INTERVIU „Am scăpat acum de un glonț, dar s-ar putea să vină mai multe”. Un cercetător român de la Oxford vorbește despre „singura soluție pentru a preveni victoria extremei drepte la următoarele alegeri”

„În România nu avem partide de stânga, ci doar diferite tipuri de dreapta”, crede Vladimir Borțun, doctor în științe politice și lector la Universitatea din Oxford. „Chiar și PSD este mai la dreapta decât social-democrații europeni”, a spus Borțun într-un interviu acordat publicului HotNews. Și asta, crede el, în țara unde avem de două ori mai mulți angajați plătiți cu salariul minim (2.574 de lei în mână) decât media europeană. 

• Cel mai mare partid din noul Parlament, PSD, nu are doar dilema „intrăm sau nu la guvernare?”, ci „cum ne conturăm misiunea în anii care vin?”. 
• Cercetător la Universitatea Oxford, Vladimir Borțun este un critic al cotei unice de impozitare de 10% și a impozitului pe profit pentru companii de 16% și spune că „nu există dovezi științifice că taxele mici stimulează creșterea clasei de mijloc”. Profesorul invocă exemplele țărilor din jur, precum Polonia sau Slovacia, care au introdus taxarea progresivă și care au, atât clase de mijloc dezvoltate, cât și servicii publice de calitate. 
• Despre Nicușor Dan, expertul de la Oxford spune că și noul președinte este un adept al neoliberalismului și că există riscul ca, dacă se continuă politicile economice actuale, extrema dreaptă să canalizeze nemulțumirea populară și să ajungă la guvernare peste patru ani. 
• Economistul ne invită să ne uităm și la indicatori mai rar folosiți: „În 2024 a fost o creștere de 16% a micilor afaceri care s-au închis în raport cu anul anterior”.

– Înainte de turul al doilea al alegerilor prezidențiale, ați scris o opinie în New York Times, iar ulterior ați spus la CNN că în România se confruntă doi candidați de dreapta, că Nicușor Dan nu este de centru cum se prezintă, și că în realitate pe cei 28% din populația României care sunt în risc de sărăcie nu-i reprezintă nimeni. Dar în România se trăiește acum mult mai bine decât, să zicem, în urmă cu zece ani.
– Vladimir Borțun: Sigur că se trăiește mai bine decât în urmă cu 10 ani și, probabil, mai bine decât în țări din Europa de Est care nu sunt parte a Uniunii Europene. Acestea sunt beneficii certe, care sunt însă repetate în mod constant, motiv pentru care am decis să subliniez lacunele existente ale modelului economic și social din România. 

Totuși, 45% din populație, adică aproape jumătate, fie trăiește în sărăcie, fie este în pragul sărăciei. Este un procent uriaș și care nu a fost redus în mod semnificativ în ultimii ani și care nu văd cum poate fi redus dacă continuăm în această direcție neoliberală, a unui model economic bazat pe taxe și salarii mici. Vă aduc aminte că avem dublul numărului de angajați pe salariul minim în raport cu media europeană.

Acest salariu minim, deși a fost crescut în repetate rânduri în ultimii ani, este la o distanță considerabilă de coșul minim pentru un trai decent.

AUR și „Ecosistemul dreptei populiste” nu au abordat problemele sociale

– Ce credeți că a lipsit din această campanie electorală pentru alegerile prezidențiale?
– Temele sociale, care sunt cele mai importante pentru oamenii de rând. Dacă ne uităm în sondajele de opinie și cercetările sociologice, vom vedea că pe oameni îi preocupă, nu atât războaiele culturale pe care această dreaptă naționalistă încearcă să le importe din SUA în România într-un mod foarte artificial, cât problemele materiale și socio-economice, slujbele precare, salariile mici, facturile la întreținere, problema locuirii. 

Avem o criză a locuințelor și printre cele mai mari procente de tineri care locuiesc cu părinții până după 30 de ani, pentru că nu au bani să se mute la casele lor și să-ți întemeieze o familie. 

