INTERVIU „Îi putem ajuta doar dacă sunt pregătiți pentru acțiuni decisive”. Dezvăluirile unui activist rus care-i ajută pe dezertori să fugă din Rusia

În timp ce publicațiile independente dezvăluie abuzurile la care sunt supuși mulți soldați ruși pe frontul ucrainean – oameni împușcați pentru refuzul de a ataca inamicul sau din cauza bețiilor din tranșee – dezertările sunt la ordinea zilei în armata lui Putin. HotNews a vorbit cu ​​Ivan Chuveliaev, unul dintre reprezentanții organizației „Idite Lesom” („Pierde-te”, în limba rusă) care, din afara Rusiei, încearcă să ajute cât mai mulți oameni să scape de război. Ajutorul constă în consiliere juridică pentru a evitarea unui contract cu armata, dar și asistența efectivă la granițe pentru a fugi din țară.  

• „Întrebarea este doar dacă persoana este pregătită pentru acțiuni decisive. Noi nu putem fugi în locul lor și nici nu putem să-i ascundem în Rusia”, explică ​​Ivan Chuveliaev, în interviul pentru publicul HotNews.

Ivan Chuveliaev (40 ani) este din Sankt Petersburg și a fost până în 2022 critic de film și expert în artă. După începerea războiului împotriva Ucrainei a părăsit Rusia, iar în prezent lucrează în cadrul organizației „Idite Lesom” („Pierde-te” din limba rusă – n.r.), care-i ajută pe bărbații ruși să evite participarea în război. El povestește că organizația este contactată zilnic de 3-4 bărbați care cer ajutor pentru a evita convocarea pe front. „Până acum am reușit să ajutăm 2.500 de persoane, dezertori”, explică Ivan Chuveliaev.

Între timp, militarii ruși dezvăluie detalii cutremurătoare despre execuțiile din armată: soldații sunt împușcați pe loc pentru refuzul de a merge la asalt sau pentru bețiile din tranșee. 

O amplă investigație realizată de publicația independentă „Viorstka” arată că violențele interne din armata rusă au devenit mai sofisticate, iar motivele crimelor s-au diversificat, de la conflicte personale între comandanți și subordonați, până la refuzul de a plăti „tributul” cerut de superiori. Jurnaliștii au scos la iveală sute de mărturii despre execuțiile și torturile comise de comandanți asupra propriilor militari.  

„Orice persoană, în orice moment, se poate trezi cu un contract semnat” 

– Există vreo estimare referitoare la numărul contractelor cu armata semnate de ruși prin constrângere?
– ​​Ivan Chuveliaev: De-a lungul activității noastre, începând din octombrie 2022, am reușit să ajutăm 2.500 de persoane, dezertori. Creșterea a fost, oarecum, uniformă din 2022 până acum. Suntem contactați de trei-patru oameni pe zi, oameni pregătiți să dezerteze. Sunt oameni care pleacă din țară, ca să nu ajungă la închisoare, să evite urmărirea sau să nu fie trimiși înapoi pe front.  

Aș spune că, printre cei care ne-au contactat, nu a fost nimeni care să fi semnat contractul cu armata în mod voluntar. 

Dacă cineva spune că l-a semnat din proprie voință, asta înseamnă aproape sigur că avea probleme financiare serioase. Acești oameni pot fi găsiți în bazele de date cu restanțieri la plata creditelor, persoane care au probleme cu microîmprumuturi, cu pensii alimentare sau cu toate acestea la un loc. 

– Există și persoane pe care nu le-ați putut ajuta?
– Reușim să îi ajutăm pe aproape toți. Întrebarea este doar dacă persoana este pregătită să întreprindă acțiuni decisive. Noi nu putem fugi în locul lor, nu putem să îi ascundem în Rusia etc. 

Fiecare dezertor are în față următoarele variante: prima e să plece din țară, pentru că, după ce dezertează, este dat în urmărire. Este căutat de poliția militară. Dacă este arestat, va fi trimis înapoi pe front. Sau îl pot trimite la pușcărie pentru 15 ani, lucru puțin probabil, pentru că o astfel de aplicare a legii practic nu există. 

