EXCLUSIV După exploziile de la Galați și Constanța, generalul român care ocupă cea mai înaltă funcție în structurile de comandă NATO spune că o țară „se protejează ca o casă” / Cum ne apărăm de drone
Generalul-maior Adrian Ciolponea lucrează la Bruxelles, în cadrul alianței Nord-Atlantice. Ocupă o funcție cheie, într-un comandament strategic. A acordat acest amplu interviu pentru publicul român, prin intermediul HotNews, chiar în ziua în care o nouă dronă a explodat în România: cea navală ucraineană din Constanța, după cea rusească din Galați.
Ofițerul român își face teza de doctorat axată pe integrarea dronelor în armatele viitorului.
În discuția cu HotNews, generalul a vorbit despre exploziile dronelor din România și din estul UE. Chiar și în termenii cântăriți ai militarului de carieră, Ciolponea a fost tranșant: nu putem aștepta totul de la NATO, avem obligația să ne apărăm.
Nu putem invoca Articolul 5 în orice situație: „Fiecare stat are datoria să-și protejeze populația”.
În plus, statul român trebuie să explice oamenilor ce poate face și, de asemenea, ce nu poate face pentru ei.
Interviul de mai jos e un dialog fără menajamente, despre cât de mult ne lipsește ca să apărăm eficient România.
Există ceva ce-l face să zâmbească pe general în legătură cu replicile din țară. Și nu e deloc de bine.
Generalul Ciolponea este, din august 2023, Reprezentant în Europa al Comandamentului Aliat pentru Transformare (SACT REPEUR).
Acesta este unul din unul dintre cele două comandamente strategice ale NATO care are rolul de a transforma și moderniza alianța pentru a fi pregătită să facă față amenințărilor viitoare.
Ciolponea – cea mai înaltă poziție asumată de România în structurile de comandă aliate
Din poziția sa din NATO, Generalul-maior Ciolponea ocupă cea mai înaltă poziție asumată de România în structurile de comandă aliate. Conforma funcției, el e parte a rolului activ în adaptarea alianței Nord-Atlantice la noile războaie tehnologice.
El explică de ce apărarea împotriva incursiunilor cu drone pe timp de pace este o responsabilitate strict națională, guvernată de Articolul 3 al NATO, și nu o acțiune colectivă sub umbrela Articolului 5.
Formulată tranșant situația stă astfel: este treaba noastră să ne apărăm pe timp de pace! Și, ca membri NATO, avem această obligație atât față de Alianță, cât și față de cetățenii români. Pentru asta există metode, explică generalul, care se afla la Bruxelles când i-am luat interviul lung de mai jos.
Asta nu înseamnă că detecția dronelor este facilă. Din multe motive, pe care Ciolponea le argumentează.
Generalul maior Adrian Ciolponea, prezentantul în Europa al Allied Command Transpormation din NATO / Sursă: ACT NATO
„Nu avem sute de kilometri în care putem acționa”
„Noi nu avem luxul ca în Ucraina să discutăm de sute de kilometri în care putem acționa cu orice tip de mijloc și să putem executa focul asupra dronelor, asupra USV-urilor, asupra UGV-urilor (n.r. Unmanned Ground Vehicle, drone terestre)”, spune generalul Ciolponea.
Există însă soluții. Una dintre ele este să deschidem focul.
„Nu cade în zona Articolului 5. Fiecare stat are datoria să-și creeze capabilitățile de protecție a populației”
HotNews: Domnule general Ciolponea, dronele, de toate tipurile, schimbă modul cum se desfășoară conflictele azi și dau direcția conflictelor de mâine. NATO, prin comandamentul unde sunteți dumneavoastră, lucrează și la acest aspect, adaptarea la noul război. Dar vedem acum în România ce se întâmplă. Cum se pot apăra țările Alianței de astfel de evenimente pe timp de pace?
