INTERVIU Calin Netzer, regizorul lungmetrajului "Pozitia copilului": Intentia mea a fost sa fac un film asa cum am simtit, dar care sa placa si publicului / Premiul confirma valoarea cinematografiei romanesti

„Este un premiu foarte important pentru cariera mea, pentru Romania si confirma valoarea cinematografiei romanesti. Este unul dintre cele mai mari premii din cinematografia romaneasca, este un eveniment”, a declarat regizorul Calin Netzer pentru Mediafax, sambata seara, dupa ce filmul sau „Pozitia copilului” a castigat marele premiu la Festivalul de la Berlin. Calin Netzer declara, intr-un interviu acordat Mediafax pe 11 februarie, ca intentia lui a fost sa faca un film asa cum a simtit, dar care sa placa si publicului. Regizorul Calin Peter Netzer a vorbit, in interviu, despre procesul realizarii filmului, cum a lucrat cu actrita Luminita Gheorghiu, care detine rolul principal in lungmetrajul „Pozitia copilului”, despre aparitia in aceasta pelicula a celebrei soprane Leontina Vaduva, dar si despre experienta participarii la Festivalul International de Film de la Berlin.

www_server_root = ‘http://worker.contentchannel.ro/player’; if(typeof flowplayer == ‘undefined’) { document.write(”); document.write(”); } var domain = document.domain; var domain_split = domain.split(‘.’); var cHannel_domain = domain_split[domain_split.length-2] + „.” + domain_split[domain_split.length-1]; document.write(unescape(„%3Cscript src=’http://worker.contentchannel.ro/player/singleplayer_max/a177daea367d348d2274bd1899c3bb2b/”+ cHannel_domain +”‘ type=’text/javascript’%3E%3C/script%3E”));

Calin Netzer a remarcat, sambata seara, si faptul ca filmul „Pozitia copilului” a fost primit „exceptional” de presa internationala. „Presa internationala a fost foarte elogioasa”, a spus Calin Netzer. Totodata, Calin Netzer a spus ca filmul a fost vandut deja in foarte multe tari, printre care Germania, Franta, Italia, Grecia, Marea Britanie, SUA si Taiwan.

Pe de alta parte, dupa ce a primit trofeul Ursul de Aur, sambata seara, pe scena Berlinalei, Calin Netzer a declarat: „Voi incerca sa spun ceva, desi am ramas fara cuvinte. Multumesc Berlinalei pentru faptul ca ne-a invitat aici, multumesc directorului festivalului, Dieter Kosslick, dar si lui Razvan Radulescu, cu care am scris scenariul acestui film”. „Vreau sa multumesc juriului, presedintelui sau Wong Kar Wai, pentru acest premiu minunat”, a adaugat regizorul roman.

La randul ei, producatoarea peliculei, Ada Solomon, a declarat pe scena Berlinalei: „Sunt mai obisnuita sa fiu o luptatoare decat sa castig. Multumesc actritei noastre principale, Luminita Gheorghiu, acest premiu este in mare parte si premiul ei. Desigur, ii multumesc lui Calin Peter Netzer care a facut acest film”. „Politicienii romani ar trebui sa fie mai atenti fata de cinematografia romana si de cineastii romani, care sunt niste ambasadori extraordinari pentru Romania”, a adaugat Ada Solomon. „Le multumesc si celor care nu au crezut in noi, care nu ne-au sustinut, pentru ca ne-au facut sa devenim astfel mai puternici si mai hotarati”, a mai spus Ada Solomon, care si-a incheiat discursul multumind femeilor puternice din Romania, femeilor care lucreaza in industria cinematografica, dar si Berlinalei, un festival pe care il considera „un atelier de talente”.

Totodata, la conferinta de presa care a urmat dupa decernarea oficiala a premiilor, regizorul Calin Netzer a spus: „Inca sunt socat, inca nu m-am trezit la realitate. Am nevoie de cateva zile pana voi intelege ce inseamna acest premiu. Acesta este un film despre relatia patologica dintre o mama si fiul ei. Restul e doar decor”. Vorbind despre filmul sau in conferinta de presa, Calin Netzer a spus ca lungmetrajul „Pozitia copilului” reprezinta „o poveste universala”, iar „coruptia nu este ceva care apare doar in Romania”. Totodata, invitat de un jurnalist sa defineasca relatia pe care o are cu limba germana, Calin Netzer i-a raspuns vorbind in aceasta limba: „Cand aveam sapte ani, prin 1981, am venit in Germania cu mama mea. Tatal meu emigrase. Am locuit la Stuttgart. Prin 1981 m-am intors in Romania. Tatal meu locuieste in continuare la Stuttgart”.

