INTERVIU Detaliul mai puțin vizibil din posterul concertului Metallica de la București: „E un avertisment al istoriei”

Proiectat pe Arena Națională în fața a 65.000 de oameni și văzut de fani ai trupei din toată lumea, posterul concertului Metallica de la București a fost creat de un artist român. Într-un interviu pentru HotNews, Matei Apostolescu, 42 de ani, explică ce a vrut să transmită prin imaginea pe care a creat-o.

• Pentru fiecare oraș din turneul M72, Metallica a dorit să aibă o identitate vizuală și un poster creat special de un artist local, care să surprindă atât spiritul locului, cât și al trupei. 
• La noi, posterul a fost creat de un român, care a strecurat în desen, cifra „89”. De ce a făcut asta, explică creatorul care a lucrat pentru Metallica. 

„Printre primele desene pe care le-am realizat vreodată au fost logo-ul trupei Metallica și cranii rudimentare, undeva în clasa a șasea”, își amintește Matei Apostolescu, artist vizual și graphic designer originar din București. 

Lucrările sale, o fuziune între diferite medii – desen, vector, fotografie, manipulare digitală – au atras constant atenția și aprecierea de-a lungul anilor și au fost expuse în SUA, Canada, Japonia, Germania și Marea Britanie.

Așa a ajuns Matei Apostolescu să dezvolte acea imagine cu un impact puternic, cu un craniu din care iese Casa Poporului, ce a fost proiectată pe ecranele de pe Arena Națională în timpul concertului în fața a peste 65.000 de oameni. 

De asemenea, la concertul de pe Arena Națională au fost disponibile în exclusivitate, în număr limitat (nu puteai cumpăra mai mult de unul de persoană), și postere cu imaginea creată de Matei Apostolescu. Un obiect care a intrat acum în colecțiile fanilor Metallica din toată lumea.  

„Casa Poporului e un simbol osificat, chiar arată ca și cum e făcută din os”

„Mărturisesc că eram destul de copleșit de task și aveam foarte multe idei care se luptau în mine. Pur și simplu mi-am amintit de piesa „King Nothing”, una dintre preferatele mele de la Metallica, și l-am văzut uitându-se cu ochii aceia goi la mine, purtând Casa Poporului ca o coroană”.

„Casa Poporului este pentru mine un simbol osificat al sistemului totalitar – nu știu dacă ați observat, dar chiar arată ca și cum e făcută din os. Pentru mine e un avertisment al istoriei, un precedent pe care generațiile tinere ar trebui să îl ia foarte în serios”, a spus artistul.

În timpul discuției, artistul a solicitat să nu apără imaginea lui, ci cea a lucrărilor sale. Apostolescu a descris și detaliul mai puțin vizibil din poster: „Monstrul din lucrare e susținut de un mecanism și am menționat anul `89 pe rever, un gest de respect pentru Revoluția care l-a răsturnat pe King Nothing-ul autohton”.

„Mi-au lăsat libertate totală de creație”

HotNews: – Domnule Apostolescu, povestiți-ne, vă rog, cum ați ajuns să colaborați cu Metallica?
Matei Apostolescu: – Nu știu cum au ajuns la mine, dar bănuiesc că au făcut un research și le-au plăcut creațiile mele. Am lucrat cu echipa lor de la compania Probity Merch (n.r. Companie de merchandising muzical deținută de Sony Music, care oferă servicii pentru turnee, retail și comerț online la nivel mondial).

– V-ați imaginat vreodată, când făceați graffiti sau primele experimente digitale, că veți ajunge să faceți identitatea vizuală pentru un concert Metallica?
– Chiar nu îndrăzneam să visez la o colaborare cu Metallica. Coincidența frumoasă pentru mine este că sunt fan al trupei de când eram tânăr. De regulă, lucrările mele sunt pline de culoare, mai rar am explorat „zona metal”. Cu atât mai mare a fost surpriza că am fost selectat pentru acest proiect.

Brief-ul și toată relația au fost extrem de deschise la creativitate. Nu am fost constrâns deloc de echipa lor și mi-au lăsat libertate totală de creație. De altfel, se poate observa că afișele alese pentru fiecare țară din Metallica’s M72 World Tour sunt foarte diverse. 

„Casa Poporului, 4 milioane de tone de arhitectură totalitară. E cea mai „heavy” clădire din lume!”

– Au existat elemente obligatorii pe care trupa sau managementul le-a cerut?
– Cerințele principale au fost să fie heavy metal și să reprezinte România. De aici mai departe ideea și execuția îmi aparțin în totalitate. Nu mi-a luat foarte mult timp. Am ascultat foarte mult metal când eram tânăr și am o conexiune puternică cu Metallica. Printre primele desene pe care le-am realizat au fost logo-ul trupei și cranii rudimentare, undeva în clasa a șasea.

– Ați avut mai multe variante de poster?
– Nu. Am prezentat o singură schiță basic împreună cu conceptul, care este inspirat de piesa lor „King Nothing”. Le-a plăcut foarte mult ideea și abordarea și am mers mai departe cu execuția. 

