INTERVIU Ce poate şti şi spune un deputat din Comisia de control al SRI? Cine e „sistemul” și despre ce moment politic recent spune că „părea că e ordin pe unitate”
Un membru al Comisiei de control al SRI poate cere documente, audieri şi verificări, dar nu poate vorbi public despre cea mai mare parte a răspunsurilor primite. Deputatul USR Allen Coliban explică, într-un interviu pentru publicul HotNews, cât de departe ajunge controlul parlamentar asupra Serviciului, în contextul în care „sistemul” şi presupusa implicare a serviciilor secrete sunt invocate tot mai des pentru a explica decizii politice.
„Părea că e ordin pe unitate”, spune Allen Coliban despre reacţiile la alcătuirea Guvernului Adrian Veştea şi despre oamenii care l-au susţinut.
Coliban spune că 80% din bugetul SRI se duce pe salarii, pentru că „Serviciul are cei mai mulţi angajaţi din lumea democrată, raportat la populaţie”.
„Există două ipoteze şi doar una poate fi adevărată: 1. ipoteza că serviciile și-au făcut tot timpul treaba, că nu s-au implicat în sfera politicului şi că totul funcționează ca la carte în democrație şi 2. că s-au întâmplat o grămadă de abuzuri, dar nu știm despre ele”, răspunde Allen Coliban atunci când e întrebat „Cine este sistemul?”.
El spune că nu are dovezi că serviciile au influenţat o anumită decizie politică, dar vorbeşte despre „foarte multă încărcătură umbroasă” în jurul formării unor guverne şi al unor nominalizări. Iar în cazul reacţiilor apărute după desemnarea guvernului Veştea, deputatul USR afirmă că „părea că e un ordin pe unitate”.
Coliban acuză că raporatele de activitate ale SRI sunt ținute la sertar și indică exact cine e responsabil și vorbește și despre informațiile și documentele legate de anularea alegerilor din 2024 ce nu au mai ajuns la public până în prezent.
Allen Coliban este deputat USR de Braşov şi fost primar al municipiului, iar în actuala legislatură face parte din Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru controlul parlamentar asupra activităţii SRI.
„Rapoartele de activitate a SRI evident sunt ţinute la sertar de conducerea PSD”
HotNews: Domnule Allen Coliban, sunteţi deputat în Comisia de control al SRI, iar în această perioadă se vorbeşte mult despre implicarea serviciilor în politică şi despre „sistem”. Cine e sistemul? Allen Coliban: Cât timp avem la dispoziţie? (râde) La ora actuală, avem foarte multe supoziţii şi foarte puţine răspunsuri la întrebări de genul acesta. O modalitate de a răspunde e că există două ipoteze şi doar una poate fi adevărată: 1. ipoteza că serviciile și-au făcut tot timpul treaba, că nu s-au implicat în sfera politicului şi că totul funcționează ca la carte în democrație şi 2. că s-au întâmplat o grămadă de abuzuri, dar nu știm despre ele. Care credeți că ar fi opinia majoritară?
Cel mai bun exemplu este dat chiar de anularea alegerilor din 2024. Avem această criză fără egal la nivelul democrațiilor occidentale, în care România își anulează alegerile prezidențiale, iar la un an și jumătate de atunci încă nu avem răspunsuri. Nu avem vinovați, nu avem pe nimeni care să fi plătit măcar printr-o destituire pentru că nu şi-a făcut treaba în misiunea lui de a apăra securitatea naţională. Astea sunt niște probleme majore ale democrației, pe care nu le putem ascunde sub preș.
– Preşedintele a spus că vom primi raportul privind anularea alegerilor „într-un timp rezonabil”. Dumneavoastră ştiţi ceva? – În afară de documentele declasificate din decembrie 2024, cele care au stat la baza anulării alegerilor, nu avem informații oficiale care să vină dinspre instituții sau dinspre președinție. Există acel raport pe care președintele Nicuşor Dan l-a prezentat în fața partenerilor europeni, care face o sinteză a lucrurilor pe care deja le știm din documente oficiale, însă cred că este nevoie de mai mult de atât.
