INTERVIU E greu să nu cheltuiești mai mult decât produci în condițiile în care pentru o bună parte a României „iertarea datoriilor e o virtute” / Tactica de „atacare și izolare” a lui Nicușor Dan
PNL şi USR, partidele care ar fi trebuit să-l sprijine pe Nicușor Dan, încearcă să transforme Preşedinţia într-o „instituţie anexă”, susține, într-un interviu pentru publicul HotNews, politologul Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice a Şcolii Naționale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din București.
Profesorul explică ce a vrut să spună cu expresia „centura biblică românească a lui Bolojan”, care s-a referit la felul în care s-a aplicat reforma. Caracterizarea a stârnit multe reacții.
Într-un fel,Bolojan a vrut „o convertire forțată” a unei Românii obișnuite să consume mai mult decât produce, o Românie în care „iertarea datoriilor e virtute”.
Ce semnificație are data de 31 iulie.
HotNews: Domnule Pîrvulescu, susțineți, într-o opinie publicată inițial în Contributors și apoi de către HotNews, că guvernarea Bolojan a încercat să aplice întregii țări valorile unei „centuri biblice” românești, bazate pe disciplină, muncă și auto-organizare. A scos guvernarea Bolojan la iveală o ciocnire între două Românii?
Cristian Pîrvulescu: Formularea „două Românii” riscă să moralizeze ceea ce în text este descris fără dispreț, ca instituție, nu ca patologie.
România care „așteaptă protecție de la stat” nu e o Românie leneșă, ci una care a trăit secole într-un contract paternalist, cu propria teologie implicită, de sorginte răsăriteană, în care mila e superioară dreptății și iertarea datoriilor e virtute.
Ciocnirea reală a fost alta: între o etică ascetică regională, ridicată la rang de program național, și o societate care nu semnase acest contract.
Reforma nu a propus renegocierea contractului paternalist, ci l-a tratat ca pe o eroare de calcul corectabilă prin ordonanță, adică o convertire forțată.
– Poate deveni „centura biblică” un model național? – Nu prin extrapolare. Și tocmai „modelul Oradea” o demonstrează. Reforma locală a funcționat pentru că era congruentă cu substratul ei.
Administratorul ascetic guverna o populație pentru care ascetismul era recognoscibil, indiferent de confesiune. Extrapolarea unei reușite de enclavă la nivel național e eroarea clasică a transplantului instituțional.
Ceea ce la Oradea era guvernare cu rădăcini culturale a devenit, la București, guvernare care dezrădăcina. Și mai e ceva: enclava nu trebuie idealizată.
Pentru Bolojan: să coboare de la amvon la masa tratativelor
Aceeași autonomie față de stat care produce hărnicie și auto-organizare produce, cu aceeași consecvență, refuzul instituțiilor publice, de la acoperirea vaccinală la școală.
Statul reformator trăiește din premise morale pe care nu le poate produce prin ordonanță de urgență. Max Weber a descris trei secole de acumulare a acestui substrat.
Ceea ce se poate extinde nu este etica, ci construcția legitimității. Adică democratizarea deciziei fiscale, a instituțiilor intermediare și renegocierea la vedere a contractului paternalist. Adică exact coborârea de la amvon la masa tratativelor.
Ce se întâmplă pe 31 iulie
– După încă o rundă de consultări între partidele politice şi preşedinte, tot nu există o soluţie pentru guvernare. De unde credeţi că vine blocajul? – În primul rând, pentru că preşedintele nu a decis încă să facă o propunere. Aşteaptă din partea partidelor politice, iar acestea nu pot să ajungă la o soluție de compromis.
Aşa că au ales această formulă a incertitudinii, care este foarte riscantă. Incertitudinea nu e doar în privinţa guvernării.
Noi nu ştim care va fi situaţia notei pe care agenţia de rating Fitch o va acorda României pe 31 iulie. Ştim că acum suntem BBB minus, cu perspectivă negativă – Standard and Poor’s a confirmat-o în luna mai, iar Moody’s a menţinut-o.
Or, cred că ratingul Fitch va fi stabilit în funcţie de situaţia stabilităţii guvernamentale.
Numai că partidele nu acceptă decât ca unul sau două dintre ele să cedeze. De fapt, aici e întreaga capcană. Acest calcul individual pe care îl fac partidele – care poate fi avantajos pentru ele – este, de fapt, ruinător la nivel colectiv.
Partidele se gândesc să ia „votul util”
Suntem într-o situaţie pe care politologul italian Giovanni Sartori a numit-o „competiție centrifugă”. E o situație de manual: fiecare dintre partidele din coaliție încearcă să se profileze ca adversari ai extremismului, pentru ca în viitoarea confruntare electorală să primească votul util.
