INTERVIU. „Fix în acest moment în România se derulează o campanie online, o capcană politică pentru oamenii care cred orice tâmpenii – ca s-o spunem pe românește”

Firme în paradisuri de anonimat s-au specializat în a face publicitate online în publicații românești cu teme precum: „Vrei să afli anul când vei muri?” sau „Fă un test ca să-ți descoperi schița sufletului pereche”. În spatele a astfel de campanii se ascunde de multe ori „o capcană pentru a atrage persoanele vulnerabile intelectual, cărora apoi să le servească orice tip de alt mesaj, inclusiv politice”, spune Dragoș Stanca, specialist digital, președinte BRAT și antreprenor tech. Stanca atrage atenția asupra unei campanii care se derulează chiar în aceste zile în România. 

• Cum arată campaniile: „De exemplu, piatra de jad, pe care dacă o cumperi, îți aduce soția înapoi din Spania. Și dacă comanzi o piatră de jad închipuindu-ți că ar putea avea efecte magice, atunci datele tale sunt prinse într-un DMP, Data Management Platform, care apoi pot fi folosite”.
• Ce se întâmplă mai departe: „Aceste date sunt extrem de prețioase pentru actori ostili intereselor României. Sau pentru unele partide din țară. Ești profilat și ți se dau mesaje”. Ele pot fi mesaje politice, antidemocratice sau teorii ale conspirației, exemplifică Stanca. „De asta spun că este o problemă foarte gravă în opinia mea, care nu e monitorizată sistematic și profesionist, nu se merge pe urmele acestor posibili răufăcători”. 
• Cine răspunde din statul român: „Această industrie a profilării oamenilor care pot crede orice tâmpenii este complet ignorată în România și abia aștept să fiu contrazis de structurile de securitate ale României”.  

– Dragoș Stanca, te-am auzit spunând un lucru. Că statul protejează site-ul Biroului Electoral Central, dar că astăzi malformarea alegerilor se face direct în mintea celor care votează, nu la numărătoarea voturilor. Cum se face asta?
– Suntem de mai mulți ani în ceea ce se numește un război cognitiv digital. Războiul cognitiv digital ocolește toate măsurile tradiționale: cele de tip protecție domenii web sensibile, protecție de acces la bază de date, protecția împotriva furtului identității și așa mai departe. Toate aceste lucruri intră în sfera cybersecurity.

„O abordare de IT” pentru o problemă mult mai complexă

– Și la aceste măsuri România e bună?
– Dacă vorbim de păzirea de tot felul de intruziuni tehnice care pot să ducă la furturi de baze de date, de intercepții ilegale, da. Se vorbește foarte mult, este o preocupare și România chiar performează în acest domeniu. 

Există și un centru european de cybersecurity în România. Avem și companii bune. Dar aceasta este o abordare tehnică, o abordare de IT, ca să folosesc un limbaj mai popular. Se referă la partea de infrastructură și la protecția instituțiilor. 

– Și acesta nu este războiul cognitiv, susții tu.
– Aceasta „variantă IT” nu este război cognitiv. Dar sub ochii noștri se desfășoară ceea ce putem numi un război cognitiv digital. Chiar acum în România se derulează o campanie, pe online, pe care oamenii o văd. Războiul cognitiv ocolește sau face inutile toate aceste măsuri „tehnice”, pentru că se adresează direct percepțiilor oamenilor. 

Războiul cognitiv a pornit de la ceva banal și legitim: orice campanie de publicitate are ca scop găsirea audienței perfecte pentru o campanie menită să vândă un produs. Exact tehnicile din zona de marketing digital, ad technologies și metodologie de publicitate digitală. Chiar și celebrii boți sunt parte din acest arsenal de instrumente care să ne facă să cumpărăm produse și servicii.

„Vorbim des de analfabetismul funcțional, dar mai este o formă de analfabetism mult mai grav”

Problema e că tot acest ecosistem, începând cu faza Cambridge Analytica și ajungând în zilele noastre, a fost redirecționat și spre vânzarea de ideologie.