Totuși, nu toți sunt pregătiți să plece din Rusia; unii nu au bani, economii, sau experiența necesară ca, într-o singură zi, să fugă și să înceapă viața de la zero într-o altă țară, fără planuri, fără garanții, fără posibilități. Fără nimic, de fapt. 

De aceea nu e vorba dacă reușim sau nu să-i ajutăm, este vorba că oamenii pur și simplu nu au niciun fel de „infrastructură”: nicio posibilitate reală de a fugi sau de a se ascunde în siguranță pe teritoriul Rusiei.

„Cadrul juridic este creat pentru Putin, nu pentru oameni” 

– Cum este cadrul legal din Rusia din acest punct de vedere? Pot fi protejați oamenii (n.r.- care vor să scape de armată)?
– În ceea ce privește cadrul juridic, evident că nu există niciun cadru favorabil. Dimpotrivă: cadrul legal este șlefuit și creat tocmai pentru a face mai ușoară atragerea oamenilor către semnarea contractelor și pentru a fi mai ușor de constrânși la semnare. 

Un dezertor nu poate contesta nimic. Ce ar putea contesta? Există articolul din lege „părăsirea neautorizată a unității, părăsirea ordinului, neexecutarea ordinului”. Evident că acest articol i se va aplica. Ce poate face în această situație? Contractul lui este pe termen nelimitat.

Putin a semnat decretul de mobilizare. Decretul de încetare a mobilizării nu a fost semnat. Întregul cadru juridic este creat pentru Putin, nu pentru oameni. 

– Ce povestesc oamenii despre condițiile în care au fost, totuși, obligați să semneze contractul?
– Cel trimis la serviciul militar obligatoriu nu are de ales: contract sau contract. Cel care stă la închisoare nu are de ales: contract. Dacă cineva ajunge în structurile Ministerului Apărării, tot devine victima lor. 

Așadar, acest presupus „dualism” nu există, e complet iluzoriu. Orice persoană, în orice moment, se poate trezi cu un contract semnat, prin cele mai diverse metode. Chiar dacă unii sunt invalizi, oameni grav bolnavi, cu probleme psihologice și fizice serioase, în primul rând de sănătate.

Da, există un set de persoane cărora le refuzăm ajutorul. Nu putem și nu-i vom ajuta pe cei care au semnat contractul în închisoare și au multiple condamnări pentru infracțiuni grave, de exemplu omor sau viol. Le spunem: „Ne pare rău, nu putem să vă ajutăm.” 

De asemenea, nu putem și nu-i vom ajuta nici pe cei din fostul Wagner (n.r- fostă grupare de mercenari din Rusia). Ei au mers de bunăvoie să servească într-o companie militară privată, iar ei nu pot spune „am fost înșelat, m-au ademenit, vreau să plec de pe front”. Sincer, evit cât pot discuțiile cu astfel de oameni. Dar uneori trebuie. Și, sincer, nu văd mare sens în astfel de convorbiri. Ce mi-ar putea spune ei nou? 

În toate celelalte cazuri, ajutorul este posibil. Fiecare om are dreptul să ignore legile Federației Ruse. Fiecare om are dreptul la viață și dreptul să părăsească Rusia și să înceapă o viață nouă.

– Cum vă desfășurați activitatea? Ce riscați ajutând oamenii să scape de trimiterea la război?
– Suntem declarați „agenți străini”. Fondatorul nostru a fost dat în urmărire. Nu pot spune că asta ar fi o dificultate groaznică. Da, a și fost condamnat, cred că i-au dat opt ani de închisoare, cu sentință în lipsă, în Rusia. Dar asta nu afectează deloc munca noastră. 

Nu ne contactează mai puțini sau mai mulți oameni din cauza faptului că fondatorul nostru are condamnare. Nu ne contactează mai mulți sau mai puțini oameni din cauza că suntem „agenți străini”. 

Sincer, nu ne pasă de legislația rusă sau de acțiunile Federației Ruse. Putin poate face ce vrea și cum vrea. Iar noi ne rezervăm dreptul de a răspunde la toate acțiunile lui așa cum considerăm de cuviință. Considerăm că așa ar trebui să se comporte întreaga lume civilizată.

