INTERVIU Două subiecte sensibile pe care România nu le-a rezolvat încă. Dunja Mijatović, despre „atitudinea absolut ruşinoasă” față de persoanele cu dizabilități și prejudecata că violența domestică ține de tradiție

Drepturile persoanelor cu dizabilităţi nu sunt respectate, iar violenţa asupra femeilor este încă un subiect tabu pentru societatea românească. Acestea sunt câteva dintre concluziile comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Dunja Mijatović , care a vizitat România în această sătpămână. Anul viitor, comisarul de la Consiliul Europei va publica un raport cu măsuri pe care ar trebui să le ia autorităţile din România pentru îmbunătăţirea vieţii persoanelor cu dizabilităţi. Într-un interviu acordat Hotnews.ro, comisarul Dunja Mijatović arată că a observat că multe dintre competenţele instituţiilor care se ocupă de persoanele defavorizate se suprapun, iar acest lucru afectează modul în care sunt puse în practică drepturile acestor persoane.

Pe scurt:

• Legislaţia pentru protecţia victimelor violenţei domestice trebuie consolidată astfel încât să permită prinderea agresorilor
• Legislaţia trebuie schimbată astfel încât să permită exercitarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi fără niciun fel de restricţii
• Este nevoie de pregătirea de profesori şi de personal calificat care să ajute elevii cu dizabilităţi să se integreze mai bine în şcoală.
• Discuţia despre violenţa asupra femeii este încă un subiect tabu în societatea românească. Sunt multe prejudecăţi că acest lucru ţine de tradiţie, atunci când vine vorba de abuzuri, dar eu nu accept aşa ceva.

HotNews: Vizita dumneavostră a coincis cu publicarea raportului MCV pentru România. Cum vi s-a părut dezbaterea din România din punct de vedere al instigării la ură?

Dunja Mijatovic: În calitate de comisar pentru drepturile omului, bineînţeles că salut dezbaterile care au loc nu numai în România, ci oriunde în lume. Nu e prima oară când România se confruntă cu provocări legate de reforme sau de schimbări în societate, dar este absolut firesc să avem puncte de vedere diferite, şi asta e salutar. Deci oamenii trebuie să fie de acord sau să nu fie de acord, asta fiind practic preţul pe care trebuie să-l plătim pentru democraţie, dacă vreţi. Ceea ce este de neacceptat în schimb este discursul instigator la ură care ajunge să afecteze vieţile oamenilor. Pentru Consiliul Europei este un lucru extrem de important acest discurs instigator la ură şi, de aceea, Consiliul Europei solicită tuturor ţărilor să nu slăbească societăţile lor prin promovarea acestui tip de discurs. Pe de altă parte, oamenii trebuie să poată să se exprime liber. Deci acest lucru este extrem de important. Şi de aceea, fără dezbatere în societate nu poate exista democraţie şi de aceea trebuie să se ţină cont şi de acest aspect.

V-aţi întâlnit cu ministrul Justitiei, Tudorel Toader. Ce măsuri va lua Ministerul Justiției pentru respectarea drepturilor omului? Ce v-a spus despre legile justiţiei?

În ceea ce priveşte întâlnirea cu domnul ministru al Justiţiei, am discutat subiectele care au fost cele mai importante pentru mine în această vizită pe care am întreprins-o în România, şi anume drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi cadrul juridic care este extrem de important pentru ca această parte a societăţii să poată beneficia de drepturile pe care le are. Şi un alt subiect extrem de important a fost şi violenţa împotriva femeilor. România, după cum ştiţi, a semnat şi ratificat Convenţia de la Istanbul, ceea ce este un lucru extrem de important şi salutar în acelaşi timp, pentru că este un semnal care este transmis şi ţărilor din regiune care încă se mai chinuie să adopte sau să ratifice această convenţie. Este un subiect pe care l-am discutat de asemenea şi cu doamna prim ministru.

Detaliile vor apărea după Anul Nou, când voi redacta raportul pe care îl fac în urma acestei vizite. Acestea au fost în mare parte subiectele pe care le-am discutat: consolidarea cadrului juridic care să permită un sistem juridic mai bun pentru victime, care să permită prinderea agresorilor şi să permită şi exercitarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi fără niciun fel de restricţii. Dar toate aceste informaţii vor deveni publice în cadrul raportului pe care îl voi face după Anul Nou. Cred că e la fel de important să menţionez că în raport voi avea recomandări foarte clare pentru autorităţi din România pentru măsurile pe care ar trebui să le ia. Aceste recomandări se bazează nu doar pe discuţiile pe care le-am avut cu autorităţile, ci şi pe discuţiile cu societatea civilă. Şi de asemenea, şi pe experienţa pe care am avut-o vizitând diverse centre din România.

