INTERVIU Cum a facut filmul romanesc din nou valuri in America

Cronici bune, bilete sold-out, spectatori care nu vor sa afle numai de ce se fumeaza atat in filmele romanesti. Corina Suteu si Mihai Chirilov rememoreaza pentru HotNews.ro momentele cele mai importante ale Festivalului de Film Romanesc Making Waves desfasurat la The Film Society of Lincoln Center si The Jacob Burns Film Center din New York din 29 noiembrie pana in 3 decembrie, respectiv din 5 pana in 10 decembrie.

Reporter: Cat de greu e sa organizati festivalul fara o structura institutionala din Romania?

Corina Suteu: Anul acesta Making Waves a fost in realitate confruntat pe deplin cu propria sa autonomie financiara, institutionala, creativa. Este, pe de o parte, foate greu sa faci sa existe un asemenea eveniment in New York si sa il organizezi de la departare, este foarte provocator sa reusesti sa strangi toti banii necesari sau sa gasesti alte forme de suport material pentru banii pe care nu i-ai putut strange.

E, pe de alta parte o imensa multumire sa vezi ca publicul vine cu atat de multa incredere si placere sa vada filmele, ca partenerii americani sunt fericiti si onorati ca lucrati impreuna si ca doresc sa continue colaborarea, ca artistii romani invitati se simt bine in fata salilor pline la sesiuni de intrebari si raspunsuri care nu se mai termina.

Anul acesta, de pilda, posibilitatea sa avem un birou in Romania si la NY ne-a fost oferita cu mare generozitate de Icon Film (casa de productie a lui Velvet Moraru) si de Lark Theatre Company din NY, prieteni ai festivalului. Unul dintre sponsorii foarte importanti, Alexandre Almajean, a fost alaturi de noi la Lincoln Center si a participat la proiectii, dezbateri, seri de intalniri; alti doi generosi benefactori ai festivalului din NY, Daiana Voiculescu si Renzo Ciafarelli au oferit o receptie in cinstea Luminitei Gheorghiu, HBO Romania a sustinut o receptie pentru industria de film, serile de opening au fost oversold atat la Film Society of Lincoln Center cat si la Jacob Burns Film Center, asa incat rezultatele pe care le-am avut au fost pe masura efortului.

Dar da, e greu sa nu ai o structura institutionala solida si cu resurse, insa o asemenea situatie ne confirma ca ceea ce facem are valoare, are public, are o recunoastere in sine.

Rep: Chiri, ce moment al editiei ti s-a parut memorabil si ce ai urmarit cand ai facut selectia?

Mihai Chirilov: In primul rand tema aleasa pentru aceasta editie, propaganda (relativ inspirata de includerea lui „Closer to the Moon”), care a motivat si prezentarea Trilogiei Ardelenilor. Si apoi, un continut cat mai eclectic (filme noi, documentare, scurte si proiectii speciale), dar configurat cat mai „catchy” si mai concentrat pentru publicul american, in raport cu rezonanta pe care filmul romanesc o are aici.

De pilda, retrospectiva Porumboiu vine ca urmare a faptului ca e singurul regizor care a avut toate filmele prezentate la New York Film Festival si ca are film nou anul asta – ocazie cu care i-am pus cap la cap si scurtele intr-un pachet si le-am aratat. Mai mult, „The New York Times” a scris despre el in septembrie, numindu-l unui dintre cei 20 de cineasti sub 40 de ani „to watch”, deci alegerea noastra a fost cum nu se poate mai “punct ochit, punct lovit”.

Apoi, structura strategica cu opening, center piece si closing, „rimele” intre diverse filme si programe (filmul lui Puiu si trailerele lui pentru TIFF). La scurte: un pachet cat mai „explodat” si surprinzator. Nu in ultimul rand, pozitionarea si marketarea anumitor filme: de pilda, „Love Building” a fost promovat ca un film numai bun de un remake american.

Un moment memorabil a fost gala de deschidere, cu „Closer to the Moon” cand, fara ca nimeni dintre cei prezenti sa fie prevenit, o fata s-a ridicat din public si a spus ca e nepoata Monicai Sevianu (sursa de inspiratie a personajului interpretat de Vera Farmiga). Alt moment memorabil a fost Q &A-ul Luminitei Gheorghiu.

Rep: Ce ecou a avut festivalul intre manifestarile artistice ale perioadei?

M.C.: „The New York Times” a recomandat citeva highlighturi intr-un slide-show cu mini-capsule, „Time Out” a recomandat evenimentul, „The New Yorker” a publicat o capsula despre „Visul lui Liviu” (parte a retrospectivei Porumboiu), „The Jewish Week” si „Times of Israel” au scris despre festival in general si despre „Closer to the Moon”, in special. „Variety” si „Hollywood Reporter” au publicat cronici la „Closer to the Moon” ca urmare a proiectiei din deschiderea Making Waves.