De altfel, încă din decembrie 2024, eu și USR am militat spre a avea o transparență și un proces care să nu se desfășoare în spatele unor uși închise. Am cerut anchetă parlamentară, am cerut o comisie care să poată să desfășoare această anchetă, similar cu ce am văzut în alte țări. Ori de câte ori am propus treaba asta la nivel politic, mi s-a spus că nu e momentul sau că nu există o majoritate care să susține asta.
Cum a ajuns la concluzia că Sorin Grindeanu a blocat discuţiile despre anularea alegerilor
– Cum ați propus și cine v-a spus că nu e momentul? – Au fost negocieri care au stat la baza formării unei coaliții de guvernare. Atât în decembrie 2024, imediat după alegerile parlamentare, cât și ulterior, în iunie 2025, când s-a format guvernul. La ambele negocieri, noi am avut un punct important legat de aceste întrebări nerespunse şi de o reformă reală în domeniul securității naționale, care ar implica o reformă a serviciilor.
– Şi cine v-a zis că nu e momentul? – Răspunsul la întrebarea asta e similar cu răspunsul la întrebarea „De ce nu sunt făcute publice rapoartele de activitate a SRI din 2021 până astăzi”. Pentru că nu se vrea. Este cel mai simplu răspuns.
– V-a spus cineva că nu se vrea? – Rapoartele de activitate a SRI evident sunt ţinute la sertar de conducerea PSD (n.r. Președinte al Comisiei parlamentare de control al SRI este Eugen Bejinariu, deputat PSD). Că nu e momentul au susţinut liderii celorlalte partide. Din punctul meu de vedere, Sorin Grindeanu este cel care a blocat discuțiile în sfera aceasta.
Dar vorbim aici nu doar de un om. Fiecare reprezentant al unui partid vine în baza unor decizii pe care le-a luat partidul respectiv. Și în cazul nostru, când merge Dominic Fritz la niște discuții, fiecare dintre noi, pe domeniul de activitate de care ne ocupăm, îi oferim niște linii de program.
„Foarte multă încărcătură umbroasă cu formarea unor guverne sau cu unele nominalizări”
– Din punctul dumneavoastră de vedere, există o influență a servicilor secrete în politica din România? - Cred că există în primul rând o percepție în sensul ăsta. Şi percepția în sine deja este o problemă. Pe de altă parte, felul în care se iau niște decizii aparent e inexplicabil din punct de vedere politic. Mă gândesc și la ce s-a întâmplat cu formarea unor guverne sau cu unele nominalizări. Este foarte multă încărcătură umbroasă cu privire la mobilul din spate și la oamenii care au aceste decizii. Și lucrurile astea trebuie clarificate.
Eu astăzi nu am o dovadă clară în baza căreia să spun că omul cutare a influențat decizia cutare. Pentru că asta ar însemna, dat fiind cadrul legislativ din România, că oamenii care au făcut acest lucru ar fi în afară a legii şi ar trebui să răspundă penal.
– Deci dumneavoastră aveţi o suspiciune… – Ca noi toţi. România are o mare suspiciune cu privire la influența pe care serviciile o au în viața publică, bazată pe niște fapte și pe un istoric.
Allen Coliban, la Palatul Parlamentului. FOTO: Inquam Photos / George Călin
Cât control poate face Comisia de control al SRI
– Dar dumneavoastră sunteți membru în Comisia parlamentară de control al SRI, singura entitatea din România care poate să controleze Serviciu. Ce instrumente aveţi pentru a face asta? – Potrivit cadrului legislativ și regulamentului, Comisia poate să adreseze întrebări, poate să demareze anchete şi poate să cheme la raport structuri din cadrul SRI, iar acestea să vină cu răspunsuri şi cu date detaliate.