Ceea ce constatăm că se întâmplă în România și se întâmplă de mulți ani, și nu doar în România, există o strategie evidentă de a atrage populația cu un nivel scăzut de educație digitală și cu un nivel scăzut de educație în general. 

Vorbim des de analfabetismul funcțional, deja ajuns la cote alarmante de peste 40-50%, dar mai este o formă de analfabetism mult mai grav, care este undeva la 70-75%: analfabetismul digital, analfabetismul vis-a-vis de folosirea tehnologiilor. În momentul ăsta, România e codașă la majoritatea acestor sondaje.

Chiar acum există o campanie activă în România, pe care am văzut-o chiar și pe site-ul HotNews, care spune ceva de genul, completezi acest test ca să afli cum arată sufletul tău pereche.

„Toată lumea stă cu nasul în rețele, nu în publicitatea automatizată”

– Hai să vorbim despre campania prezentă. E derulată prin Google Ads, adică pe un agregator de publicitate folosit de multe site-uri?
-Nu contează platforma pe care e derulată. Google Ads e cea mai mare, cel mai des folosită pentru astfel de campanii. Orice tip de platformă de publicitate programatică permite achiziția de spații publicitare pe bază de real-time bidding, de licitații pentru prețul cel mai mic.

Toată lumea stă cu nasul în rețele, analizând ce e pe acolo, dar un fenomen similar are loc și prin publicitatea automatizată, total în afara ecosistemului social media si fără ca asta să fie pe radarul cuiva.

„Comandă loțiuni pe care, dacă le vei împrăștia prin casă, îți vor reveni copiii acasă”

– Ce ți-a atras atenția la campanie?
– De ani de zile se desfășoară campanii de genul ăsta, care targetează în mod evident oamenii care ar crede tot felul de tâmpenii, de la tot felul de loțiuni miraculoase, la faptul că ți-ai putea întâlni sufletul pereche după ce completezi un formular și vezi un desen. 

Sunt chestionare care au întrebări atât de ridicole încât doar niște oameni extrem de puțin mobilați din punct de vedere intelectual pot crede că, dacă le completează, au rezultate reale.  De genul: 

• „Completează 10 întrebări și afli anul în care vei muri”.
• „Completează acest chestionar și vei obține schița sufletului tău pereche”.
• „Comandă aceste loțiuni pe care, dacă le vei împrăștia prin casă, îți vor reveni copiii acasă”.

Sunt tot felul de produse fictive sau reale, nu ați auzit de ele. Acestea se adresează unei populații vulnerabile care, odată înrolată și profilată, poate fi apoi redirecționată foarte simplu și poate fi îndreptată către alt tip de campanii. 

Se întâmplă și în social media când vedem acele pagini cu copilul sărac. Sau tot felul de alte pagini care dintr-o dată se transformă în campanii de susținere a unui candidat.

E exact aceeași tehnică. E ca un fel de „honey trap”, ca un fel de capcană pentru a atrage persoanele vulnerabile care apoi pot să halească, cum se zice la mine la Deva, orice tip de alt mesaj. 

– Ce mesaj?
– Cum ar fi că Uniunea Europeană ne face rău.

Mai sus, exemplul unei campanii online.

„Aceste date sunt foarte prețioase pentru actori ostili intereselor României”

– Sunt dator să încerc simplificarea unui limbaj tehnic: susții că în România se derulează chiar acum o campanie care îi vânează pe oamenii care cred că o să-și descopere anul morții?
– Da. Nu vreau să mă exprim inelegant. E vorba de profilarea oamenilor creduli, în general. Aparent inofensiv, ei răspund la chestionare cu întrebări ridicole sau cumpără unele produse absolut aberante sau sunt victimele „scam-urilor” și așa mai departe.

Eu nu acuz o anume campanie, ca să fie clar. Am dat un exemplu și explic un proces.