Ce probleme aţi identificat dvs din aceste discuţii şi ce măsuri aţi propune pentru autorităţile din România ?

Aceasta este o întrebare foarte complexă, dar o să încerc să răspund sintetic. În ceea ce priveşte drepturile persoanelor cu dizabilităţi, cred că principala problemă a persoanelor cu dizabilităţi este suprapopularea în centrele care se ocupă de aceste persoane şi, de asemenea, dezinstituţionalizarea. Fenomenul de dezinstituţionalizare care ar trebui să progreseze cât mai rapid. Am văzut instituţii care găzduiesc mult prea multe persoane cu dizabilităţi şi România ar trebui să se mişte rapid către crea centre care sunt bazate pe comunitate şi, practic, că ofere servicii mai bune pentru persoanele cu dizabilităţi şi, de asemenea, către centre care să găzduiască un număr mai mic de persoane şi să evite pe viitor crearea de instituţii atât de mari, cu atât de multe persoane. Am vizitat, în România, satul Băbeni, am fost acolo la două centre şi am văzut şi care sunt condiţiile de viaţă pentru persoanele care sunt internate acolo. Acestea trebuie să fie bineînţeles îmbunătăţite. Aceasta ar fi o primă şi foarte importantă componentă a ceea ce am văzut şi am spus că ar trebui să existe şi o urgenţă de a schimba cadrul legislativ astfel încât persoanele cu dizabilităţi să aibă capacitatea să-şi ia propriile decizii şi să nu mai fie lipsite de capacitatea legală. Am discutat toate aceste lucruri şi cu autorităţile, şi am vizitat şi o casă şi o şcoală pentru persoanele cu dizabilităţi, dar acolo situaţia era diferită. În casa respectivă locuiau doar 10 copii care erau foarte bine îngrijiţi, dar bineînţeles aceasta este doar o picătură într-un ocean. Există eforturi pentru a îmbunătăţii situaţia, dar trebuie să fim realişti. În acest scop este nevoie de fonduri. Şi de asemenea, este nevoie şi de o decizie la nivel politic.

În România, puţini dintre elevii cu dizabilităţi sunt integraţi în sistemul public de educaţie. Frecvent apar informaţii cum că nu au fost primiţi în şcolile normale. Credeţi că acest lucru ţine de mentalitate sau de măsurile pe care ar trebui să le ia statul român?

Cred că ambele variante sunt mai mult sau mai puţin. Aţi menţionat menţionat un aspect care este foarte important: mentalitatea. Mentalitatea din România este, din păcate, prezentă în prea multe ţări care sunt membre ale Consiliului Europei, este o mentalitate care este prezentă şi în regiunea mea – Balcanii Occidentali, Bosnia-Herţegovina, şi cred că e o atitudine absolut ruşinoasă, pentru că îi tratăm pe aceşti oameni ca fiind din altă specie. Trebuie să avem grijă ca aceste persoane să se integreze în viaţa publică. Şi asta este un lucru care ţine nu neapărat doar de autorităţi sau de organizaţii, ci şi de părinţi. Părinţii ar trebui să facă mai multe pentru a-şi educa copiii astfel încât aceştia să înţeleagă că aceste persoane nu sunt străine, ci sunt oameni ca orice alt om şi ar trebui să fie incluşi în societate, şi nu marginalizaţi.

Există o nevoie foarte mare pentru pregătirea de profesori şi de personal calificat care să ajute persoanele cu dizabilităţi să se integreze mai bine în societate. Şi există, de asemenea, şi o nevoie de fonduri ca pentru orice altceva în această lume. Dar în primul rând trebuie să existe voinţă, nu doar la nivel de politicieni, ci şi la nivel de societate.

Şi în acest sens mass-media are un rol extrem de important de jucat, pentru că mass-media poate să crească conştientizarea publică în acest sens. Ştiu că nu este uşor. Am auzit în multe din discuţiile pe care le-am avut că părinţii copiilor aşa zis normali se îmbolnăvesc copiilor cu dizabilităţi în şcolile de masă, nu este din punctul meu de vedere o atitudine umană şi trebuie să existe o mobilizare a societăţii, astfel încât aceşti copii să fie mai bine integraţi în societate.