Apropo de această dreaptă care susține familia tradițională, dar nu are politici pentru a încuraja socio-economic dezvoltarea de noi familii.

– Vă referiți la AUR?
– Sigur, în mod principal la AUR și la tot acest ecosistem de extremă dreaptă populistă. 

„Pe termen lung, investițiile în educație, sănătate contribuie la creșterea capitalului uman”

-Ce ne lipsește?
-Deci din această campanie a lipsit exact această agendă socială care lipsește de 30 și ceva de ani din România. Inclusiv singurul așa-zis partid de stânga a evitat cu totul agenda socială, promițând în schimb mai multă austeritate, mai multe tăieri, în condițiile în care avem printre cele mai mici procente din PIB alocate cheltuielilor bugetare din toată Uniunea Europeană, inclusiv pentru servicii vitale precum educație, sănătate, protecție socială.  

Acestea nu sunt importante numai dintr-o perspectivă de stânga, pentru a ajuta oamenii amărâți, ci pentru că pe termen lung investițiile în educație, sănătate, servicii publice, infrastructură contribuie la creșterea capitalului uman. 

„Candidații au concurat pe ideea care va tăia mai mult din cheltuielile publice”

– George Simion a vorbit despre acele apartamente de 35.000 euro, sigur, recunoscând apoi că a fost o strategie de marketing. Aceasta nu este o abordare asupra unei probleme existente?
– Tocmai faptul că a încălcat promisiunea respectivă înainte să se termine campania electorală mi se pare o performanță rarisimă. De obicei, politicienii își încalcă promisiunile după alegeri. Simion a reușit să și-o încalce chiar în timpul campaniei electorale. Arată că nu e nimic de substanță în programul AUR care să se adreseze problemelor socio-economice cu care se confruntă atâția români. 

Dar niciunul dintre candidați nu a făcut asta. În schimb, concurau pe ideea care va fi mai disciplinat din punct de vedere fiscal, care va tăia mai mult din cheltuielile publice sau va concedia mai mulți oameni din sectorul de stat, din sectorul public. Apropo studiile arată că numărul nu este atât de umflat pe cât se spune, este în jurul mediei europene, în anumite sectoare chiar sub medie. 

Aceasta este o mantră, dacă vreți, a discursului, neoliberal, că avem un stat „umflat”, prea mulți angajați, prea multe cheltuieli publice. 

Dacă ne uităm la țările pe care vrem să le prindem din urmă, inclusiv din fostul bloc de est care o duc mai bine decât România, cum ar fi Slovenia, Croația, Slovacia, acolo procentele din taxarea averilor, a corporațiilor și cheltuielile publice sunt mai ridicate semnificativ decât în România. 

„Sectorul privat a inițiat adesea acest proces de clientelism și corupție”

– Nicușor Dan a vorbit în campania electorală despre lupta împotriva corupției.
-Sunt de acord, corupția este o mare problemă care afectează adesea în mod disproporționat categoriile nefavorabile din societate tocmai pentru că se sug bani de la bugetul de stat care ar putea fi folosiți pentru servicii publice. 

Dar este important și cum vorbim despre corupție. Noi o vedem ca pe o problemă strict morală, că avem niște oameni cu probleme de caracter pe care trebuie să-i înlocuim cu alții. Corupția este o problemă sistemică, nu doar la nivelul statului când vorbim de clientelism, trafic de influență. În corupție ai nevoie de două părți, iar sectorul privat a inițiat adesea acest proces de clientelism și corupție. A fost un element cheie pentru acumularea primitivă de capital. 

Corupția joacă un rol important inclusiv în țările mai avansate. În Marea Britanie, banii cartelurilor, ai mafiilor sau dictatorilor corupți se spală pe bandă rulantă. 

Aceasta este o contextualizare a corupției care adesea lipsește din discursul public. 

A doua dimensiune pe care aș vrea s-o punctez este că, adesea, corupția este politizată și ideologizată tocmai pentru a justifica măsuri neoliberale de tăieri a ajutoarelor sociale și este instrumentalizată pentru a servi o agendă antisocială. 

