INTERVIU Instrumentele dezinformarii ruse nu sunt doar media si PR, ci si lobby, ONG-uri, politicieni, influentatori, actiuni culturale si chiar scoli de vara militare pentru elevi – Indre Vareikyte, raportor european

​Pe langa propaganda si dezinformarile transmise prin intermediul media, in tarile membre UE si ale Parteneriatului Estic, „observam activitati similare ale unor organizatii, publicatii, partide finantate din Rusia” menite sa submineze puterea si sa schimbe curentele de opinie in aceste tari, spune, intr-o serie de raspunsuri transmise HotNews.ro, Indre Vareikyte, raportor al Comitetului Economic si Social European pe tema propagandei ruse. In tara ei de origine, Lituania, de exemplu, Vareikyte spune ca actiunile de destabilizare se manifesta divers – de la scoli de vara militare organizate in Rusia pentru elevi lituanieni, la dezbateri in care este contestata insasi identitatea poporului lituanian.

• Recent, un raport al Consiliului Economic si Social European (CESE) arata ca libertatea de informare si exprimare, inviolabila in randul democratiilor europene, devine o arma in mainile autoritatilor de la Moscova, in efortul lor de a discredita Uniunea Europeana. Raportul prezinta o analiza a propagandei sponsorizate de Rusia si ofera o serie de recomandari prin care forurile comunitare si statele membre UE ar putea reactiona, altfel decat prin „contra-propaganda”, la ofensiva informationala rusa. Detalii despre raport aici

Indre Vareikyte este autoarea acestui raport. Ea a raspuns intrebarilor HotNews.ro si cele transmise de cititorilegate de propaganda si puterea soft a Rusiei in tarile UE si din Parteneriatul Estic. Ea explica atat concluziile raportului CESE, cat si situatia din tara ei, Lituania, unde chiar istoria si identitatea nationala sunt sub asediu.

• Tinte: subminarea valorilor europene, influentarea actiunilor externe ale UE si provocarea atitudinilor nationaliste si separatiste

HN: Cum ati desfasurat cercetarea pentru raportul CESE, avand in vedere amploarea dezbaterilor din ultimul an legate de masinaria propagandei rusesti?

Indre Vareikyte: Informatiile din raport se bazeaza pe fapte, pe date de cercetare oferite de reprezentanti ai mediului academic, ai organizatiilor societatii civile, de jurnalisti atat din Europa, cat si din Parteneriatul Estic, precum si pe date adunate din surse europene si rusesti. O parte din document se mai bazeaza pe informatii de la audieri publice la care au contribuit cercetatori, reprezentanti ai societatii civile, membri ai Parlamentului European, ai Serviciului European de Actiune Externa, jurnalisti din media europene si jurnalisti independenti din tarile Parteneriatului Estic.

HN: Cum apreciati ca afecteaza efectiv propaganda rusa societatea civila din Europa, tinand cont ca ati apreciat ca este vorba despr eun fenomen ingrijorator pentru societatea civila atat din UE, cat si din vecinatatea estica?

I.V.: O serie de instrumente si metode sunt in prezent utilizate pentru a submina valorile europene, pentru a influenta Parteneriatul Estic si alte actiuni externe ale UE, dar si pentru a dezvolta si provoca atitudini nationaliste si separatiste in randul membrilor societatii civile, pentru a manipula publicul si pentru un amestec direct in politicile interne ale tarilor suverane si ale UE in ansamblul sau. Aceste actiuni destabilizeaza si provoaca infruntari intre societatile membrilor UE. Propaganda poate semana ura, ceea ce genereaza violenta si teroare in randul oamenilor – consecinte pe care le vedem chiar in Rusia.

HN: Ce va face sa spuneti ca impactul dezinformarilor rusesti este subestimat chiar si in tarile unde acest fenomen se simte cel mai acut? Dincolo de recomandarile pe care le-ati inclus in raportul CESE, la ce actiuni ar trebui sa se astepte societatea civila, asa incat sa fie contracarata ofensiva informationala rusa?