Mai putem să cerem răspunsuri în scris pe teme care sunt în atributul și în competența respectivei structuri din subordinea Serviciului. Și primim aceste răspunsuri aproape întotdeauna drept informații clasificate. În răspunsurile pe care eu le solicit, pretind ca ele să aibă și o componentă publică, neclasificată, astfel încât răspunsul acela să poată fi și comunicat. Altfel, e doar ceva pentru bagajul meu informațional. Nu există însă obligaţia Serviciului de a trimite această secțiune publică.
De un an şi trei luni, de când sunt în această Comisie, am făcut acțiuni de control, dar care au mai degrabă un rol informativ. Adică mergem la diverse structuri din subordinea Serviciului pentru a înțelege, pe de-o parte, care sunt responsabilitatea în domeniul de activitate al fiecăruia și, pe de altă parte, pentru a ne uita și la rapoarte şi la cifre cu privire la activitatea lor.
„Noi nu putem să întrebăm dacă nu ne lasă preşedintele”
– Astea sunt vizite anunţate, convenite? – Stunt vizite convenite, într-adevăr. Şi reprezintă partea de activitate pe care înțeleg că această Comisie a desfășurat-o în principal, în ultimii 30 de ani. Deci pare să fie business as usual pentru Comisie.
Mai este un filtru și o problemă în felul în care funcționează controlul civil: o literă din regulamentul Comisiei care spune că toată corespondența și reprezentarea Comisiei în relație cu terții este dată de președinte. Asta, într-o interpretare abuzivă, poate să se transforme într-un filtru de cenzură al președintelui Comisiei. Mie nu mi s-a întâmplat, dar, discutând cu foşti membri în alte distribuții ale Comisiei, mi se spunea „Noi nu putem să întrebăm dacă nu ne lasă preşedintele”. Asta reprezintă din start este o sincopă și o abatere de la niște norme internaționale care țin de controlul civil.
Controlul civil asupra SRI nu ar trebui să fie apanajul unei majorităţi parlamentare, ci ar trebui să aibă acces toţi membrii Comisiei. Or, Comisia e constituită prin reprezentarea procentelor partidelor ajunse în Parlament. Discuţia e complicată, pentru că ni se spune: dacă ajung extremiştii pro-ruşi să controleze şi să pună întrebări? Numai că, într-o democraţie, câtă vreme ai ajuns în Parlament și reprezinți o plajă largă a cetățenilor României, ar trebui să ai acces la această modalitate de control.
Nu doar la emiterea unei întrebări e o problemă, ci şi la răspuns. Răspunsul este adresat preşedintelui Comisiei. Deci, dacă un parlamentar care nu face parte din comisie adresează o întrebare, preşedintele Comisiei decupează doar porţiunea adresată lui şi o trimite mai departe.
„E felul în care au funcţionat lucrurile 36 de ani”
– Deci, dumneavoastră aveţi o suspiciune că există o implicare a serviciilor secrete în politică, aveţi şi atribuţia de a adresa întrebări către SRI şi puteţi afla mai multe despre asta, numai că nu puteţi spune ce aflaţi… – Este felul în care au funcționat lucrurile timp de 36 de ani. Cum schimbăm treaba aceasta? Discutând despre limitările actualului sistem şi despre felul în care a funcţionat sau nu controlul civil – am spus public că nu au existat discuții relevante iniţiate de astfel de comisii, nu au existat subiecte care să apară în spaţiul public şi în legătură cu care Comisia să vină cu informaţii, cu răspunsuri.
Ce s-a întâmplat, de pildă, cu Hexi Pharma? Multă lume zice că nu putea să existe așa ceva fără complicitatea statului român, inclusiv a serviciilor. Au avut sau nu au avut vreun rol serviciile în sfera asta? Sunt exact genul de întrebări la care comisia ar trebui să iasă cu răspunsuri publice. Lucrul ăsta nu s-a întâmplat și, până acum, nu a existat o majoritate parlamentară care să ducă demersurile în direcția aceasta.