Deci nu spun că nu este o temă foarte importantă, românilor le pasă de corupție, dar este o temă care ar trebui abordată în perspectivă diferită, într-o mod care corelează problema corupției de structurile socio-economice mai largi din țara noastră. 

„În Slovenia, cei mai bogați din societate plătesc până la 50% din venit”

– Ați spus la CNN despre situația socială proastă în care trăiesc mulți români că este rezultatul politicii de taxare din România, 16% impozitul pe profit pentru companii, 10% impozitul pe venit. Contraargumentul ar fi că astfel se creează o clasă de mijloc. Cum poți să creezi o clasă de mijloc dacă ai impozite mari?
– Nu există dovezi științifice pentru acest argument în literatura de specialitate. S-a vehiculat atât de des această idee, încât a devenit parte a înțelepciunii populare, dar în realitate nu există o bază empirică solidă. 

Dacă vrem că comparăm România cu țări din est precum Cehia, Croația, Slovacia, vedem că au taxare progresivă. În Polonia este taxare progresivă, cu pragul de 32% pentru cei înstăriți. Iar în Slovenia cel mai înalt prag de taxare ajunge la 50%, deci cei mai bogați din societate plătesc până la 50% din venit. Și Slovenia are și clasă de mijloc și servicii publice bine finanțate și este, dintre toate țările din blocul estic, cea mai apropiată în termeni de dezvoltare, creștere economică și calitate a vieții de țările din vest. 

Deci avem exemple în jurul nostru de țări care folosesc un regim de taxare progresivă și care o duc mai bine decât România. 

Noi avem această cotă unică de 20 de ani (n.r.- a fost introdusă în 2005) și nu putem spune că avem o clasă de mijloc puternică și bine consolidată. Dimpotrivă este firavă și concentrată în câteva mari centre urbane. 

„În România nu avem partide de stânga, ci doar diferite tipuri de dreapta” 

– Pe de altă parte, niciun partid din România nu vorbește foarte deschis despre taxarea progresivă. De ce credeți?
– Pentru că adevărul e că nu avem partide de stânga în România, avem doar diferite tipuri de dreapta. Chiar și PSD este un partid de centru, care a avut niște măsuri sociale minime care să-l facă mai puțin de dreapta decât restul partidelor. 

În orice caz, PSD nu este aliniat social-democrației europene care, la rândul ei s-a mutat foarte mult la centru în ultimele decenii. Dar chiar și așa, PSD este la dreapta acestei familii social-democrate, inclusiv pe teme economice, sociale, culturale, geopolitice.  

De exemplu, avem un prim ministru social democrat în Spania care critică deschis regimul de la Tel Aviv pentru crimele de război și un președinte al PSD, Marcel Ciolacu, care-l primește cu brațele deschise pe Netanyahu care este cercetat pentru crime de război. 

„Am scăpat acum de un glonț, dar s-ar putea să vină mai multe”

-Ați spus că o parte din acest electorat, care trăiește aproape de pragul de sărăcie, a votat cu AUR și cu George Simion. Cum vă explicați acest paradox că avem o componentă din societate care are nevoie de măsuri de stânga, dar votează extrema dreaptă?
– Sunt de acord. Este un puzzle interesant și important de rezolvat în anii care vin dacă vrem să prevenim ascensiunea extremei drepte. Am scăpat acum de un glonț dar s-ar putea să vină mai multe dacă nu ne ocupăm de aceste probleme. 

În ceea ce privește bazinul electoral al AUR avem niște date, dar nu sunt complete. Orice partid ca să se mențină la putere, cum face Orban în Ungaria de peste un deceniu, are nevoie de o coaliție de mai multe categorii sociale. AUR încearcă să ofere câte ceva unei pături largi din societate. 

Pe de o parte, are un discurs vag populist adresat diasporei, încercând să o atragă de partea sa. Și a reușit, pentru că Simion a luat 60% (n.r.- în primu tur) ceea ce e uriaș promițându-le o țară mai mândră, mai puternică, mai demnă, unde ei se pot întoarce, ca să-și crească familiile și să-și deschidă afacerile. 