Am încercat să stau departe de elemente tradiționale folclorice etc. și am ales unul din cele mai heavy (la propriu și la figurat) simboluri pe care le avem: Casa Poporului, 4 milioane de tone de arhitectură totalitară. E cea mai „heavy” clădire din lume!

– Care a fost cel mai surprinzător lucru în modul în care lucrează un brand muzical atât de mare?
– Trebuie să spun că m-a surprins plăcut și am apreciat profesionalismul și eficiența incredibilă ale echipei lor, dar mai mult decât orice, libertatea creativă care mi-a fost oferită.

„Monstrul e susținut de un mecanism”

– A existat vreun detaliu din afiș pe care publicul poate nu l-a observat, dar care pentru tine e important?
– Da, faptul că monstrul din lucrare e susținut de un mecanism și am menționat anul `89 pe rever, un gest de respect pentru Revoluția care l-a răsturnat pe King Nothing-ul autohton.

– Cum ați încercat să traduceți sonoritatea și energia Metallica într-o imagine statică? Cu alte cuvinte, cum a fost decurs procesul creativ?
– Am încercat să rămân cât mai sincer și loial stilului meu. Puteam să aleg o tușă mai elaborată, dar am vrut să fie rough și heavy în felul meu.  Am avut foarte mult timp la dispoziție, ceva foarte rar în business-ul acesta. 

Tocmai asta mi-a permis să stau liniștit și să îl duc într-o zonă metal, mai ales din punct de vedere cromatic. Cred că aici am avut un challenge, sunt foarte obișnuit să operez cu foarte multe culori și a trebuit să îl rafinez pentru a obține ceva care să rămână puternic și viu din perspectiva culorii, dar care să fie suficient de heavy pentru a putea fi identificat cu Metallica.

– Dar ideea de a combina craniul cu Casa Poporului, cum v-a venit?
– A fost mai mult o viziune subită, mărturisesc că eram destul de copleșit de task și aveam foarte multe idei care se luptau în mine. Pur și simplu mi-am amintit de piesa „King Nothing”, una dintre preferatele mele de la Metallica, și l-am văzut uitându-se cu ochii aceia goi la mine, purtând Casa Poporului ca o coroană.

Felicitări de la colegii de breaslă

– Cum a reacționat comunitatea internațională după apariția posterului?
– Cred că a fost apreciată lucrarea mea, mai ales dacă mă ghidez după numeroasele comentarii pozitive și după felicitările pe care le-am primit de la colegi de breaslă.

– V-ar plăcea să continuați în zona asta de colaborări cu artiști muzicali sau o vedeți ca pe o experiență singulară? Mă gândesc aici și la clipul fan made pe care l-ați făcut pentru trupa Boards of Canada.
– Da, sigur că mi-ar plăcea, deși nu știu dacă întotdeauna va fi chiar așa de plăcut și ușor. Artiștii au viziuni și idei puternice și poate procesul va fi mai dificil. Dar provocarea rămâne. 

A început de la graffiti

– La început ați activat și în început în street art, în zona de graffiti. Ce însemna scena de graffiti în București când ați început dvs.?
– Pentru mine graffiti-ul are mai mult legătură cu design-ul de fonts. Am fost fascinat de cât de ornamentat poate deveni cuvântul scris și cum asta poate schimba atât starea oamenilor, cât și cum arată un spațiu. Nu am fost un graffer prolific. Am experimentat mai mult cu litere și integrarea de elemente graffiti în desenele mele. Am învățat enorm din asta.

Cred însă că avem nevoie de mai multă culoare, Bucureștiul e extrem de dark. Artiștii murali din zona graffiti sunt într-o poziție unică să schimbe asta. Am văzut prin București lucrări incredibile, de un skill desăvârșit. Chiar am fost puternic impresionat și inspirat de unele dintre ele.

– Ce credeți că pierde un artist când intră în zona comercială și ce poate câștiga?
– Nu am activat foarte mult comercial, nu sunt făcut pentru munca de agenție, spre exemplu. Am văzut la alții cum funcționează și cred că lucrul pe care mulți l-au pierdut este timpul în care ar fi putut evolua ca artiști și posibilitatea de a dezvolta un stil autentic.

– Operele dvs. au fost expuse în SUA, Canada, Japonia, Germania, UK. Cât de greu e pentru un artist vizual român să ajungă într-un circuit internațional?
– Am fost extrem de norocos să prind o perioadă extraordinară din istoria internetului și a artei digitale, perioada 2003-2013, fix înainte de instaurarea coșmarului algoritmic de pe rețelele sociale. 

Era o lume în care oamenii se uitau la detalii, totul se întâmpla pe ecrane de computer și oamenii dădeau zoom. Într-un fel cred că acum ai mult mai multe opțiuni, dar trebuie să creezi pentru un public care este profund ostenit de bombardamentul vizual constant și care are o poftă infinit mai mică pentru chestii extreme care se află în afara clișeelor vizuale propagate intens de marketingul agresiv.

– Care e imaginea sau lucrarea dvs. de care sunteți cel mai atașat emoțional?
– „Ordo ab Babel”, un piece despre metafizică, inginerie genetică și istoria rasei noastre.