Filmul „Pozitia copilului”, regizat de Calin Peter Netzer, a primit, sambata seara, trofeul Ursul de Aur pentru cel mai bun film, la cea de-a 63-a editie a Festivalului International de Film de la Berlin.

Marele premiul/ trofeul Ursul de Aur primit de „Pozitia copilului”, sambata seara, la gala Festivalului de Film de la Berlin vine dupa ce, vineri seara, filmul lui Calin Netzer a primit si premiul criticii internationale – FIPRESCI (Federation Internationale de la Presse Cinematographique) la Festivalul International de Film de la Berlin.

„Pozitia copilului” va avea premiera oficiala in Romania pe 7 martie. Filmul va intra in cinematografele romanesti pe 8 martie, a anuntat Calin Netzer.

Prezentam integral interviul acordat Mediafax, in 11 februarie, de Calin Netzer:

Reporter: Cum s-a nascut povestea din „Pozitia copilului”?

Calin Netzer: Povestea este scrisa impreuna cu Razvan Radulescu. Noi am avut impreuna un alt proiect, despre o familie disfunctionala si, din aproape in aproape, am inceput sa aranjam personajele si am ajuns la relatia noastra cu familiile noastre, cu mamele noastre. Si, dintr-un punct, ni s-a parut mai interesant sa facem o poveste despre o relatie disfunctionala intre mama si fiu.

Rep.: Intr-o masura, se rezolva chestiunile de familie prin film?

C. N.: Nu cred ca se poate rezolva o chestiune de familie printr-un film. Dar are o tenta terapeutica, cu siguranta. Evident ca in fiecare din filmele mele exista elemente autobiografice… Incercam sa vorbim despre ce stim.

Rep.: Aveti o distributie de exceptie: Bogdan Dumitrache, Luminita Gheorghiu, Florin Zamfirescu. Exista un personaj scris cu un anume actor in minte?

C. N.: In timp ce scriam personajul si replicile, ne gandeam la Luminita, oarecum. Poate nu tot timpul, dar, vag, era acolo si discutam despre asta in timpul scenariului. Eu am vrut sa ma asigur ca fac alegerea cea mai corecta si cea mai buna si am dat un casting, ca, pana la urma, sa ma hotarasc tot pentru Luminita. Initial, voiam sa caut o actrita mai putin vazuta. Dar, cu timpul, mi-am dat seama ca tot Luminita este cea mai potrivita. Cred ca este si primul ei rol principal. Si, da, am facut foarte mari eforturi, pentru ca si ei i-a fost frica de rol, fiind altceva decat a facut pana acum. A fost si un pariu al meu ca as putea sa ii schimb look-ul si sa o duc in alta zona… A fost un drum destul de lung si destul de chinuitor pentru amandoi.

Rep.: Cat a durat proiectul, de la scrierea scenariului?

C. N.: Scenariul am inceput sa il scriem, sa il discutam, la finele lui 2009. Pana in 2010, aveam primele drafturi gata si pe urma am mai lucrat la el.

Rep.: Care a fost rolul care si-a „gasit” cel mai greu actorul?

C. N.: Cred ca, in mod paradoxal, tot Luminita.

Rep.: Bogdan Dumitrache cum a fost ales pentru rolul principal masculin?

C. N.: Am optat pentru el fara sa dau casting. L-am cunoscut in 2010 si l-am ales pur si simplu intuitiv, din ce vazusem ca a facut. L-am cunoscut mai bine apoi, pentru ca am devenit prieteni. Exista o oarecare comunicare tacita intre noi. Nu vorbim foarte mult, dar ne intelegem asa … pe alte unde.

Rep.: Si asta a functionat si pe platou?

C. N.: Asta a functionat si pe platou.

Rep.: Certurile mama-fiu din film au replici destul de crude. V-a fost teama ca mergeti prea departe sau ca pierdeti din naturalete in dialoguri? Sau au fost actori pe platou care au zis ca e prea mult?