Pe de altă parte, ca membru simplu al Comisiei, pot, pe baza informațiilor pe care le adun, să vin în fața românilor cu informațiile publice și la care pot face referire. Exact asta mi-am propus să fac cu privire la ce s-a întâmplat cu alegerile din 2024, considerând că e cel mai fierbinte și important subiect de lămurit și cea mai mare criză care are în centru și activitatea serviciilor de informații.
Care e salariul mediu în SRI
– Puteţi afla cum îşi cheltuieşte SRI bugetul? – Există momentul aprobării bugetului de stat, când toate instituțiile vin în fața Parlamentului să-și susțină alocarea proprie. Asta se întâmplă în cadrul unor audieri în fiecare comisie, iar Comisia de control al SRI audiază şefii Serviciului cu privire la bugetul pe anul în curs.
Aflăm și vedem bugetul în sumă totală și avem defalcare pe capitole. Deci putem spune că din 5 miliarde de lei (5,2 miliarde, n.r.), cât e bugetul pe 2026, aproximativ 80% sunt banii pentru salarii. Diferența de un miliard se află în bună parte în proiecte cu finanțări europene.
În rest, ni se răspunde la întrebări, dar nu la orice întrebări. De pildă, nu putem avea acces la nimic din ce ține de categoria informațiilor operative, care țin de activitatea curentă a serviciului și care intră în zona aceasta de secretizare.
Niciunul dintre membrii Comisiei nu poate avea acces la informaţia cu privire la numărul total al angajaţilor SRI. Informația asta nu este publică. Şi este o informație fără de care e greu să spui dacă 4 miliarde de lei, cât e fondul de salarii, e o sumă exagerată sau nu. Există în presă mai multe cifre şi, dacă ne raportăm la media tuturor, ajungem la salarii nete medii de 2.500-2.800 de euro.
Tot din presă aflăm că Serviciul are cei mai mulţi angajaţi din lumea democrată, raportat la populaţie. Dar şi aici există nuanţe: de pildă, paza aeroportuară e în subordinea Serviciului. Sau Spitalul „Agrippa Ionescu”. Sau Academia de Informaţii. Aşadar, nu ştiu dacă se compară mere cu pere, dar, câtă vreme nu putem afla câţi angajaţi sunt în fiecare dintre aceste structuri, e foarte greu să tragem o concluzie. Și asta cred că e o problemă a Serviciului, inclusiv o problemă de credibilitate sau de imagine.
Despre ce moment politic spune că pare „ordin pe unitate”
– Dacă vă uitați la scena politică de acum, care sunt elementele care vă determină să formulaţi ipoteza implicării serviciilor în politică?
– Am văzut foarte multe analize făcute de jurnaliști și inclusiv de societatea civilă. Eu nu sunt un expert în domeniul ăsta – şi nici în politică. De pildă, în ultimele săptămâni, am văzut analize care studiau reacțiile la desemnarea guvernului Veștea şi care sunt oamenii care l-au susţinut. Părea că e un ordin pe unitate! Ipoteza asta asta trebuie să fie însă şi demonstrată. Pentru a fi demonstrată, avem nevoie de un demers şi de o forţă mai mare decât cea a unui simplu membru în Comisia de control al SRI.
Eu ce pot să fac? Pot să formulez aceste ipoteze şi să aduc laolaltă elementele care le compun. Pe de o parte, avem nevoie de conducere civilă la servicii. E foarte greu să-ți imaginezi că poate să existe o reformă și chiar un exercițiu de autocurățare, în condițiile în care la conducere e doar un interimat asigurat de un general din cadrul structurii.
Și pe de altă parte, avem nevoie de momentul în care președintele se va ocupa de subiectul acesta. Moment pe care l-a anunțat, dar pe care pare că îl amână pentru a rezolva problemele de guvernare și de desemnare constituțională a unui prim-ministru.