Next Projection a dedicat o pagina speciala Making Waves, cu review-uri la majoritatea filmelor din program. Si, cel mai important: Corina Suteu, Corneliu Porumboiu si Luminita Gheorghiu au fost invitati la talk show-ul celebrului Charlie Rose care va fi difuzat pe PBS in 2014. Tot in 2014, revista „Cineaste” va publica un material extensiv despre festival.

Rep: Care au fost, dupa tine, highlight-urile editiei?

M.C.: „Closer to the Moon”, cu siguranta – a fost prima oara cand la Making Waves am avut o premiera mondiala. Apoi „Pozitia copilului” – proiectia unica, in prezenta Luminitei Gheorghiu, si, totodata, prima proiectie din New York a filmului. Pe urma, sala sold-out si Q &A-ul extins de la „Experimentul Bucuresti” (Tom Wilson povesteste in „Dilema veche” despre experienta lui la New York).

Trilogia Ardeleana, in copii pe 35mm noi, cu subtitlurile refacute (de Tom Wilson), introdusa de fanul ei nr. 1, Richard Pena (ex-director al Film Society of Lincoln Center) si sala sold-out & reactia entuziasta la primul episod al trilogiei, “Profetul, aurul si ardelenii”, de la Jacob Burns (din nou, cu public exclusiv american). Nu in ultimul rind, panel-ul despre propaganda (n.red. Despre care a scris Florentina Ciuverca, cea care a primit in acest an Bursa Alex, Leo Serban permitandu-i sa participe la festival).

Rep: Ce sanse crezi ca are “Closer to the Moon” la publicul american? Ce l-au intrebat spectatorii pe Nae Caranfil?

M.C.: Atat la Lincoln Center, cat si la Jacob Burns, “Closer to the Moon” a fost filmul de deschidere si a fost sold-out. La Lincoln Center, 70 de persoane au stat la coada, in zadar, la un bilet in plus. La ambele proiectii a participat Nae Caranfil. (La Lincoln Center au mai venit producatorii Michael Fitzgerald, Renata Ranieri si actorii Harry Lloyd, Monica Barladeanu si Smaranda Luna).

Cele doua proiectii au fost cum nu se poate mai diferite: pe de-o parte, la Lincoln Center, in fata unui public mixt, romano-american reactia, la inceput, a fost una de perplexitate, probabil datorita faptului ca romanii din public asteptau un film vorbit in romana si, mai mult, nu se asteptau la tonul “light” al filmului.

La final, parerile au fost radical impartite. Pe unii, structura foarte elaborata a filmului si multitudinea de puncte de vedere (filmul e povestit in capitole, unele poarta numele personajelor – e, asadar, o vedere caleidoscopica…) i-a zapacit. Pe de alta parte, la Jacob Burns a fost un public 100% american, cinefil – cu mult mai apropiat de publicul obisnuit care merge in America la film, iar reactia a fost exuberanta inca de la inceput.

S-a ras mult si s-a aplaudat mult la final, iar parerile au fost aproape in unanimitate ultra-pozitive. Multi au venit sa ne spuna ca acest film trebuie distribuit in America. Inclusiv partenerii nostri de la Jacob Burns. Deci da, cu o campanie si un distribuitor bun, filmul poate avea succes in America.

Reactii la “Closer to the Moon”: Making Waves (1): „Closer to the Moon” şi comunismul glossy, Making Waves (6). Closer to America

Rep: Cum au perceput americanii “Metabolism”? L-au metabolizat mai usor decat Trilogia Ardelenilor?

M.C.: Reactii la proiectia cu “Metabolism” a dat Florentina Ciuverca de la fata locului.

Trilogia Ardelenilor a venit la pachet cu doza ei de camp, pentru unii a fost chiar o placere vinovata – am vazut oameni care au venit constiincios la toate cele trei parti. “Metabolism”, insa, a prins foarte bine, pe filiera cinefila pura si dura – e genul de film care merge uns cu profilul publicului de Lincoln Center.

Spectatorii americani adora sa despice in patru psihologia personajelor

Rep: Ce curiozitati are cinefilul american despre filmul romanesc?

M.C.: Multi vor sa stie raspunsul la eterna intrebare: cum a aparut Noul Val si cum se explica succesul lui? Altii vor sa stie, de pilda, daca “Metabolism” e un film politic si daca cele 11 minute invocate de Porumboiu in scenariul filmului au legatura cu romanul “11 minute” al lui Coelho , sau cum lucreaza regizorii cu actorii de sunt asa de naturali, sau de ce se fumeaza asa mult in filmele romanesti, sau cat costa ele etc…

Dincolo, insa, de curiozitatile care tin de, sa-i zicem, „necunoscutul” geografic si diferentele de cultura, majoritatea sunt foarte focusati pe continut si naratiune, si adora sa despice in patru psihologia personajelor.