I.V.: Cred ca impactul dezinformarii este subestimat chiar si in tarile care se confrunta cel mai mult cu aceasta. Multe tari incep abia acum sa recunoasca dezinformarile si sa inteleaga ce consecinte poate sa aiba lipsa de reactie – si totusi se face in continuare simtita o lipsa de actiune la nivel national si UE, in aceasta problema. Consiliul European a pus accentul abia recent – martie 2015 – pe nevoia de a aborda campaniile de dezinformare in desfasurare ale Rusiei si l-a invitat pe Inaltul Reprezentant, in colaborare cu statele membre si cu institutiile UE, sa pregateasca un plan de actiune pentru comunicare strategica pana in iunie a.c..

Desi am pierdut mult timp, perioada in care propaganda a devenit mai influenta, dupa decizia Consiliului European ne putem astepta la schimbari semnificative si actiuni in acest domeniu.

Nu trebuie sa uitam ca, pe parcursul crizei economice, media europene s-au confruntat cu taieri masive de bugete, ceea ce a dus si la o productie media mai mica si la standarde de calitate mai slabe. Intre timp, in pofida taierilor de bugete din alte tari, Rusia a investit masiv in media controlate de stat si a accelerat campaniile de influentare informativa pentru a castiga sprijin in randul audientelor interne si externe.

• Lituania: Indemnuri la subminarea puterii in stat, contestarea identitatii nationale, scoli de vara militare in Rusia

HN: Organizatiile occidentale si unele state sunt deja implicate in actiuni contrapropagandistice, pe cand raportul CESE afirma ca propaganda rusa nu ar trebui abordata astfel. Relatari media au descris mecanisme ale contrapropagandei din diverse tari, inclusiv tara dumneavoastra, Lituania. Ce „efecte colaterale” vedeti in cazul miscarilor de contrapropaganda, in Lituania sau in alte parti?

I.V.: Propaganda nu poate si nu trebuie sa fie contracarata prin antipropaganda, deoarece aceasta nu ar face decat sa destabilizeze si mai mult societatea europeana si, in cel mai rau caz, ar reduce increderea oamenilor in informatie, la modul general. Avand in vedere volumul de resurse dedicate cresterii influentei informative, CESE incurajeaza, in schimb, abordarea parteneriatelor interne, publicitatii, transparentei si educatiei.

Mi-e greu sa comentez despre actiunile contrapropagandistice din Lituania, deoarece nu sunt la curent cu ele. Lituania este foarte activa in cresterea nivelului de constientizare a problemei in randul cetatenilor, oferind surse alternative vorbitorilor de limba rusa, iar eu apreciez mult aceste actiuni deoarece, pe viitor, ele vor permite oamenilor sa recunoasca dezinformarile si sa se protejeze in fata lor, pe cont propriu.

HN: Rusia a deschis, recent, la Bucuresti un centru destinat promovarii culturii si stiintei ruse. In media au fost vehiculate deja suspiciuni, respinse de Ambasada Rusiei, ca un astel de centru ar avea alta menire: temeri ca ar fi folosit pentru spionaj sau pentru propaganda. Aveti exemple legate de modul cum functioneaza astfel de centre, daca mai exista, in tarile din Europa Centrala si de Est? Pe de alta parte, puteti oferi exemple de activitati ruse de tipul „soft power”, in regiune, la care societatea civila, media, autoritatile si publicul larg ar trebui sa fie mai atente?

I.V.: Intr-adevar, observam activitati similare ale unor organizatii anume, publicatii, partide politice finantate din Rusia si care reprezinta un anume punct de vedere in Lituania si alte tari membre UE. Sunt organizate activitati si initiative foarte diverse, de la distribuirea de materiale tiparite ce indeamna la subminarea puterii in stat la discutii prin care se incearca sa se dovedeasca faptul ca Lituania ar apartine, legal, de Rusia si pana la organizarea unor scoli de vara militare, in Rusia, pentru elevi lituanieni si altele.

In raportul informativ declaram ca media ruse din Europa nu sunt singurele surse de influenta informativa ale Rusiei. Aceasta functioneaza si prin diverse agentii de relatii publice, operatiuni de lobby, centre de analiza, ONG-uri, influentatori de elita, politicieni, comunitati de experti, activitati culturale si prin miscari europene de extrema stanga sau extrema dreapta, care in schimb primesc bani, prin diverse instrumente „independente” de finantare, conturi off-shore si/sau expunere in media de stat ruse.