Aceste date obținute prin profilare sunt foarte prețioase pentru actori ostili intereselor României și, din păcate, sunt prețioase și pentru unele partide de țară care vor să targeteze persoane vulnerabile.

Ne amintim celebre înregistrări în care politicieni spun că „important e să-i convingem pe proști”.

Încă o dată: nu mă refer la o companie anume, nu e treaba mea să caut ce e în spate și unde se duc datele la fiecare campanie, alții sunt plătiți să o facă. Eu vorbesc despre un mecanism și riscuri.

Ce a făcut o firmă cu bani din Rusia

– Acum mai mulți ani mi-ai spus că există zeci de site-uri cu audiență foarte mare, pe care noi, cei din media, nu le vedeam. Pe ele circulau „știri” de genul celor pe care le povestești: de la mușețel la faptul că omul n-a ajuns pe Lună. Plus bazaconii contra științei. 
– Da, targetarea conspiraționiștilor este foarte prețioasă.

– Eu n-am băgat de seamă, sunt sincer. Chiar n-am băgat de seamă ce mi-ai spus. Adică n-am făcut niciun pas după aceea. Și ne-am trezit că acele site-uri au vărsat conținut politic în 2024. Au apărut apoi legăturile lor cu Rusia într-o investigație jurnalistică.
-Da, a scris colegul vostru, Victor Ilie, la Snoop.

– Știi ce mi se pare paradoxal? Există mitologia că avem mulți programatori geniali…
– Una e una și alta e alta. Faptul că avem programatori foarte buni și nu îl neagă nimeni. Însă marea masă a populației, marea masă a instituțiilor sunt foarte departe de aceste elite.

Sunt excepțiile, dacă vrei, care confirmă regula. Pentru că ne putem uita pe toate statisticile. De exemplu, la Digital Literacy, România este pe penultimul loc.

Doar 27% din populație are competențe digitale de bază, doar bulgarii sunt ceva mai rău, mai rău decât noi.

„Și e o chestie de siguranță națională”

La modul în care adoptăm Inteligența Artificială, știi cum stăm? 5,2% dintre companiile din România o fac. Apoi, la tot ce înseamnă digitalizarea IMM-urilor, suntem din nou la coadă și așa mai departe. Dacă ne uităm la toți indicatorii și coroborăm…

– Dar…
– Dă-mi voie să termin. Dacă vom corobora educația generală a populației, și în special a tinerilor care vin cu gradul de adopție a inteligenței artificiale și, în general, cu adopția digitalului în populație… ne rezultă că suntem foarte vulnerabili. Și e o chestie de siguranță națională.

– De ce?
– Pentru că, revenind de la începutul discuției, războiul cognitiv digital ce face? De exemplu, există o grămadă de campanii publicitare la tot felul de produse absurde. Cum e piatra de jad, pe care dacă o cumperi, îți aduce soția înapoi din Spania.

Sau nu știu ce loțiune miraculoasă, care înlocuiește orice tratament medical pentru boli diverse. Sau pagini false cu medici falși și tot felul de review-uri false și așa mai departe. Toate acestea sunt menite să atragă populația care nu are filtre de apărare împotriva a astfel de campanii. Și dacă comanzi o piatră de jad crezând că ar putea avea efecte magice, datele tale sunt prinse într-un DLP, Data Management Platform. Apoi, aceste date pot fi folosite. 

Ca să fie clar pentru public, de fapt, cum funcționează acest ecosistem? Acest ecosistem funcționează pe bază de cerere, ofertă și profilare. Această industrie a profilării oamenilor care pot crede orice tâmpenii este complet ignorată în România și abia aștept să fiu contrazis de structurile de securitate ale României.  

Pericolele sunt complet ignorate. Noi mapăm pericolele care adresează structura IT, dar nu și ceea ce adresează mințile românilor scăpați cu greu dintr-o „Românie educată”, cu 40% analfabetism funcțional.