Apoi se adresează celor care lucrează în agricultură. Vă reamintesc că avem cel mai mare procent din forța de muncă care lucrează în sectorul agricol, din Uniunea Europeană, undeva la 20%. 

În mod obiectiv, datele arată că cei din agricultură au fost afectați de intrarea produsele agricole din Ucraina, iar Simion și Georgescu au speculat asta. 

Apoi nu sunt convins că cei mai precari oameni din societate, cei mai vulnerabili, cei mai defavorizați, chiar au votat cu AUR. Cred că ne trebuie date sociologice mai complexe. 

„Mesajul AUR se axează pe pătura micilor antreprenori”

– Există niște indicatori care arată că o mare parte din cei cu educație mai scăzută au votat cu AUR.
– În sociologia politică, educația ca indice pentru statutul socio-economic are multe semne de întrebare. Sunt foarte mulți sociologi și politologi care refuză să folosească educația ca indicator de clasă socială, dar, într-adevăr, e un proxy pe care îl avem în momentul de față și care oferă un tablou parțial. 

Dar trebuie să vedem dacă datele se confirmă că marea majoritate a celor mai precari din societate, cei 45% despre care am vorbit, nu au mers la vot. Am avut totuși o absență de 35% pînă la urmă în turul al doilea ale alegerilor prezidențiale. 

AUR reușește să capteze o parte din acest electorat, dar mesajul lor în termeni socio-economici se axează în principal asupra acestei pături de mici antreprenori care nu se simt bine. Datele oficiale arată că zeci de mii de mici afaceri s-au închis în ultimul an. În 2024 a fost o creștere de 16% a micilor afaceri care s-au închis în raport cu anul anterior. 

E vorba de zeci de mii de IMM-uri care intră în faliment și constituie o pătură a micii burghezii sau clase de mijloc care se simte presată de stat, împovărată de taxe și reglementări cu un salariu minim care a crescut și pe care nu pot să-l plătească angajaților. 

Acești oameni au motive să se plângă că statul ia mai degrabă partea marilor corporații străine decât să-i ajute pe ei. 

AUR și, în general dreapta populistă, a încercat să se erijeze în apărătoarea acestor mici antreprenori. 

„Regimul fiscal împovărează angajații și favorizează marile corporații multinaționale”

– Dar cum putem să armonizăm această aparentă contradicție, între oamenii care se plâng că statul le ia taxe cu ceea ce spuneți dumneavoastră că taxele sunt prea mici comparativ cu alte țări. Cum se împacă cele două lucruri?
– E o contradicție în primul rând între IMM-uri și marile afaceri. Când vorbim despre sectorul privat, trebuie să distingem între diferitele fracțiuni care compun sectorul privat, care compun clasa afaceriștilor. Nu au aceleași interese.

Regimul de taxe din România, în primul rând, împovărează angajații din cauza transferului contribuțiilor sociale, o măsură care s-a realizat sub un guvern PSD și care este regresivă anti-angajați și pro-patroni. 

Din punctul acesta de vedere, angajații plătesc mult mai mult, indirect, decât acel 10% taxa unică pe venit, dar sunt împovărați, într-o măsură mult mai mică e drept, și acești mici antreprenori pentru care statul nu oferă suficiente facilități fiscale. 

Regimul acesta fiscal cu impozit (n.r.- pe profit) de 16% pentru corporații favorizează în mod disproporționat marile companii, mai ales cele multinaționale, care au libertatea de a muta capitalul dintr-o țară în alta.

Și aceasta este una dintre criticile care au fost aduse, de pildă, sectorului bancar care e deținut în majoritate de capitalul străin. Undeva la 60% din sectorul bancar din România e controlat de bănci străine care repatriază profiturile făcute în România în loc să contribuie la investițiile în economia românească. A fost o critică pe care până și BNR că a făcut-o la un moment dat.

