INTERVIU „În timp ce erau în adăposturile antiaeriene din Harkov și Mariupol, părinții au plecat după apă și la întoarcere nu i-au mai găsit. Îi luaseră soldații”. Drama copiilor ucraineni răpiți de Rusia

Datele oficiale din Ucraina arată că aproape 20.000 de copii au fost luați din această țară și duși în Rusia de către militari, de la începutul războiului. Sunt cazuri documentate de presa internațională care arată că mulți dintre acești copii au ajuns în orfelinate rusești, iar alții s-au sinucis pentru că nu puteau să se întoarcă acasă. Despre aceste drame a povestit pentru publicul HotNews Daria Kasianova, șefa Rețelei Ucrainene pentru Drepturile Copiilor, organizație care ajută la repatrie copiilor din Rusia și integrarea ulterioară a acestora.

• Din cei 19.546 de copii ucraineni documentați că au fost duși cu forța în Rusia, de la începutul războiului până acum s-au întors acasă doar 1359, în urma negocierilor dintre Moscova și Kiev.  
• Datele de mai sus au fost strânse de  Rețeaua Ucraineană pentru Drepturile Copiilor, care depune eforturi în continuare pentru a întoarce copiii acasă. Directoarea acestei instituții, Daria Kasianova, a acordat un interviu prin Zoom, corespondentei HotNews în Republica Moldova. 
• Daria Kasianova activează în domeniul protejării drepturilor copiilor în Ucraina din 2007.

„Unii dintre copii spun că au avut condiții foarte bune în Rusia”

– Din datele cunoscute până acum, aproape 20.000 de copii ucraineni au fost deportați în Rusia, de la începutul războiului. Cine sunt acești copii?
– Daria Kasianova: Este o întrebare bună, pentru că grupurile de copiii vizate sunt foarte diferite. 

Sunt copii care au părinți și în unele cazuri sunt deportați împreună cu părinții. Sunt copii fără îngrijire părintească și pot fi din familii adoptive, cum ar fi tutela, unii sunt din instituții specializate, ai căror părinți sunt militari ucraineni și, bineînțeles, sunt copii care trăiesc pe teritoriile ocupate. 

Vorbim despre regiunile Herson, Zaporijie, Donețk, Luhansk. Acești copii și-au pierdut reprezentanții legali. După aceea, Rusia a decis să-i deporteze. 

De la începutul războiului, aproximativ 20 de mii de copii au fost deportați în Rusia. Aceste cifre se bazează pe cei cu nume și date de naștere identificate, care se află, într-adevăr, în baza noastră de date, dar sunt sigură că numărul real este mult mai mare.

– Am citit că aproximativ 1.300 de copii au fost reîntorși în Ucraina. Am văzut câteva interviuri despre condițiile din Rusia pentru acești copii, inclusiv presiunea ideologică. Ce povestesc copiii, cei care s-au întors în Ucraina, care au fost condițiile pentru ei în deportare?
– Avem propriile noastre cercetări în care încercăm să analizăm condițiile de viață ale acestor copii în Rusia sau în tabăra din Crimeea, de exemplu. 

Copiii au spus că situația este foarte diferită. Sigur, unii dintre ei spun că au avut condiții foarte bune, de exemplu, mai ales dacă vorbim despre familii sărace, familii aflate în situații dificile. Acești copii spun că au văzut marea. 

Dar majoritatea dintre ei au vorbit despre o presiune foarte puternică și despre faptul că, în fiecare zi, li se spunea că nu au nevoie de țara lor, Ucraina, și de familiile lor. Și, desigur, a fost o experiență traumatizantă. 

Mai important este că, atunci când acești copii vor să se întoarcă sau să se reunească cu familiile lor, au auzit că este imposibil din cauza războiului. Pentru că părinții lor nu pot merge pe teritoriul Rusiei. A fost un șoc pentru ei.

Mai mult decât atât, desigur, am avut cazuri în care copii ucraineni au fost plasați în familii adoptive rusești, de exemplu, chiar dacă au propriile familii, mamă și tată, surori și frați în Ucraina, iar aceste familii ar dori ca copiii lor să se întoarcă în Ucraina. 

Am depistat o situație foarte ciudată: inițial, am citit că rușii adoptau copii ucraineni, apoi au început să scrie că nu era vorba de adopție, ci de tutelă și familii adoptive, și că acești copii puteau fi returnați acestor familii. Dar problema nu este că ei se află în familii adoptive, ci de ce se aflau acolo, dacă acești copii doreau și aveau posibilitatea să se întoarcă acasă.

Cazul copilului ucrainean care s-a sinucis la familia adoptivă din Rusia

– Am citit cel puțin despre un caz în care un băiat ucrainean s-a sinucis în timp ce era la familia adoptivă rusă. Prietenii lui au povestit că Alexandru suferea de depresie și își dorea să se întoarcă în Ucraina. Cât de răspândite sunt astfel de cazuri?
– Știu despre ce caz vorbiți, l-am analizat eu însămi. Acest băiat dorea foarte mult să se întoarcă în Ucraina și avea deja documentele făcute. Numai că el nu știa asta, pentru că partea ucraineană nu avea o comunicare directă cu familia adoptivă în care a fost plasat. 

Aceasta este, de fapt, problema principală că acestor copii li se interzice să comunice cu ucrainenii, cu serviciile specializate pentru copii, care sunt autorizate și responsabile pentru cei lipsiți de îngrijire părintească, care au rămas în teritoriile ocupate. 