Prinde-mă dacă poți: „Unii deja s-au mutat în Bali”

– Cine face aceste campanii de profilare?
– Unii dintre ei s-ar putea să nu fie rău intenționați. Unii dintre ei posibil s-ar putea să fie doar lacomi și să dorească să vândă produse ridicole unor oameni care cred în tot felul de uleiuri tămăduitoare.

Însă după ce ei își încheie această misiune și au vândut acele produse și s-au mutat în Bali, unde se bucură de statutul de antreprenor digital de succes, acele date există deja profilate. Ele pot fi furate de cei care sunt în căutarea unor astfel de date, fie pot fi tranzacționate pentru că cineva cere acele date. 

– Mai ai exemple, în afara campaniei curente?
– Uneori se folosesc și tehnici de genul: vrem să facem o campanie de educație pentru oamenii vulnerabili. Și ca să putem să-i identificăm, avem nevoie să punem niște întrebări în chestionare online total ridicole. Sau, dimpotrivă, punem întrebări legitime ca să vedem cât de mulți oameni răspund greșit și atunci ne dăm seama că ei nu au gândirea critică necesară, nu au cultură tehnică și generală necesară ca să distingă albul de negru. Deci acești oameni sunt foarte buni pentru a fi folosiți în campanii politice sau în campanii care vând orice tip de ideologie.

„Ilegitimă e destabilizarea țării”

– Deci prima etapă a procesului nu e ceva care se face pe furiș, ci este practic o speculare foarte abilă a unui sistem care există. Ar trebui ca instituții responsabile să-și dea seama totuși, nu?
– Este o digitalizare a războiului cognitiv, o digitalizare a ingineriei sociale, este „surveillance advertising”, este o profilare psihologică în varianta digitală folosind algoritmi și tehnicile legitime. Repet, nu vreau să înțeleagă publicul că toți oamenii din industria de publicitate și marketing sunt niște răufăcători care profilează oameni vulnerabili ca apoi să ne vândă țara. Nu. 

Asistăm însă la abuzarea a unui sistem legitim în scopuri ilegitime. Ilegitimă e destabilizarea țării.

Exact la fel cum nu interzicem circulația cu metroul pentru simplul fapt că există hoți de buzunare la metrou, ci arestăm hoți de buzunare și înțelegem că există această problemă. 

– Preluând analogia ta,  ce facem ca metroul să poată fi folosit în siguranță?
– Sigur, aceste instrumente ale războiului cognitiv sunt la dispoziția tuturor. Adică le-ar putea folosi la fel de bine și unii europeni. Le-ar putea folosi la fel de bine și organizațiile civice care promovează democrația și libertatea de exprimare. Doar că aceste metode nu sunt folosite în acest fel de partea bună. 

– Pentru că e mai ușor să creezi haos și neîncredere decât să creezi instituții și încredere, nu crezi?
– Exact. Și o altă problemă majoră pe care o avem: în România, nu mai găsești cinci prieteni la o masă care să aibă aceleași opinii vizavi de ce este bine pentru țară, darămite la nivelul unui oraș sau al unei comunități. Nu avem cum să construim nimic coerent în situația curentă. 

Ne imaginăm o familie la masă – mama, tata, doi copii. Mama dorește să locuiască la țară, tatăl vrea penthouse în Pipera și copiii vor să plece în străinătate. Ce să construiești în viitor?

„Dușmanii României”

– Comparația ta cu familia ce vrea să ne transmită? Este aici și efectul războiului cognitiv?
– Da, suntem total nepregătiți. Dușmanii României au o sarcină ușoară. Nu mai avem ca societate o realitate împărtășită. Nici n-am avea cum, atâta vreme cât există studii care ne arată că sub 5% din conținutul consumat în România în spațiul digital are valoare informativă de interes public. Atenție, nu vorbim despre social media aici, doar despre site-uri, dacă vrei să le numim așa. 

