsit convingător şi ce lipseşte în continuare?
Gabriel Biriş: Nici acum nu vedem idei noi. Vedem niște principii. Dacă ne uităm la programele de guvernare, în general, vedem că toate arată foarte bine. Ce strică e implementarea. Eu mi-am propus, de fiecare dată când am avut un nou guvern, să aștept un pic înainte să mă exprim cu privire la performanță. Până la urmă, trebuie să dai un pic de încredere fiecăruia la început de drum. Dar mi-au atras atenția niște prevederi pe care nu le-am mai văzut.
Spre exemplu, exprimat chiar așa: „Toleranţă zero la evaziune”. Este o sintagmă care mie mi-e dragă. Toleranţă zero pentru frauda organizată. Ce înseamnă asta vom vedea în practică.
Cu privire la predictibilitatea fiscală, în program scrie că nu vor fi modificări fiscale surpriză, iar măsurile temporare rămân temporare. Asta mă duce cu gândul că vor fi eliminate toate impozitele astea de genul IMCA (impozitul minim pe cifra de afaceri, n.r.), care e menționat și în mod expres. Am vorbit mult despre dezastrul care l-a creat IMCA și s-a văzut la scăderea investițiilor, că ISD-urile (investiţiile străine directe, n.r.) au ajuns la 20% față de anul trecut, când mai scăzuseră cu încă vreo 30% față de anul anterior.
Deci sper că vor dispărea şi IMCA, şi ICAS (impozitul suplimentar pe cifra de afaceri aplicat companiilor din sectoarele petrolului și gazelor naturale, n.r.), care trebuia să dispară de anul ăsta, dar şi taxa pe stâlp, adică impozitul pe construcţii, reintrodus în 2024. Ele sunt prevăzute să se aplice doar până la sfârșitul 2026. Acestea nu sunt menționate în mod expres. Dar bine că au menționat expres eliminarea IMCA! Dacă ținem minte, și Guvernul Bolojan a vrut să o elimine, dar a venit domnul Câciu cu un amendament în Parlament și a fost păstrată.
– Ilie Bolojan a remarcat că cei care au criticat majorarea TVA nu au propus acum reducerea ei…
– Păi, n-aveau cum să propună, că n-au spațiu fiscal. Dacă scade TVA-ul, impactul pe buget e mare, e semnificativ. La fel este şi cu accizele.
– Și atunci, din perspectiva românului simplu, Guvernul Niculescu e o alternativă la austeritate sau este continuarea?
– Guvernul Niculescu nu are nicio șansă să facă altceva decât ce a făcut Guvernul Bolojan. Adică să continue reducerea deficitului bugetar. Și asta nu înseamnă în niciun caz altceva decât austeritate.
„Să înțeleagă că nu guvernează doar pentru pensionari și pentru angajații la buget”
– Asta înseamnă că, deşi Ilie Bolojan spune că lasă România pe calea redresării, o familie tot n-o să resimtă asta în bugetul propriu?
– Cred că noi vorbim mult prea mult despre cheltuiele bugetare, care sunt prea mari, și de nivelul cotelor de impozit. Vorbim mai puțin de investiții. Noi cu toții putem trăi mai bine dacă România devine mai atractivă pentru investitori. Dacă vedem fabrici noi, dacă vedem investiții noi în zone cu valoare adăugată mare, care să asigure și venituri mai mari.
Or, în ultimii trei ani, în special, guvernele României n-au făcut decât să pună bolovani în cârca economiei. Care gâfâie. Guvernele trebuie să înțeleagă că nu guvernează doar pentru pensionari și pentru angajații la buget. Trebuie să-şi întoarcă fața către economie.
Pentru că acesta e unul din motivele pentru care vedem curentul ăsta… să-i spun suveranist e impropriu. Pentru că eu sunt suveran, nu nişte deputați și senatori care votează împotriva interceptării dronelor rusești sau cei care zic că, dacă intră rușii în România, trebuie să cedăm teritorii, că it’s gone, n-avem ce face. Lor le-aş zice iliberali, pentru că, pentru ei, statul de drept şi democraţia nu sunt bune. Înseamnă constrângeri.