HN: Referindu-se la faptul ca raportul CESE afirma ca libertatea de informare si cea a cuvantului sunt sacre in democratiile UE, un cititor a intrebat: „Care libertate, atat timp cat exista atat simboluri, cat si subiecte efectiv interzise prin lege ? Propaganda sponsorizata de Rusia? Aia de USA de ce este preaslavita?”

I.V.: „Propaganda americana face la fel, deci nu e nimic in neregula cu presa rusa” este unul dintre miturile comune create de aceeasi propaganda rusa. Pentru noi, propaganda rusa este cea mai interesanta din cauza proportiilor sale financiare si geografice, din cauza influentei sale si din cauza consecintelor asupra politicilor europene. Ea urmareste sa-si dezvolte propriile instrumente eficiente de influentare informativa asupra opiniei publice din strainatate. Vorbim nu doar despre lipsa de obiectivitate, vorbim despre falsificarea faptelor si despre minciuni.

Cel mai bun exemplu este cel al modului cum media ruse prezinta evenimentele tragice din Ucraina: tac in privinta soldatilor rusi care lupta in Ucraina si dau vina pe aceasta tara, pe UE si SUA pentru intregul conflict, readucand mereu in discutie subiectul misterios al nazistilor din Europa etc. Nu trebuie sa uitam ca unul dintre cele mai populare subiecte in presa rusa este ca „Vestul pregateste un complot impotriva Rusiei” – cetatenii rusi aud in fiecare zi ca noi suntem cel mai mare dusman al Rusiei si, pe viitor, acest lucru va afecta in mod semnificativ relatiile noastre cu ei. Acestea sunt cele mai grave consecinte ale propagandei ruse si de aceea ea nu poate fi comparata cu actiunile altor tari.

• E necesara o lista cu indivizi si organizatii din Europa aflate sub influenta directa a guvernului rus

HN: Un alt cititor intreaba: „Dati-ne exemple concrete de propaganda rusa in Europa. Ati identificat pana acum vreo persoana care sa fie platita direct din Rusia pentru a emite pareri?”

I.V.: Crearea unei liste de indivizi, organizatii si partide politice din UE care se afla sub influenta directa a guvernului rus, dar si cu institutiile media ruse care au fost penalizate pentru dezinformare este una dintre recomandarile documentului. Totusi, exista deja numeroase informatii publice, rezultate din investigatii, pe aceasta tema.

HN: In linie cu observatiile din raport referitoare la incercarile ruse de a produce nesiguranta cu privire la informatiile vehiculate public pe teme sensibile, o alta intrebare de la un cititor: „De ce media din toata lumea occidentala nu admite niciodata o parere contra sau dezbateri in cazul subiectelor sensibile ? De ce intotdeauna se prezinta un singur punct de vedere bine stabilit identic de catre toate televiziunile de la noi?”

I.V.: Nu pot fi de acord ca toate media din lumea occidentala nu ar accepta contraargumente si dezbateri – depinde d ela tara la tara, de instrumentele media specifice si de standardele etice ale organizatiilor media. Dar in raportul CESE subliniem importanta imbunatatirii comunicatiilor si calitatii media din UE, a cresterii sprijinului pentru media din UE si Parteneriatul Estic pentru acoperirea subiectelor europene, pentru intarirea retelelor de cooperare media, dezvoltarea si sustinerea unor platforme de comunicare media cu cetatenii. Aceste instrumente ar permite intarirea presei in interiorul UE si, cel mai important, ar intari increderea oamenilor in institutiile media.

HN: Un cititor care spune ca a citit ideile principale din raportul CESE se intreaba: „Nu vi se pare ca la recomandari e prea multa birocratie si prea putine lucruri palpabile?”

I.V.: Raportul se concentreaza pe situatia de ansamblu la nivelul tarilor membre UE, din Parteneriatului Estic si al Rusiei, oferind si recomandari specifice legate de urgentele in domeniu, tinand cont ca noi am intarziat deja foarte mult cand vine vorba sa luam masuri. Recomandarile se concentreaza pe cresterea sprijinului pentru media din UE si Parteneriatul Estic, dar si pe educare, parteneriate, transparenta, o mai buna comunicare, starea presei, activitati de lobby si activitatile ONG-urilor. Cu alte cuvinte, documentul recomanda accentul pe actiuni care sa permita cetatenilor nostri sa identifice mai bine dezinformarile si sa se protejeze in fata acestora.