Parlamentul României a adoptat ieri o propunere legislativă prin care ONG-urile nu vor mai putea face vizite de monitorizare neanunțate în centrele rezidențiale unde trăiesc copii și adulți cu dizabilități. Cum vi se pare acest lucru în măsura în care au fost raportate abuzuri până acum?

Am fost informată despre aceste schimbări şi am notificat pe mulţi dintre interlocutorii mei din timpul celor 4 zile de vizită. Nu sunt deloc fericită cu astfel de măsuri. Dar din ce am înţeles aceste amendamente au fost trimise la preşedinţie pentru schimbări, şi din ce am înţeles ONG-urile sunt incluse în monitorizare, dar acest lucru nu este 100 % sigur, dar asta am văzut în dimineaţa asta. Societatea civilă este crucială pentru societatea românească. Guvernul ar trebui să vadă ONG-urile ca un aliat în atingerea unor schimbări pozitive în societate.

În România, una din patru femei a fost agresată de partener. În 2017, au fost raportate 36.000 de acţiuni violente în familie, iar 4% au ajuns in instanţă. Din experienţa dumneavostră, există o soluţie care să pună capăt cu adevărat violenţei domestice? Care ar fi aceea?

Ceea ce este chiar problematic, în afară de legi mai bune şi mai multă înţelegere, este faptul că nu există o implementare corespunzătore. Nu există pedepse pentru agresori. Ceea ce trebuie să luat în considerare este rolul Poliţiei. Poliţiştii trebuie pregătiți ca să ştie cum să răspundă. Nu există suficiente adăposturi pentru femeile victime ale violenţei domestice. Trebuie făcut mult mai mult în privinţa serviciilor sociale. Acest lucru trebuie discutat şi în public. Și trebuie spus că în privinţa asta trebuie toleranţă zero în privinţa violenţei împotriva femeii şi a violenţei domestice. După cum am văzut aceasta este încă un tabu în societatea românească. Sunt multe prejudecăţi că acest lucru ţine de tradiţie, atunci când vine vorba de abuzuri, dar eu nu accept aşa ceva. Acest lucru trebuie să se schimbe imediat. Şi cred că sunt suficienţi oameni în România care vor să schimbe acest lucru.

România a adoptat regulamentul privind protecţia datelor personale şi folosirea datelor personale a devenit un fel de sperietoare publică. A fost cazul jurnaliştilor de la RISE Project care au fost somaţi de autorităţi cu o amendă uriaşă. Cum ar trebui pus în aplicare acest regulament şi cum ar trebui să folosim datele cu caracter personal?

Este important să spunem că datele cu caracter personal sunt de importanţă crucială. Iar România a făcut foarte bine adoptând acest regulament. Dar acest document nu trebuie să pună presiune pe jurnalişti şi mass-media. Şi cred că este foarte clar ceea ce a urmat după ameninţarea cu amenda de 20 de milioane pentru jurnalişti. A fost o avertisment de la Comisia Europeană. Dar acest lucru este separat de temele pentru care am venit eu în vizită, adică drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi violenţa domestică. Când am venit mi s-a spus de această problemă. Şi ceea ce vă pot spune, în calitate de comisar pentru drepturile omului, este următorul lucru: Consiliul Europei consideră că protejarea surselor jurnalistului trebuie să fie ceva care nu poate fi atins. Orice guvern democratic ar trebui să dea înapoi şi să nu se angajaze în niciun fel de presiune sau să încerce în vreun fel să oprească jurnaliştii să-şi facă treaba. Nu mă refer atât la subiectele sau conţinutul investigaţiilor acestor jurnalişti, ci în primul rând la siguranţa lor şi la ceea ce este de o importanţă crucială pentru jurnalişti, confidenţialitatea surselor. Şi am trimis un mesaj foarte clar autorităţilor româneşti că voi continua să urmăresc acest caz şi mă aştept ca acest lucru să nu se mai întâmple.

MedLife susține informarea și educarea ca sursă principală de dezvoltare a unei minți sănătoase. De aceea, recomandăm informarea continuă cu ajutorul articolelor din secțiunea Educație!