„Guvernanţii ar trebui să recâştige încrederea mediului de afaceri onest”
Aşadar, eu cred că unul din motivele recrudescenței partidelor extremiste în toată Europa este tocmai faptul că establishment-ul politic nu mai ascultă economia. Nu-i mai ascultă pe cei care produc valoare adăugată și pe cei care susțin bugetele. Vin cu tot felul de reglementări, de sarcini birocratice, cresc costurile de administrare. Ei reglementează pentru birocraţi, nu pentru economie. Vedem asta nu doar în România, ci în mai multe state din Vest. Establishment-ul politic nu mai ascultă nevoile oamenilor, iar toate aceste suprareglementări nu fac decât să scadă nivelul de viaţă. Iar oamenii reacţionează.
Spun de ani buni că guvernanţii ar trebui să recâştige încrederea mediului de afaceri onest. Ei ce-au făcut? Exact contrariul.
– Dar e ceva ce v-a surprins în programul Guvernului Niculescu?
– O măsură faţă de care am şi teamă, dar şi mândrie profesională: exit tax, pe care-l găsim la pagina 16. (impozitarea la ieșire, aplicată câștigurilor de valoare acumulate în România înainte de transferul activelor sau al rezidenței fiscale în altă țară, n.r.). Măsura se regăseşte în setul de 16 măsuri de reformă a impozitării veniturilor personale, inclusă în luna aprilie într-un studiu al Tax Institute. De aici vine mândria profesională.
Dar mi-e şi teamă, pentru că noi facem astfel de propuneri cu bună-credinţă. Dar ele funcţionează într-un pachet. Dacă vii doar cu exit tax, dar nu şi cu impozitarea sumelor „parcate” prin paradisuri fiscale, nu rezolvi nimic.
„Ei n-au impozitat progresiv decât munca”
– Noul program spune că efortul trebuie împărțit după capacitatea fiecăruia de a-l suporta. Ce ar însemna asta, concret, într-un sistem fiscal echitabil? Impozitare progresivă?
– Pentru România, cotele progresive n-au însemnat echitate. În primul rând, noi am avut cote progresive doar pe muncă. Până în 2004, am avut impozite progresive pe salarii și pe veniturile din activități independente între 18 și 40%. Cota de 40% era aplicată de la un nivel foarte jos, vreo 500 de dolari – acum ar fi 1.000 de euro, nici măcar salariul mediu.
Atunci, retorica PSD a fost că bogaţii beneficiază de cota unică, iar Alianţa DA a susţinut cota unică de 16%. A fost diferențiatorul în campania din 2004. Replica mea a fost atunci, inclusiv la o masă rotundă pe teme economice, unde am fost invitat la PSD: eu nu ştiu bogaţi din salarii. Ştiu bogaţi din vânzări de business, din dividende (5% era impozitul), din câştiguri pe bursă (1% era impozitul pe câştig), din speculaţii imobiliare (0 impozit). Din salarii oamenii pot fi cel mult înstăriţi.
Or, ei n-au impozitat progresiv decât munca. Şi, prin supraimpozitarea muncii, cu tot cu contribuţiile sociale, ca salariatul să primească un leu, angajatorul trebuia să plătească 2,9. Acum, angajatorul plăteşte 1,8 lei.
„Dacă te duci la Parlament când e sesiune, zici că eşti la Monte Carlo”
Dacă vor să pună cote progresive pe toate câștigurile, inclusiv pe cele de capital, dacă vor să transparentizeze sumele parcate în paradisuri fiscale şi să le pună și pe alea pe cotă progresivă, putem avea o discuție. Dar să continuăm să impozităm munca înseamnă să sugrumăm clasa mijlocie. Ca să arunci banii pe ce? Să-i bagi în cutii de pantofi? Sau în SUV-uri de lux în fața Parlamentului? Că, dacă te duci acolo când e sesiune parlamentară, zici că ești în față la cazinoul din Monte Carlo. S-Class a ajuns maşină de sărac pentru parlamentarii noştri.
