INTERVIU Cine sunt tinerele absolvente de 24 de ani care au gândit pavilionul României de la Osaka, vizitat de sute de mii de oameni. „La urma urmei, mai puțin înseamnă mai mult”

„Am vrut să arătăm, prin ceva simplu, valoarea noastră, inclusiv ca țară”, spune tânăra arhitectă Georgiana Muraru, care alături de colega ei Anca Bodoloacă, a realizat conceptul creativ al pavilionului României. Într-un dialog cu HotNews, cele două tinere în vârstă de 24 de ani vorbesc despre ideea din spatele proiectului și emoțiile pe care le-au avut când au aflat că pavilionul va fi ridicat la Osaka. „La vârsta noastră, cred că cel mai sănătos este să te gândești asupra unor lucruri și să nu spui «nu»”. 

• Pavilionul României la expoziția de la Osaka a fost vizitat, în primele trei luni ale expoziției, de peste 360.000 de oameni. Expoziția mondială de inovație, știință și dezvoltare socială este deschisă din aprilie până în octombrie. 

„Ne-am dat interesul și sufletul pentru proiectul ăsta. Am dat ce am putut noi, cât de mult am putut noi”, spune Anca Bodoloacă, în dialogul cu HotNews. 

Creația lor a luat naștere în 2023, când cele două tinere au primit o temă la facultate. Doi ani mai târziu, ele au absolvit Facultatea de Arhitectură din București, iar „tema” lor s-a transformat într-un pavilion, ridicat la Osaka.   

Cum a început totul 

Tema au primit-o când erau în anul 4, după ce Ministerul Afacerilor Externe a cerut sprijinul universităților de arhitectură din țară pentru elaborarea unor propuneri pentru pavilion. 

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București a găsit o modalitate să implice activ studenții în procesul creativ. 

„Nu a fost un proiect extra, pe lângă facultate. Doar l-au implementat la atelier”, explică Anca. Lucrarea studentelor a fost coordonată de profesorul Marian Moiceanu.

„Cutia magică românească” și inspirația din Japonia 

Anca și Georgiana au realizat atunci Romanian Magic Box – în traducere „Cutia magică românească”

„Ideea a pornit din dorința de a transforma ceva simplu. Am vrut să arătăm, prin ceva simplu, valoarea noastră, inclusiv ca țară, și că totul se întâmplă la interior. Toată România se află în interiorul a ceva simplu”, spune Georgiana. 

Tânăra amintește de arhitectul japonez Tadao Ando, care a proiectat Church of the Light, o biserică din Osaka – „un minimalism reinterpretat, prin care ai o intrare foarte îngustă și totul e un paralelipiped”. 

Aceeași intrare îngustă, care se deschide mult, se regăsește și în pavilionul României. În telefon, tânăra are fotografii cu această biserică, pe care ține să le arate. 

Simplitatea din spatele victoriei 

„Am vrut să fie o cutie magică în care se întâmplă lucruri. Și, de fapt, asta e și cheia proiectului: simplitatea lui. E și o treabă misterioasă, pentru că tu în exterior vezi o cutie, care te invită să o parcurgi”, spune Anca. 

Ambele cred că această simplitate le-a făcut câștigătoare. 

„Proiectul are o simbolistică interioară și exterioară prin materiale, prin ce se proiectează, prin cum e parcursul în pavilion. Asta cred că a ajutat la selecția lui, pentru că părea și este ceva simplu pe care îl descoperi abia în momentul în care ajungi acolo”, mărturisește Georgiana.  

Pavilionul are o suprafață de 900 mp și este împărțit în nouă zone tematice. În zona „Treptele Miracolului” există proiecții 3D prin care se recreează atmosfera din Salina Turda. În pavilion se găsește și un restaurant cu specific românesc, iar în zona de meșteșuguri sunt expuse obiecte din ceramică, lemn sau piele, dar și sculpturi de sare cu simboluri naționale. 

„Și la urma urmei, «less is more» (în trad. „mai puțin înseamnă mai mult”), o completează Anca. 

„Am vrut să-i facem inclusiv pe români conștienți de patrimoniu”

Pe lângă arhitectul japonez, Anca și Georgiana s-au inspirat și din poezia lui Lucian Blaga, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. 

„A fost poezia la care noi ne-am raportat și pe care am reinterpretat-o prin pavilion. Ne-am dus printr-o metaforă, căutând lucruri simbolice ale țării noastre, care să nu fie neapărat modul în care arată o casă tradițională”, spune Georgiana.

Iar poezia este proiectată în interior, peste imaginea cu biserica scufundată de la Geamăna, sat din Munții Apuseni, unde a fost deversat sterilul de la explotarea de cupru Roșia Poieni. Biserica a devenit acum o atracție turistică.

„La nivel de material vizual, am venit cu ideea să proiectăm neapărat și cariera de la Roșia Montană, care este spectaculoasă. Am fost acolo la un voluntariat și am fost într-un fel de drumeție până acolo și nu mi-a venit să cred cum poate să arate locul. Prin proiectul ăsta că am avut șansa să prezentăm lumii ce ascunde România. Trebuie să băgăm în față toate informațiile ca să-i facem inclusiv pe români conștienți de patrimoniu”, spune Anca.

„Când am descoperit că o se facă fizic, a fost un șoc”

În octombrie 2023, au aflat că ideea lor va deveni o construție. „E foarte interesant să câștigi. Noi nu am conștientizat importanța lui pentru că, fiind în cadrul atelierelor de la facultate, l-am tratat ca pe un proiect –  nu ne-am entuziasmat extraordinar de mult. L-am luat ca atare și apoi, după ce am descoperit că o să se facă fizic, a fost un șoc”, spune Georgiana. 

„Din atâtea proiecte, am fost surprinse și fericite că proiectul nostru a ajuns câștigător. Este o șansă pentru noi că am reușit să ajungem aici”, recunoaște și Anca.

„Încă nu am văzut proiectul în realitate”

Ele nu și-au văzut însă creația, deoarece nu au ajuns la Osaka, acolo unde a fost ridicat pavilionul. 

„Am fost în Tokyo pentru partea administrativă, înainte de construirea pavilionului”, spune Anca. 

Ele glumesc pe această temă, dar recunosc că au fost ocupate: au avut de susținut licența. 

„La vârsta noastră, cel mai sănătos este să nu spui nu” 

Acum, la final de facultate, tinerele se gândesc la planurile de viitor. Niciuna nu este sigură de cum va arăta, dar știu că vor să continue în arhitectură. 

„Lucrez la un birou de arhitectură în momentul de față și mi-aș dori să proiectez. Mi-aș dori să și fiu asistentă de atelier, să pot să ajut și studenții din ani mai mici”, spune Georgiana. „Și, Doamne ajută, să mai fac un pavilion cu Anca”, răspunde ea, râzând.

Anca este mai reținută când vine vorba de planurile sale, dar susține că nu exclude posibilitatea de a pleca din țară. „Vreau să învăț cât mai multe, să mă perfecționez pe ce fac, iar la final să ajung și eu să proiectez. Mă bate și un gând să plec din țară, dar poate nu acum”.

Amândouă sunt de părere că cel mai sănătos lucru pentru tineri este să nu spună „nu” oportunităților. 

„La vârsta noastră, cred că cel mai sănătos este să te gândești asupra unor lucruri și să nu spui «nu». Orice oportunitate vine, vine și cu un anumit sens, iar în domeniul nostru, să fii deschis e un element important”, completează Georgiana.