Rep: Sa tii un festival in doua locuri diferite e aproape ca si cum ai avea doua festivaluri. Ce a insemnat asta din punct de vedere logistic & financiar?

C.S: In echipa restransa a festivalului avem un mod de lucru la distanta construit in ani – cu Oana, inca dinainte de a veni la ICRNY. Masteratul in Management Cultural European pe care eu l-am condus din 1995 in Franta avea o antena in Europa de Est, la Bucuresti, pe care tot eu o conduceam, proiectele mele in Europa au fost intotdeauna la distanta, si Oana Radu a invatat sa lucreze astfel de cand am inceput sa lucram impreuna la ECUMEST.

Iar Mihai Chirilov, as spune, “a inventat” conceptul de lucru in mai multe locuri. Iti trebuie un exercitiu profesional ca sa faci asta bine, trebuie sa fii un bun gestionar al complexitatii si sa ai mereu simtul prioritatilor si multa flexibilitate. Noi suntem, insa – Mihai, Oana si cu mine, o echipa extrem de rodata. Comunicam foarte mult, dezbatem tot ceea ce facem si chiar daca decizia finala imi apartine in chestiunile structurale, ea tine cont de ceea ce crede fiecare ca e mai just in situatia data.

Avem, de asemenea, incredere totala unul in celalalt si ne cunoastem capacitatile si limitele; vorbim deschis despre asta. Este fundamental. Financiar vorbind e complicat. E, poate, important sa spunem ca facem destule sacrifcii, dar noi credem sincer in acest proiect si dorim sa il realizam. Si o facem in primul rand din pasiune. E bine, e rau? … nu stiu. E o alegere care ne corespunde.

Rep: Cat de greu a fost sa strangeti banii? Lincoln Center v-a ajutat si financiar?

C.S.: E plicticos daca povestim cat de greu e sa strangem bani. Este greu. Dar si a face rost de bani pentru evenimente culturale necesita multa creativitate, energie, dinamism si conectari uneori surprinzatoare. Ce pot spune e ca ne bucura ca avem foarte multi donatori individuali – fie pe Kickstarter, fie in cercul de prieteni, fie ca donatori principali.

A ramas foarte solid pe pozitie grupul de artisti vizuali- Perjovschi, Ghenie, Serban Savu, Mircea Cantor, dar e de mentionat donatia Adrian si Corneliu Porumboiu de anul acesta, Stefania Magidson, Mica Ertegun, Marie France Ionesco si Lucian Pintilie, ca sa dau doar cateva nume.

Organizatii culturale ca SoNoRo, casele de productie, regizorii care au donat DVD-uri, formatiile indie rock care au participat la donatii pe Kickstarter, Sapte Seri si Dilema Veche si Guerilla care ne-au acordat spatiu de prezentare in mod constant si asa mai departe -un univers eclectic de donatori care cred in acest proiect si il sustin concret.

Cu Lincoln Center avem un parteneriat in cadrul caruia ei ofera gratuit toate serviciile lor si incaseaza reteta salii.

Rep: Desprinderea de ICR v-a lipit si mai mult de Lincoln Center. Tendinta de a largi festivalul va continua si la anul?

C.S.: Cred ca nu “desprinderea ne a lipit”, cum spui, ci faptul ca pentru al doilea an consecutiv in regim independent Making Waves a gasit resursele financiare si umane si a venit cu o propunere de festival si de evenimente adiacente care sa intereseze publicul, chiar daca era weekendul de Thanksgiving si multa lume nu era in oras. Calitatea a ceea ce propunem “ne-a lipit”. Ca sa largim festivalul e bine sa vedem cum anume redistribuim resursele, unde gasim unele noi, pe ce se pot baza alte parteneriate. Toate acestea sunt legate, dar prospectam.

Rep: Chiri, ce planuri ai ca selectioner pentru 2014?

M.C.: Intai si-ntai, trebuie sa ma pun la punct cu noile titluri inainte de a contribui la arhitectura editiei urmatoare. Cum am zis, incepand cu acest an, festivalul are o solida dimensiune tematica in raport cu care se construieste intregul program – cu filme noi, filme de arhiva si evenimente conexe, de film si nu numai, iar acest program se construieste treptat, in echipa.

VIDEO Interviuri si fragmente din discutii

Festivalul Making Waves e un proiect Film ETC./Romanian Film Initiative (RFI). RFI s-a infiintat in 2012, dupa ce conducerea ICR New York reprezentata de Corina Suteu si Oana Radu (care impreuna cu Mihai Chirilov organizau Festivalul de Film Romanesc de la New York din 2006), a parasit ICRNY ca urmare a schimbarilor din conducerea de la Bucuresti.