În plus, cotele progresive, în ultimii cinci ani de aplicare, au adus în medie 2,8% din PIB. După ce s-au eliminat niște excepții, din 2007 până în 2017, cota unică a adus 3,34% din PIB. Adică cu 20% mai mult. Păi, de ce te-ai întoarce la cotă progresivă?
Pe de altă parte, prevederea asta din program mă poate duce cu gândul și la ceea ce am cerut noi: sarcina fiscală totală să fie doar în funcție de cât câștigăm, nu în funcție de cum câștigăm. Că e anormal ca, la același venit, unii să plătească 6% sau chiar 1%, și alții – 41%.
Despre posibile creșteri de taxe
– Luca Niculescu spune că nu-și dorește să crească taxe în 2027, dar nu garantează asta. Din ce vedeți acum, ne putem aștepta la un an fără alte majorări?
– Domnia sa e diplomat. Nu riscă să facă afirmații care să îi se întoarcă în față așa cum i s-au întors domnului președinte. Dar Luca Niculescu are acces la un know-how foarte important: de la specialişti şi din mediul de afaceri onest.
Să știți că și anul trecut, când s-a luat decizia a creșterii cotelor la TVA și la accize, decidenții au avut pe masă o soluție mai bună, care ar fi adus de 3-4 ori mai mulți bani la buget decât creşterile de taxe: taxarea inversă generalizată (mecanism prin care TVA nu mai este plătită între firme, pentru a preveni fraudele fiscale, ci este colectată în principal la vânzarea către consumatorul final, n.r.).
Am arătat inclusiv că gap-ul de finanțare nu ar mai exista cu nişte măsuri ajutătoare – precum impozitarea sumelor ce nu pot fi justificate şi transparentizarea sumelor „parcate” prin paradisuri fiscale. OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, n..r) are un set de reguli pentru asta: se numesc CFC rules focused on the ultimate beneficial owner (reguli fiscale prin care se urmărește impozitarea anumitor venituri transferate către companii din străinătate, ținând cont de persoana care le controlează în ultimă instanță, n.r.). Plus că gap-ul poate fi redus şi de faptul că nici statul nu mai scoate bani din visterie să plătească TVA pentru bunuri şi servicii, pe care îi recuperează greu din piaţă. Plus că mai poți să vii cu măsuri care să accelereze plățile la retail. Și atunci rezolvi problema. Dar, dacă rezolvi problema, practic, hoții instituționali nu mai pot fura.
Un „avantaj” al Guvernului Niculescu
– Dar credeţi că Luca Niculescu va avea puterea politică să aplice reforme?
– E un guvern PSD. N-am aşteptări foarte mari că vor avea abilitatea de a trece anumite reforme. Ați văzut că se vorbeşte despre o mini-reformă – comasarea localităților sub 1.500 de locuitori. Asta nu e reformă, asta e cârpeală. Ajută, dar tot o cârpeală rămâne.
Până la urmă, totul va depinde de abilitatea domnului Niculescu. În primul rând, de dorința de a se implica în niște reforme reale. În al doilea rând, de abilitatea domnului să ale de a câștiga sprijin prin negociere. Un avantaj al domnului Niculescu este că suntem într-o situație în care ne-a ajuns cuțitul la os. Și cred că a devenit din ce în ce mai clar și pentru onor decidenții noștrii că riscă să dispară dacă vor continua așa.
– Peste şase luni, care ar fi trei rezultate în funcţie de care să putem spune dacă Guvernul Niculescu a început să rezolve problemele economice?
– În primul rând, să vedem o creștere a investițiilor directe în economie şi o creştere a numărului de locuri de muncă. Asta e cel mai important.
În al doilea rând, măcar să începem o discuție cu privire la reorganizarea administrativ-teritorială. Măcar să o începem.
Și al treilea: să nu dea dracu să crească deficitul! Acum, ei îşi asumă că va scădea. Dar, vedeţi, şi noi am fost foarte optimişti când am văzut execuţia bugetară la opt luni. N-aveam de unde să ştim că, atunci când au făcut bugetul, au uitat că anul are 12 luni şi au bugetat doar 10 luni şi jumate. Nu ştiam nici că nu luăm 770 de milioane din PNRR.