Păi cu 95% conținut care nu are niciun element de interes public, de genul cine ce-a mai decis, ce legi s-au mai făcut, până așa mai departe, cum putem vota în cunoștiință de cauză și să avem o direcție oarecare?

Și o să mai spun ceva, care e foarte trist și dureros aproape: există legislație care permite Uniunii Europeane și României să se protejeze împotriva acestor războaie cognitive.

De ce este partizanul reglementărilor UE

– Poți detalia, te rog?
– Există și Digital Services Act, există și Privacy Directive, există și European Media Freedom Act. E o întreagă listă de acte normative cu intenții foarte bune, care din nefericire este nu doar contestată, ci și cumva blocată de actuala administrație americană. Aceasta se opune cu vehemență reglementărilor, pentru că reglementările afectează interesele comerciale ale companiilor americane.

– Există exemple de beneficii ale acestor legi europene pe care oamenii să le poată percepe? 
– Păi, de exemplu, Digital Services Act, are obligații de eliminare rapidă a conținutului ilegal de către platforme.

Are obligații de transparență privind modul în care sunt creați și cum funcționează algoritmii și mecanismul de recomandări. Transparență pentru eliminarea reclamelor online la produse fraudulase. Paranteză: 10,5% din veniturile Meta sunt din surse de tip scheme și scheme de manipulare și de furt. Am închis paranteza.

Digital Services Act presupune auditări independente pentru rețelele sociale pentru momentele când statele cer asta. De exemplu, observ o campanie „malice” care e foarte amplă și doresc să aflu cine a inițiat-o. Acum nu putem să aflăm cine a inițiat-o. Sau acces pentru universități și cercetători pentru studii. Plus mecanisme de raportare pentru utilizatori. Obligația firmelor, actorilor online de a răspunde plângerilor. 

Deci ceea ce cuprinde Digital Services Act nu este rău pentru oameni, nu este rău pentru democrație. 

„Nu ne putem baza pe seriozitatea și pe responsabilitatea platformelor globale”

– Care este opinia ta în privința limitelor de vârstă pentru tineri pe rețele sociale?
– Cred că nu mai avem timp de nuanțe. Sunt pentru reglementare prin limitarea accesului, mai ales pentru copii și preadolescenți, undeva în zona de 15 ani, până la o soluție mai bună. Pentru că una dintre marile probleme pe care o avem noi ca societate globală este că nu ne putem baza pe seriozitatea și pe responsabilitatea platformelor globale.

Ele au dovedit în repetate rânduri că bunele intenții declarate se rătăcesc undeva pe drumul dintre declarație și raportarea rezultatelor financiare anuale către investitori. Și asta o spune un liberal.

 „E o problemă majoră care necesită măsuri excepționale în acest moment”

– Crezi, așadar, că până când căutăm o lege perfectă, vom mai pierde câteva generații.
– Exact. Mai bine începem în momentul ăsta.

– Deși există numeroase argumente contra limitării accesului la rețelele sociale.
– Da, există. De pildă se spune că dacă interzicem accesul tinerilor pe rețelele sociale, ei vor merge către rețele sociale mai periculoase. Da, știm.

Și la tutun și la alcool se întâmplă același lucru. Interzicerea vânzării de țigări și de alcool nu înseamnă că a eliminat total fumatul și consumul de băuturi alcoolice de către copii, mai ales în comunități defavorizate. Exact la fel se va întâmpla și se întâmplă și în spațiu digital. Cred că e o problemă majoră care necesită măsuri excepționale în acest moment. 

„Cine monitorizează campaniile de tip cognitiv care sunt targetate către România?”

– Pentru cineva care urmărește de ani de zile aparițiile tale publice, ascultându-te astăzi ar putea spune că nu mai ești „un cetățean preocupat”, ci ”un cetățean înfuriat”. E corect?
– Sunt ușor descumpănit în contextul în care mi se pare că este un subiect de o importanță evidentă care apare și este de interes general doar în situații extreme. Am avut extrem de multe discuții, invitații și tot felul de angajamente că se vor schimba niște lucruri în perioada haosului informațional și electoral care a dus la anularea alegerilor. 