• Baltica: cea mai mare televiziune din regiune transmite programele televiziunii ruse de stat. Ofensiva informationala pe toate fronturile

HN: „Fiind dintr-o tara baltica fosta sovietica, o zona fierbinte, invitata cum vede materializandu-se propaganda Rusiei in Lituania?”, intreaba un alt cititor.

I.V.: Avand o populatie foarte mare de vorbitori de limba rusa, statele baltice se numara printre tarile membre UE care sunt foarte vulnerabile la influenta si dezinformarea rusa. Cel mai mare post, Primul Canal Baltic (PBK) retransmite programe si stiri ale televiziunii ruse de stat si atrage peste 4 milioane de telespectatori – sau doua treimi din populatia totala a regiunii baltice. Continut din media ruse este oferit adesea radiodifuzorilor baltici in mod gratuit sau la un pret foarte mic, in schimbul unor contracte de parteneriat pe termen lung si cu conditia de a nu retransmite programele posturilor independente din Rusia.

Ne confruntam, de asemenea, in mod constant cu situatia cofinantarii unor programe speciale dedicate culturii si limbii, in care vedem incercari de diminuare a identitatii noastre, in acest scop fiind infiintate burse speciale sau pseudo-ONG-uri. Fara nicio indoiala, toate instrumentele traditionale sunt si ele folosite – vezi armata Internetului, cumpararea atentiei media (prin articole si comentarii), crearea si sustinerea unor publicatii etc..

Un razboi informational intens a inceput in urma cu 10 ani, cand ne-am alaturat NATO, dar in ultimii trei ani atacurile de acest tip s-au intensificat in mod extrem. Principalele tinte sunt: istoria noastra, relatiile cu tarile vecine, NATO, UE etc. De exemplu, in cazul atacurilor la istorie, exista incercari de stergere a diferentelor intre rusi si lituanieni, „dovedindu-se” ca nu sunt doua natii diferite; in mod istoric, apartinem fostei URSS. In acest scop se organizeaza, in mod constant, forumuri speciale pentru istorici si societatea civila, se publica articole ce ofera „dovezi” ca limbile noastre se aseamana, ca ducii nostri ar fi de origine rusa, ca astfel Lituania asa cum e ea azi nu a existat niciodata.

In mod esential, o strategie foarte asemanatoare e folosita si in Ucraina, careia i se reaminteste constant ca a fost mereu o parte a Rusiei, desi, istoric, statul ucrainean s-a format inainte de unificarea teritoriilor ruse. Obiectivul acestor discursuri narative este de a produce, in randul rusilor, atitudinea ca Rusia are drepturi legale de a detine Lituania si alte tari baltice, sa reduca identitatea lituanienilor, sa provoace ura etnica in randul vecinilor etc..

Unul din domeniile cele mai atacate este energia. Dupa cum stiti, Lituania a fost complet dependenta de gazele Rusiei, asa ca observam atacuri constante asupra politicienilor car lucreaza la intarirea independentei energetice. De exemplu, dupa ce presedintele nostru a fost reales pentru un al doilea mandat, in presa rusa a aparut un articol, „Triumful catelei”, in care i-au fost batjocorite statutul familial, infatisarea etc..

Ca si in alte tari, multe profile de social media sunt create pentru a atrage comunitati. Multe dintre ele au titluri fara nicio legatura cu intentiile reale, cum ar fi „reduceri pentru ochelari” sau altele asemenea. Cand aceste profile ajung sa fie urmarite de suficient de multi oameni, ele incep sa publice informatii antiguvernamentale, anti-UE si sa disemineze alte idei similare.

HN: Un alt cititor ridica problema: ar trebui tarile membre UE sa se concentreze pe un efort comun de a rezista ofensivei informationale ruse, sau statele ar trebui sa se concentreze, fiecare, asupra propriilor nevoi?

I.V.: Bineinteles ca eficienta combaterii propagandei depinde foarte mult de fiecare tara – acestea ar trebui sa-si protejeze fiecare propria zona informationala, sa ofere surse alternative de informare etc.. Totusi, avand in vedere scara dezinformarii, cred ca un efort comun al tarilor europene este esential. De exemplu, doar trustul de televiziune RT are un buget anual de 400 de milioane de dolari, mai mult decat BBC World Service. Tarile ar trebui sa poata actiona eficient, de aceea e important ca dezinformarea sa devina o problema in atentia intregii UE.