Am avut un alt caz în care o fată plecase din regiunea Kiev în Polonia pentru studii. Ea a intrat pe teritoriul Belarusului, iar din Belarus a fost dusă undeva foarte departe, în Rusia. 

Mama o aștepta, dar nu știa unde se află copilul ei. Și după aproximativ o lună, fata a luat legătura și a spus că se află într-un adăpost pe teritoriul Rusiei. 

Există și situații în care nu știm cu adevărat cum a ajuns copilul în Rusia. Mai ales când spunem că acești copii au părinți, rude care îi caută.

În majoritatea cazurilor, soldații (ruși – n.r.) au intrat pe teritoriul ocupat, au intrat în casă, au văzut copiii, i-au urcat în transport și i-au trimis undeva, mai întâi într-un adăpost, apoi pe teritoriul Rusiei. Acolo, nu toți ajung neapărat în familii adoptive sau în centre de plasament. Mulți dintre copiii noștri ucraineni se află în instituții de tip internat pe teritoriul Rusiei. 

– Dar în acest moment, când, de exemplu, soldații ruși intră, părinții pot fi la muncă, adică undeva în localitate?
– Avem fapte documentate când au intrat, mama era la grădină, iar copiii stăteau acasă și mama a văzut, a venit, nu au lăsat-o să intre, au luat copiii și nu au discutat cu ea. 

Au fost cazuri când un copil cu dizabilități mentale era acasă, mama a plecat să cumpere niște alimente, s-a întors, iar vecinii i-au spus că au venit și i-au luat băiatul, iar mama a încercat să-l recupereze. 

L-au returnat când mama a plecat din regiunea ocupată de Herson, iar băiatul a fost returnat din teritoriul Rusiei, unde se afla într-un internat. 

De asemenea, încă în 2022, când copiii mai ales din Mariupol, Harkov, stăteau în adăposturi antiaeriene, părinții au plecat după apă. Când s-au întors, copiii nu mai erau. 

Au venit militarii și au luat toți copiii care erau în adăposturi. Situațiile sunt foarte diferite. Sunt situații în care copiii se aflau în sanatorii, aveau părinți, se odihneau acolo la momentul izbucnirii războiului. 

„Mamele trebuie să ceară cetățenie rusă”

– Înțeleg că returnarea copiilor ucraineni este unul dintre punctele cheie pe care Kievul îl insistă în încercarea de a negocia cu Rusia. Cum răspund reprezentanții ruși care participă la acest proces? Nu este vorba de deținuți politici, de exemplu, de ce insistă atât de mult să-i lase acești copiii în Rusia?
– Consider că nu este o coincidență că primul dosar deschis de Curtea Penală Internațională este mandatul de arestare a lui Putin, tocmai pentru că au răpit copii ucraineni. Și ei au încercat mult timp să spună tuturor că nu au făcut acest lucru, că au protejat astfel copiii ucraineni. 

Avem liste, avem contact cu copiii, chiar și cu cei care au fost duși cu forța pe teritoriul Moscovei în 2022. Știm despre acești copii. Acești copii au părinți, au frați și surori. Nici până acum, aceștia nu ne-au fost întorși.  O listă cu 31 de copii, o listă cunoscută, care ne-a fost transmisă încă din 2022 de jurnaliștii germani. 

Pe lista aceea erau 31 de copii, dintre care, dacă nu mă înșel, 5 sau 6 au fost returnați. Dar noi știm despre toți ceilalți copii care se află pe lista aceea. Și acolo sunt înregistrate numele, prenumele, data nașterii, de unde sunt acești copii, cine sunt părinții lor. 

Deși știu cu siguranță că, de exemplu, Ilia Volnov voia foarte mult să se întoarcă la mama lui, a comunicat cu ea, dar mamei i s-au impus condiții imposibil de îndeplinit: să vină în Rusia, să obțină cetățenia rusă, să formalizeze adopția, și abia după aceea i se va înapoia copilul. Iar mama are un soț militar, care apără Ucraina.   Era un copil adoptat, dar care, în orice caz, a trăit foarte mulți ani cu ea în Ucraina.

Dacă nu vorbim despre părinți, ci despre rude, de exemplu, nu demult am ajutat un băiat plece din Makiivka, care este în regiunea Donețk, ocupată încă din 2014. Mama băiatului a murit, sora lui a ținut legătura cu el în tot acest timp. 

În primul rând, este imposibil să ajungi acum în teritoriul ocupat, pentru că pur și simplu nu poți intra acolo, este periculos. 

În al doilea rând, ea a completat toate documentele în conformitate cu legislația ucraineană, iar acolo, pe teritoriul deja ocupat, i s-a spus că nu poate obține tutela asupra acestui băiat, ci poate doar dacă vine efectiv și, în conformitate cu legislația rusă în vigoare pe teritoriile ocupate, să obțină tutela. Adică va primi și cetățenia rusă, pașaportul și, în conformitate cu aceasta, va obține custodia, pentru că în acești ani condițiile au devenit și mai stricte. 

La Istanbul, Ucraina a transmis o listă cu 339 de copii. Într-adevăr, nu sunt mulți, dar este pentru a înțelege dacă vor fi de acord cu asta sau nu să-i întoarcă. 

Până acum nu au fost de acord. Și am auzit din surse publice că ar putea lua în considerare returnarea a doar 10 copii din acea listă. De aceea, înțeleg perfect că nu există bunăvoința de a ne înapoia copiii. 

De ce? Cred că este clar: pentru că ar recunoaște astfel că mandatul emis și condamnarea internațională sunt într-adevăr juste.