C. N.: Pe platou, toti actorii, si mai ales Luminita, au respectat la virgula textul si au venit cu el invatat asa. Cred ca au fost cateva cazuri in care s-a spus „E prea mult”, „E prea dur” . Dar la Luminita nu a fost cazul, ea a mers pe incredere oarba. In ceea ce priveste replica mai dura din trailer, evident ca pare foarte dura daca n-o vezi in contextul filmului. Dar in film este justificata prin relatia mama-fiu patologica, freudiana si are un sens, nu e gratuita. Nu e „hai sa scriem o replica sa fie dura, sa iasa in evidenta, sa socam”. Nu despre asta e vorba. Este justificata, are semnificatii.

Rep.: A venit din prima in scris, a fost discutata?

C. N.: Nu, nu, cred ca nici nu am discutat asta. In timp ce scriam cu Razvan, ne dadeam noi replicile unul altuia, faceam diferite personaje.

Rep.: „Pozitia copilului” este o drama din „high class-ul” romanesc. De ce pozitionarea aceasta sociala pentru personaje?

C. N: In primul rand, pentru ca e diferit de ce s-a facut pana acum. Dar cred ca cel mai important lucru este ca aceasta drama psihologica, aceasta nevroza a cuplului mama-fiu este, chiar si statistic, mai des intalnita in patura sociala mai inalta decat in zona medie sociala. Adica oamenii care au o stare materiala buna se concentreaza asupra altor probleme, pe care le dezvolta si le gonfleaza pana devin obsesii. Bun, aici e mult de discutat, pentru ca totul porneste de la relatia sot-sotie, ce nu a functionat de acolo, cum s-a deviat de acolo totul asupra copilului si asa mai departe. Si e mult mai plauzibil sa fie intr-o familie instarita. Ceea ce nu inseamna ca nu se intampla si in alte clase. Dar mi s-a parut mult mai plauzibila, mai interesanta ca propunere cinematografica actuala.

Rep.: „Special guest star” in film este soprana Leontina Vaduva. Care este povestea colaborarii dumneavoastra cu dumneaei pentru „Pozitia copilului”?

C. N.: Leontina e o prietena mai veche a mea. Initial, in scenariu era o secventa la Teatrul Act. Alesesem o piesa care avea o legatura oarecum cu ce se intampla in film, e vorba de „Creatorul de teatru”. Si, nu stiu, gandindu-ma mai bine la asta, dupa ce scenariul era batut in cuie, am dat undeva pe YouTube de Leontina, care a facut niste masterclass-uri la Paris si Londra. Si mi s-a parut mult mai interesanta propunerea sa schimb partea de teatru cu un masterclass, sa fie o scena dintr-o opera cea la care asista Cornelia in momentul ala, in loc de o piesa de teatru. Leontina a fost foarte draguta, m-a ajutat, chiar s-a implicat destul de mult.

Rep.: E vorba de momentul cand Cornelia primeste vestea…

C. N.: Cand este anuntata, da.

Rep.: De ce ati ales ca anuntul sa fie facut intr-un asemenea mediu, teatru, respectiv opera?

C. N.: Pentru ca se canta Donizetti si are o oarecare legatura cu ceea ce o sa urmeze – in „Creatorul de teatru” este vorba despre un tata care e destul de posesiv cu copiii lui. Si mi s-a parut mai atragator vizual asa. Initial, era la Teatrul Act, care este undeva la subsol, ar fi fost un simbol, o metafora aici.

Rep.: De ceva timp se practica impartirea filmelor romanesti in „de public” si „de festival”. E o impartire artificiala, dar, in conventia aceasta, unde plasati filmul acesta?

C. N: Cred ca intentia mea personala cel putin, facand abstractie de Razvan, a fost sa facem un film asa cum il simtim. Vazandu-l si simtindu-l asa, ne-am gandit ca, oarecum, sansele mari sunt in circuitul festivalier. Dar drama asta psihologica ar trebui sa fie atractiva si pentru public, pentru ca sunt situatii si personaje in care foarte multi se vor regasi, chiar daca este un film mai dur, mai greu digerabil si are foarte multa tensiune. Dar nu cred ca spectatorul care se va duce la film va suferi. Cred ca, psihologic vorbind, va fi rasplatit cumva. Nu e un film care sa aiba un efect imediat, nu e un „feel good movie”, ci unul cu efecte pe termen mediu si lung. Nu cred ca te schimba pe tine, ca om, dar iti pune niste intrebari si poate avea un efect de terapie. Asa ca nu stiu cum o sa functioneze dupa doua saptamani reclama din gura in gura.

Rep.: Si cum ar putea fi „marketat” un asemenea film?