Ați văzut că logica votului util funcționează masiv în România, aşa cum a funcționat şi pentru Nicușor Dan, pentru că alegerea lui nu a fost rezultatul unui vot ideologic, ci a fost rezultatul unui vot rațional și util împotriva extremei drepte.
Același lucru se poate întâmpla și la următoarele alegeri parlamentare. Astfel, calculul partidelor politice nu are legătură cu agenda guvernamentală, ci cu propria lor supraviețuire.
În plus, eu cred că destrămarea coaliţiei era inevitabilă, pentru că nu era, de fapt, o coaliţie, ci o formulă conjuncturală, dată de rezultatul unei fotografii de moment, după alegerile prezidenţiale de anul trecut. Și, într-o asemenea formulă conjuncturală, sigur că apare această competiție centrifugă.
„Ce căutăm acum în România? Tot o coaliție. Avem nevoie de o coaliție”
– De ce e atât de greu de găsit un compromis între partide? Şi care ar fi soluţia. – Dacă reducem totul la povestea unui reformator blocat de clientela partenerului – şi astăzi, după întâlnirea de la Cotroceni, am văzut din nou această interpretare – , e doar o versiune confortabilă.
În viziunea mea, bazată pe neoinstituţionalism, e clară o confruntare între un program politic, care a tratat instituția informală a coaliției ca pe o anexă, și alt program politic, care consideră că înțelegerile din coaliție sunt esențiale.
Ce căutăm acum în România? Tot o coaliție. Avem nevoie de o coaliție. Deşi nu avem cultura coaliției și nu recunoaștem cu adevărat rolul ei. Or, dacă vrem o coaliție, avem nevoie de un prim-ministru care să accepte regulile coaliției.
Această formulă a funcţionat în perioada rotativei, în perioada 2023-2025. Dar atunci, în spatele înțelegerii, era un președinte recunoscut și puternic. Pentru că avea un partid. Astăzi, avem un președinte izolat, atacat, delegitimat permanent, iar consecinţele acestei acţiuni sunt dezastruoase pentru România. Cei care ar fi trebuit să-l protejeze pe președinte, PNL și USR, sunt cei care îl izolează încercând să-l transforme într-o instituție anexă.
Nicușor Dan pare „timorat” după eşecul Veştea
– Președintele plasează responsabilitatea pe partide. În cea mai recentă apariţie, a spus că „majoritatea parlamentară nu e la președinte, majoritatea parlamentară este la partidele din Parlament. Şi răspunsul trebuie să vină de la liderii partidelor din parlament”. Care este responsabilitatea președintelui? – Responsabilitatea președintelui este importantă. El trebuie să exercite rolul de mediator, iar, în acest moment, pare să fie puțin timorat în acest rol, după eșecul Veştea.
Dar, dacă președintele nu este sprijinit de partide, nu contează foarte mult. Responsabilitatea președintelui este de a veni cu o soluție. Dar marja sa de manevră este cât se poate de clar limitată – partidele, și în special PNL, prin lideri importanți, i-au contestat rolul de mediator şi au considerat că a acționat în favoarea PSD.
Eu cred că președintele va încerca în final să facă încă o propunere, dar așteaptă ca partidele să găsească totuși cel mai mic numitor comun. Și spun asta pentru că, din declarațiile lui Sorin Grindeanu, rezultă că astăzi, chiar dacă nu a existat o înțelegere, ar fi existat o tonalitate mai joasă.
„PNL trece printr-o criză, dincolo de creşterea lor din sondaje”
– Dincolo de disputele dintre ele, cât din blocajul actual vine din crizele interne ale partidelor? – Toate partidele politice se confruntă cu probleme în acest moment. UDMR nu e într-o formă excepţională după victoria din alegeri a lui Peter Magyar. Nervozitatea liderului UDMR, când vine vorba de Magyar, spunând că nu există nicio problemă, ne arată că, de fapt, există o problemă.
Kelemen Hunor a reacţionat neobişnuit de nervos în momentul în care a fost întrebat dacă Peter Magyar a intervenit pentru a face o înţelegere cu PNL şi USR.
În egală măsură, PNL trece printr-o criză, dincolo de creşterea lor din sondaje. Oricum, problema cu sondajele e că pentru cifrele avansate nu răspunde nimeni niciodată. În schimb, pentru dobânda pe care o plătim, vom răspunde cu toții. Dacă România va fi depunctată din cauza acestei situații, vom plăti cu toții. În plus, PNL are o conducere suspendată de Tribunal, are o fractură internă, a pierdut aproape o treime din parlamentari. Nu este în cea mai bună formă, chiar dacă o afirmă.