De pildă, din totalul pieței de publicitate din România, care se apropie de 900 de milioane de euro, o proporție extrem de mică ajunge la site-uri care fac jurnalism de interes public. Vorbim de un procent de probabil sub 1%. Prin urmare, dacă societatea în ansamblul ei nu conștientizează această problemă… M-am străduit cu Ethical Media Alliance.  

Din nefericire, cumva pare că, dintr-o ignoranță pe care nu mi-o explic, foarte multă lume crede că problema s-a rezolvat.

Cine monitorizează campaniile de tip cognitiv care sunt targetate către România? Ce instrumente folosește? Ce metodologie?

Cât de mult se înțelege acest ecosistem? De câte ori au fost invitați Meta, X, TikTok sau Google la o discuție legată de sursa anumitor campanii și legitimitatea lor? Cine și cum măsoară gradul de influență acestor campanii în mentalul colectiv românesc? Sper că toate lucrurile astea se întâmplă.

De ce nu avem raportul despre anularea alegerilor din 2024

– De ce crezi că nu avem raportul privitor la anularea alegerilor din 2024, promis de președintele Nicușor Dan? A trecut deja un an și jumătate de atunci. 
– Off the record?

– Nu. On the record.
– Nu pot să mă aventurez în speculații. Am anumite bănuieli, dar nu știu. Nu știu…

– Dar nu-i vorba că nu știi, că știi foarte multe despre zona asta. 
– Poate că în acele date există lucruri atât de sensibile, încât cineva crede că ar face mai mult rău decât bine să fie aflate. Problema e foarte complexă.

Nu-i așa simplu. Nu cred că e alb, negru, ruși și americani, hoții și vardiștii. Sunt foarte multe sfere de influență și foarte multe zone care probabil aveau și au în continuare un interes ca România să devină o țară mai degrabă reticentă din punct de vedere al relației cu UE, mai degrabă administrată local, atât cu bune cât și cu rele.

Repet, nu sunt doar rușii interesați ca România să rămână ceva mai izolată, sau poate chiar să nu mai fie parte din Uniunea Europeană. Sunt și cercuri de interese, oameni foarte puternici, și din zona de business local.

Sunt probabil și alte puteri. După cum sunt unele companii cu interese economice diverse, care simt că ar fi blocate de diverse forme de protecție care acționează în filozofia europeană. Există și curentul MAGA, care își dorește o Românie mai degrabă întoarsă către tradiții, conservatorism și posibilitatea de a face înțelegeri comerciale directe, nu cu acord de la Bruxelles. 

E foarte greu de identificat simplu. Îl avem pe Putin, dar poate avem și „Putinei” în România. Vedem la televizor…

În România mea, războaiele de la televizor ar trebui să fie despre ce proceduri și protocoale ar trebui folosite pentru digitalizarea și transparentizarea statului, despre reducerea corupției prin expunerea tuturor tranzacțiilor, dacă să fie blockchain sau să fie o altă tehnologie. Ca să nu devenim irelevanți. 

Final deschis

Când am încheiat conversația înregistrată, l-am rugat pe Dragoș Stanca să mai spună o dată, off the record, de ce crede că nu a fost făcut public raportul despre anularea alegerilor din 2024. Mi-a răspuns exact ce v-a răspuns și dumneavoastră.   

• Dragoș Stanca este unul dintre cei mai importanți antreprenori, manageri de presă și de agenții de publicitate din ultimele decenii din România. A lucrat ca manager în trusturi precum Media Pro, Realitatea-Cațavencu, a fost fondatorul unuia dintre cele mai mari festivaluri de media și tehnologie din țară – ICEE Fest, acționar de agenție de publicitate și media, președintele în funcție al Biroului Român de Audit Transmedia (BRAT), realizator la Radio Guerrilla, fondator Ethical Media Alliance.