– A se ocupa de lucrul acesta înseamnă a numi un șef la SRI? – Eu aici vă contrazic. Și cred că e foarte important ca noi, ca societate, să pricepem că nu avem nevoie doar de un șef. Ci de un mandat: în ce termen va ieşi cu raportul privind alegerile, în ce termen vine cu o propunere schimbarea Legii 51/1991 – că de atunci datează Legea Securității Naționale. Aceste lucruri ar trebui să fie asumate și expuse public încă de la început. Dacă nu se întâmplă asta, indiferent cine va fi persoana desemnată va porni cu un handicap.
„Ori SPP ştia de poză, ori nu a fost atent”
– Dumneavoastră aveţi încredere în SRI? – Da. Dacă nu ar fi fost oameni care să-și iubească țara și să o protejeze, noi am fi fost de mult îngenunchiați. Faptul că România a reușit să facă față unor asalturi se datorează și capacității de a-şi face treaba a unor structuri din subordinea SRI.
Putem să ne uităm și comparativ, la ce s-a întâmplat în Republica Moldova – și ei parte a unui asalt. Acolo au reușit să scoată spionii la suprafață, să-i aresteze și să alinieze toate structurile statului la direcția pro-europeană pe care și cetățenii au arătat că o doresc. România pare că e amorțită într-o astfel de luptă. Și, făcând această comparație, cred că avem nevoie de o atitudine mult mai tranșantă și mai eficientă în gestionarea acestor asalturi și provocări.
– Cum înţelegeţi apariția unei fotografii care îl prezintă pe președintele României alături de doi europarlamentari, șeful Serviciului de Protecție și Pază și consilierul onorific Eugen Tomac? – Există Serviciul de Protecție și Pază, SPP-ul, al cărui conducător este domnul Lucian Pahonţu, de peste 20 de ani. Care e rolul lui? Să ofere protecţie şi pază. Cum e posibil, într-o țară străină în care tu însoțești diplomatul, să apară niște paparazzi care îți fac poză și ție, la masă cu președintele? Pare că te-au prins pe nepregătite.
Aşadar, ori SPP-ul ştia de poza aceea şi a fost OK cu apariţia ei, ori nu a fost foarte atent la ce se întâmplă în jurul preşedintelui. Mai ales că cei care conduc astfel de structuri sunt foarte atenţi când şi în ce poze apar, mai ales când e vorba de politicieni.
Cei care se ocupă de securitatea naţională nu trebuie să facă politică. Ei trebuie doar să protejeze interesul național. Ei nu sunt acolo să facă poze, să stea la grătare, la șprițuri – apropo de perioada Coldea, în care îi vedeai la petreceri sau își făceau vacanțe împreună. Așa ceva e inadmisibil! În momentul în care ai o astfel de funcție, nu-ți mai aparții în totalitate și nici nu mai vorbești de concediile pe care le faci cu prietenii tăi din politică. Nu ai voie așa ceva!
„Cred în continuare în intenţiile bune ale Nicuşor Dan”
– Care dintre politicienii din România credeți dumneavoastră că nu-și aparțin? – Mi-e greu să pun eu niște verdicte. Cred că deja există materiale de presă și articole care fac astfel de analize. Dar e important să vedem în ce măsură oamenii au o coerență în deciziile pe care le iau și pot să le justifice. Adică pot să justifice că sunt în interesul public, nu în interes individual sau având alte interese obscure.
– Credeți că președintele Nicuşor Dan a fost „resocializat” în logica instituțională a serviciilor de informații? – Nu știu să răspund întrebarea asta, cel mai sincer vă zic. Ce pot să vă zic e că așteptăm niște reacții și niște clarificări de la Cotroceni. Mă refer la numirile din fruntea servicilor, la raportul privind alegerile din 2024.