„PSD a pornit o aventură în care nu a avut niciun fel de soluție”
Iar în cazul USR, sigur că Dominic Fritz a fost validat cu unanimitate după decizia Înaltei Curţi (care a confirmat că se afla în conflict de interese, n.r.). Dar problema rămâne.
PSD are la rândul lui o problemă pentru că a pornit o aventură la sfârșitul lunii aprilie – pe care o anunța de cel puțin o jumătate de an, din septembrie 2025 – din care nu a avut niciun fel de soluție. Iar responsabilitatea este a conducerii care a generat o astfel de acțiune.
În fiecare din aceste partide există lideri, care poate nu sunt vocali, dar cărora nu le convine această situaţie. Mă refer și la unii mai tăcuți din PSD, şi la unii din USR, nu doar la aripa anti-Bolojan din PNL. Şi să ştiţi că văd disonanţe vagi şi în UDMR.
Practic, AUR, în care există de asemenea disonanțe, trage foloase fără să facă nimic, susținând permanent teza alegerilor anticipate. Pe care nu cred că și le dorește neapărat.
„Dintr-un model de stabilitate, România a ajuns bolnavul Europei”
– De ce credeţi asta? – Pentru că nu cred că alegerile anticipate pot schimba în mod esențial aritmetica parlamentară. Locul partidelor se poate schimba, dar potențialul lor de coaliție rămâne același. Adică faptul că PSD n-ar mai fi al doilea, ci ar fi al treilea partid din România, nu contează – pentru că tot va trebui să participe la majoritatea parlamentară.
Această viziune îngustă a partidelor politice a transformat România în bolnavul Europei. Dintr-un model de stabilitate! „Stabilitate” e acum un cuvânt respins, numai că agențiile de rating apreciază stabilitatea și nu instabilitatea. Pentru că, până la urmă, problema nu este dacă gestionăm PNRR-ul – putem să-l gestionăm în Parlament. Problema este dacă suntem capabili să asigurăm o guvernare.
„Nu cred că este un moment propice pentru un guvern minoritar”
– Credeţi că e posibil scenariul alegerilor anticipate? – Orice este posibil. Nu trebuie să neglijăm posibilitatea alegerilor anticipate. Pentru că, la un moment dat, președintele ar putea fi obligat să constate că are nevoie de un semnal din partea electoratului. Dar, pentru asta, va trebui făcută o nominalizare. Nu suntem încă în scenariul alegerilor anticipate. Și cred că o asemenea nominalizare va duce până la urmă la formarea unui guvern.
– Un guvern minoritar, de armistiţiu, de coaliţie? – Ceea ce vrea președintele este ca acel guvern să nu fie unul efemer. Pentru că un guvern votat de teamă va fi spulberat în toamnă fără nicio fel de problemă.
Pot exista guverne minoritare, iar România a cunoscut asta. Doar că, de exemplu, guvernul Tăriceanu a existat într-un moment în care economia mergea bine.
Aşadar, nu cred că este un moment propice pentru un guvern minoritar. PSD şi AUR nu-şi vor asuma susținerea unui guvern minoritar în formula pe care o propune Ilie Bolojan.
În egală măsură, ați văzut foarte clar că PNL, deși, aparent, a susținut că va sprijini un guvern minoritar PSD, n-a făcut-o. A venit cu o contra-propunere. Ilie Bolojan spune că a fost înţeles greşit de preşedinte, dar, după experiența aceea, președintele a devenit mult mai reticent.
„Plasa” pe care a luat-o președintele
De fapt, ce a înțeles este că, în spatele ușilor închise, politicienii spun una, iar în fața camerelor de luat vederi și a ziariștilor spun altceva.
Până la urmă, sunt capcane care i se întind și președintelui. Este evident că există o campanie de compromitere a președintelui și a rolului său de mediator. Şi, pentru a ieși din acest impas, avem nevoie de o nominalizare. Deci va trebui să găsească resursele pentru a face acea nominalizare.
Și, din punctul meu de vedere, data de 31 iulie este esențială. Pentru că, pe măsură ce această atmosferă de insecuritate și incertitudine crește, tendința celor care evaluează România de a o depuncta crește direct proporțional.
Pentru că stabilitatea guvernamentală este un element esențial în stabilirea ratingului de țară. Oricum, BBB minus, cu perspectivă negativă, este cel mai rău dintre cele posibile. De aceea spun că 31 iulie e o dată esențială.