Deci contradicția de care vorbeam este între aceste companii mici și mijlocii care nu au capacitatea de face față creșterilor de salarii, de a face față taxelor în raport cu marile companii care au o libertate și un spațiu de manevră mult mai larg. 

– Noul președinte a vorbit despre situația economică și despre soluțiile care pot fi aplicate pentru reducerea acestui mare deficit pe care-l are România, de 9% din PIB. Nicușor Dan e eliminat din start ideea de a crește taxe în România. A spus că vor fi tăiate cheltuielile. Cum vedeți această viziune pentru perioada următoare?
– Deja, România are printre cele mai mici cheltuieli publice ca procent din PIB din toată UE, deja avem servicii publice cronic subfinanțate. Cheltuielile publice ar trebui să crească pentru a rezolva problemele cronice din societatea românească pe care le-am menționat anterior. E bine că nu se mărește TVA-ul, dar Nicușor Dan se poate uita și la mărirea taxei unice pe venit sau taxa pe corporații care apropo în țări precum Cehia, Estonia, Slovacia, Slovenia este peste 20% și corporațiile sunt tot acolo, nu au fugit. 

Acest lucru relevă paradigma neoliberală în care Nicușor Dan s-a aflat dintotdeauna. 

Inflația afectează disproporționat pe cei mai vulnerabili din societate

– Nu credeți că există totuși și risipă în aparatul bugetar? Că până la urmă oamenii se gândesc că se risipesc foarte mulți bani în instituții de stat și de acolo trebuie făcute tăieri.
– Sigur că există un nivel de risipă, cum ar fi celebrele pensii speciale, care sunt o obscenitate, sunt un afront la adresa oamenilor care se chinuie să-și plătească facturile sau a oamenilor care trăiesc pe pensiile minime în România. 

De asemenea, serviciile de informații mi se par mult suprafinanțate în raport cu nevoile reale de securitate ale României și în raport cu nevoile de finanțare ale celorlalte sectoare publice din România. 

Însă nici Nicușor Dan, nici alți lideri politici nu au formulat tăierea de cheltuieli publice în termenii aceștia și în termenii realocării acestor resurse publice care acum sunt risipite către servicii publice mai importante, mai vitale bunului mers al societății, precum educația sau sănătatea. 

Tăierile bugetare nu s-au formulat în termenii aceștia, ci în termeni generici că trebuie să subțiem aparatul de stat, în coroborare cu absența oricăror politici economice mai progresive care ar putea acoperi găurile la buget.

Sigur că deficitul este uriaș, avem și o inflație foarte ridicată în momentul de față, care, după cum știm, afectează în mod disproporționat pe cei mai defavorizați din societate.

Dar nu putem să gândim doar în termeni de eliminare a risipei banului public, fără să ne gândim și la metode alternative de creștere a capacității de colectare a banului public. Avem, cred că după Irlanda, cea mai limitată capacitate de colectare fiscală din toată Uniunea Europeană.

„Singura soluție pentru a preveni o victorie a extremei drepte în următoarele alegeri este să apară o alternativă de stânga”

– Ca o concluzie, la ce vă așteptați în perioada următoare, după aceste alegeri prezidențiale?
– Cred că vom vedea, cum se zice în engleză, „business as usual” din partea noii guvernări în colaborare cu noua administrație prezidențială. Vom vedea același model economic neoliberal care a creat condițiile sociale pentru ascensiune extremei drepte. 

Extrema dreaptă, care va rămâne în opoziție, cel mai probabil va fi în postura de a se prezenta ca singura voce antisistem, singura alternativă la „status quo”. Astfel va reuși să canalizeze nemulțumirea populară care va crește din cauza impactului pe care îl vom vedea asupra standardelor de viață. 

Și vă spun sincer că singura soluție pentru a preveni o victorie a extremei drepte în următoarele alegeri este ca o alternativă de stânga să se nască între timp, pentru a oferi soluțiile necesare la aceste probleme socio-economice și pentru a fi o alternativă atât la dreapta neoliberală, cât și la dreapta neo-naționalistă, care se înfruntă în momentul de față.