Pe de altă parte, cunoscându-l pe Nicuşor Dan încă din perioada de concepere a proiectului USR, în continuare cred în bunele sale intenții și în dorința autentică de a face bine, de a reforma țara asta. Dar cred că lupta cu sistemul e o luptă foarte greu de dus când nu ai neapărat punctele de sprijin…
– Credeţi că sistemul e un monolit sau sunt mai multe facţiuni? Puteţi să ne vorbiţi despre SRI, pe care-l cunoaşteţi mai bine… – Eu n-o să vin în fața dumneavoastră să vă spun că știu de 100 de ori mai multe lucruri. Sunt doar un cetăţean care a ajuns în Parlament şi care, fiind membru în această comisie, poate să pună întrebări. Dacă primesc întotdeauna răspunsuri sau răspunsurile pe care le aștept – asta nu pot să vă confirm.
„În perioada 2016 şi în anii următori, s-a pus batista pe ţambal”
– Spuneţi-ne o întrebare la care n-ați primit răspuns! – Nici asta nu pot să vă spun pentru că este o corespondență clasificată. Un răspuns primești la orice întrebare, însă nu întotdeauna e cel mulţumitor.
Poţi să întrebi la nivel general sau la nivel specific, dar nu poţi să ceri un raport cu toate lucrurile pe care le-au investigat. Controlul funcţionează similar pompierilor. Adică, atunci când vezi o dâră de fum, poţi adresa întrebări. De pildă, după explozia de la blocul din Rahova, a fost o întrebare adresată de Comisie pentru a vedea dacă există o problemă sistemică.
Eu am preferat să mă uit şi la cifre. Rapoartele de activitate anuale nu arată fapte, dar arată o dimensiune a atenţiei pe care o acordă Serviciul fiecărui domeniu: spionaj, cybersecurity, infracţiuni economice etc. Toate se traduc, în rapoarte, cu număr de cazuri investigate sau transmise mai departe în atenţia parchetelor.
Eu nu pot să înţeleg logic de ce acele rapoarte sunt ţinute la sertar, din 2021 până azi. Ele arată doar nişte cifre, sumar, sintetic, cu privire la activitatea Serviciului. Mergând pe acele cifre, am încercat, de pildă, să înţeleg interesul legat de lupta împotriva corupţiei. Ce pot să spun e că pare că, în perioada 2016 şi în anii următori, a existat o batistă pe ţambal. Care a folosit şi acele decizii ale CCR-ului, care spuneau că nu orice faptă de corupţie este o ameninţare la securitatea naţională. Protocoalele despre care s-a vorbit nu spuneau că Serviciul n-ar trebui să se ocupe de asta, ci că probele obţinute în cadrul unor interceptări realizate în baza mandatelor de siguranţă naţională nu pot face obiectul unor rechizitorii în justiţie.
Adică procurorul nu poate să ia interceptarea de la SRI şi s-o pună în dosar, ci trebuie să-şi producă propriile probe. Lucru care, în arhitectura unui stat de drept, este corect. Ei bine, întrebarea la care ar trebui să răspundă Serviciul e în ce măsură acele decizii CCR au oprit sau au redus activitatea în domeniul corupţiei a SRI.
– Adică dacă au mai fost făcute interceptări câtă vreme ele nu mai puteau fi folosite în Justiţie? – Dar nu aşa funcţionăm! Rolul SRI este de culegere, analiză şi valorificare a informaţiei. De cele mai multe ori, informaţiile culese şi analizate sunt valorificate prin trimiterea către parchete sau către alte instituţii cu atribuţii. Or, protocoalele se refereau doar la valorificare; nimeni nu a zis că trebui să ignorăm hoţia ca problemă naţională. Astea sunt genul de răspunsuri pe care trebuie să le obţinem, pentru că mult din cea a însemnat influenţa politică şi legătura dintre politică şi corupţie ar fi trebui să fie documentat. Ar fi trebuit să se întâmple sub ochii acestui serviciu.