– Cum evaluați procentul rușilor care susțin cu adevărat războiul din Ucraina? Credeți că acesta s-a schimbat din februarie 2022 până acum?
– Iertați-mă, dar nu înțeleg ce înseamnă „sprijină cu adevărat”. Dacă am vorbi despre Statele Unite, am putea spune: da, un anumit procent din populația SUA îl sprijină pe Donald Trump și dorește un zid la granița cu Mexicul, Groenlanda, Canada. 

Când vorbim despre Moldova, putem spune că un anumit număr de oameni o susțin pe Maia Sandu, alții îl susțin pe adversarul ei. Dar acelea sunt state democratice, unde există alegeri, sondaje, presă independentă, Parlament liber etc.

În Rusia nu există nimic din toate acestea. Nu știm cine ce sprijină, dar putem spune cu încredere că nimeni nu susține cu adevărat. Pe toți îi doare în cot de această putere. Pe toți îi doare în cot de toate. E o întrebare la fel de absurdă ca aceea: câți locuitori ai Coreei de Nord susțin politica tovarășului Kim Jong Un? Probabil 100%. Dar ceva îmi spune că locuitorii Coreei de Nord nu dau doi bani pe întreaga dinastie Kim, le este complet indiferentă. 

Prin urmare, nu există niciun fel de sprijin real. Există un stat totalitar în care oamenii sunt excluși din viața publică. Nimeni nu i-a întrebat vreodată: „Îl susții pe Putin sau îl susții pe altcineva?” 

Nimeni nu a pus această întrebare. Lui Putin i-a fost impusă puterea în 1999 și de atunci stă pe umerii oamenilor. A fost așezat acolo și acolo a rămas. 

Nu are sens să întrebi un bolnav de cancer dacă „sprijină” boala lui sau cum se raportează la tumora din interiorul său. Nu se raportează în niciun fel, trăiește cu ea. Așa sunt și rușii: nu se raportează în niciun fel la acest război. Trăiesc cu el și încearcă să supraviețuiască. Iar noi încercăm, pe cât putem, să păstrăm cât mai mult chipul uman în această perioadă dificilă.

Ce dezvăluie investigația publicației „Viorstka”

Publicația „Viorstka” a identificat 101 militari, denumiți „anulatori”, suspectați că și-au ucis camarazii. Motivele invocate pot fi atitudinea personală sau refuzul de a executa o comandă.

Aproape toți sunt comandanți, de la nivel de pluton până la batalion, regiment sau chiar divizie. În cazul a peste 60 dintre ei, reporterii au reușit să stabilească identitatea completă, numele, vârsta, gradul, unitatea militară și localitatea de reședință, obținând cel puțin două confirmări independente ale implicării lor în cazurile de execuții. 

Vârsta medie a comandanților implicați este de aproximativ 40 de ani. Printre ei se află zeci de militari decorați, inclusiv cinci „Eroi ai Rusiei”. Potrivit „Viorstka”, există dovezi privind uciderea a cel puțin 150 de soldați, însă numărul real al victimelor ar fi mult mai mare. 

Sursele publicației susțin că multe crime sunt ascunse sub pretextul așa-numitelor „atacuri sinucigașe”, misiuni trimise deliberat spre moarte sigură. Deși Procuratura Militară Principală a Rusiei a primit, de la începutul războiului, peste 12.000 de plângeri privind represalii și abuzuri împotriva militarilor, majoritatea acestora nu au fost examinate. 

În instituție există o interdicție tacită de a investiga cazurile care vizează comandanții de pe front, afirmă sursele citate. Până în prezent, au fost deschise doar zece dosare penale, iar cinci comandanți au fost condamnați. Numărul plângerilor a crescut brusc în a doua jumătate a anului 2023, iar în primele șase luni ale anului 2025 au fost depuse 23.630 de cereri privind dispariții și încălcări ale drepturilor militarilor. Marea majoritate a acestor sesizări au rămas fără răspuns.