C. N.: Aici nu stiu, in Romania, publicul este total imprevizibil. Sunt cazuri in care crezi ca un film va sparge box office-ul – si nu se intampla asta -, altele in care niste prostioare la care esti convins ca nu va merge nimeni umplu salile si tot asa. Nu stiu… cred ca ajungem la intrebarea cu Berlinul; asta ar putea fi o rampa, ar putea fi un „kick start-er”. De asta il si lansam imediat dupa. Cred ca depinde si de ce se va intampla acolo, de cum va fi receptionat filmul, de critici, care va fi ecoul si asa mai departe. Asta, intr-un fel, ma sperie putin, pentru ca filmul creeaza niste asteptari si o anumita presiune. Bun, ce se intampla daca filmul e in competitie si nu ia nimic? O sa fie asa, o degonflare? Nu stiu ce o sa se intample, habar n-am.

Rep.: Cat de suparati o sa fie spectatorii pe personajul Luminitei Gheorghiu dupa ce se termina filmul?

C. N.: Nu cred ca o sa fie suparati si nici nu au de ce sa fie suparati, pentru ca finalul filmului, de fapt, explica tot comportamentul ei posesiv, patologic. La sfarsit, ar trebui sa empatizezi cu personajul. Sa il intelegi. Pana la urma, e si ea o victima in toata povestea asta. Nu cred ca va fi judecata. Poate intr-o anumita masura, dar nu in totalitate.

Rep.: Mamele si fiii/ fiicele vor vedea filmul diferit?

C. N.: Cu siguranta, doar ca filmul nu iti arata „ala e bun si ala e rau si ala a gresit”, e un amalgam de lucruri in care spectatorii o sa se regaseasca. O mama isi va pune intrebarea „Cu ce am gresit eu fata de fiul meu?”. Sau invers. Pentru ca nu exista un singur vinovat. Poate ca nimeni nu e vinovat. Poate conjunctura e de asa maniera incat lucrurile sa se intample pentru ca se intampla. E unicul fiu in familie, ea e intr-o relatie disfunctionala… Bine, poti sa te intrebi „Dar de ce nu a divortat?” si asa mai departe. Cred ca in Romania exista o mentalitate colectiva care o sa empatizeze si o sa inteleaga relatia asta, chiar daca trece anumite limite.

Rep.: Daca ar fi sa definiti „Pozitia copilului” in cateva cuvinte, care ar fi acelea?

C. N.: Nu stiu, imi vine in cap tot „drama psihologica”, „drama psihologica cu efecte pozitive”. Niste cuvinte care sa fie in contradictie oarecum. Ceva care sa iti dea senzatia ca e un film greu digerabil, dar care merita vazut.

„Pozitia copilului” este cel de-al treilea lungmetraj al lui Calin Peter Netzer dupa multipremiatele „Maria” (2003) si „Medalia de onoare” (2010). Filmul vorbeste cu dramatism, cu emotie, dar si cu umor despre traumele sufocarii copiilor prin dragoste si despre amprentele pe care le lasa parintii asupra personalitatii acestora. Pelicula este, totodata, o radiografie a high-class-ului romanesc contemporan si vorbeste despre trafic de influenta si coruptie la nivel mic in institutiile de baza ale societatii si extensiile acestora asupra intregului sistem socio-economic din Romania de azi.

Luminita Gheorghiu si Bogdan Dumitrache au rolurile principale, de mama si fiu. Li se alatura nume ca Natasa Raab, Florin Zamfirescu, Ilinca Goia, Adrian Titieni, Cerasela Iosifescu, Mimi Branescu si Vlad Ivanov.

Scenariul este semnat de Razvan Radulescu si Calin Peter Netzer, directorul de imagine este Andrei Butica, montajul si sound design-ul ii apartin Danei Bunescu, decorurile sunt realizate de Malina Ionescu, sunetul – de Cristian Tarnovetchi, costumele, de Irina Marinescu, iar machiajul, de Dana Roseanu si Domnica Sava. Producatorii filmului sunt Calin Peter Netzer si Ada Solomon.

„Pozitia copilului” este o productie Parada Film, in coproductie cu Hai Hui Entertainment, realizata cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei, al programului MEDIA al Uniunii Europene, Odyssey Communication, BV McCann Erikson, Real Top Media, Etno Media, Teleclub, ThomasVille, Soti Cable Neptun, Roma 62, cu participarea HBO Romania.