General-maior Adrian Ciolponea: E un subiect destul de delicat și complicat pentru că nu cade în zona Articolului 5.
Articolul 5 înseamnă o apărare aliată întrunită în ajutorul unei țări care este atacată de către o terță parte, de către un agresor și în care se dispun și se dislocă toate mijloacele NATO pentru a face față aceste agresiuni.
În acest caz este vorba de acțiunea suverană a fiecărui stat de a-și construi propriile mijloace și metode de protecție a infrastructurii și a populației pe timp de pace.
„Regulile de angajare care să permită comandanților militari să execute focul”
Aceasta intră sub Articolul 3, adică fiecare stat are datoria sa, să-și creeze capabilitățile de protecție a populației și a industriei și a elementelor critice.
Și este datoria fiecărui stat să implementeze acest cadru normativ, legal, ce permite acțiunea forțelor și mijloacelor pe timp de pace, în condițiile în care nu este declarat conflict Și nu este declarată nici criză națională.
Care ar fi aspectele de luat în calcul? Ar fi regulile de angajare care să permită comandanților militari sau instituțiilor care sunt implicate să execute focul.
Sau să integreze efectori kinetici sau non-kinetici asupra acestor sisteme autonome care nu răspund la comenzi sau la somații și să le doboare sau să le scufunde în cazul USV (n.r. Unmanned Surface Vessels, drone marine).
Al doilea lucru ar fi delimitarea spațiului. Noi nu avem luxul ca în Ucraina să discutăm de sute de kilometri în care putem acționa cu orice tip de mijloc și să putem executa focul asupra dronelor, asupra USV-urilor, asupra UGV-urilor (n.r. Unmanned Ground Vehicle, drone terestre).
Explică ce înseamnă Killzone
Noi trebuie să definim aceste zone în care traficul este restricționat sau traficul este interzis total.
Mai mult, sunt anumite porțiuni care trebuie desemnate drept Killzone. Acele zone, dacă sunt desemnate prin lege – de exemplu, dacă intrarea în port este blocată pe timpul nopții, se declară Killzone – și indiferent cine intră pe acolo, este subiectul focului de la mal.
Dar în zona de pace nu există această reglementare civilă sau reglementare juridică care să permită așa ceva. Procesul este foarte lung pentru a avea o reacție imediată și în asta constă dificultatea.
„Timpul de acționat este foarte scurt”
Noi nu avem spațiu de manevră, timpul de acționat este foarte scurt și nu sunt nici măsurile pasive sau defensive în jurul obiectivelor centrale pentru a exista o barieră minimă.
Și prin lipsa acestui cadru care implică tehnologie, norme, legislație, bineînțeles că vor exista permanent probleme de pătrundere al dronelor. Poate să fie chiar și fără intenție. Poate să fie, în cazul de față, de la Constanța, când o dronă care a intrat în derivă din cauza jamming-ului.
Dacă noi așteptăm momentul crizei, toate acțiunile au caracter reactiv, nu proactiv. În combaterea dronelor atitudinea proactivă de prevenire este benefică, o postură reactivă se bazează doar pe limitarea efectelor.
Despre detecția dronelor navale: „Pot veni din numeroase direcții”
– De ce sunt atât de greu de detectat acest tip de drone marine? Vă întrebăm și pentru că aveți teza de doctorat axată pe integrarea dronelor în armatele viitorului.
– Aceste drone sunt foarte răspândite, ucrainenii au peste 25 de variante și au profil foarte jos, însemnând că sunt la suprafața apei și sunt foarte greu de detectat cu ochiul liber.
Trebuie să ai tehnologie de observare, sisteme electronoptice și radare care să-ți permită observarea și apropierea acestor drone, pentru că ele pot veni din numeroase direcții.
„Avem sisteme care văd până la 20 de km”
Ele sunt protejate la bruiaj electromagnetic, și cele mai multe sisteme autonome acum în Ucraina și în Rusia deopotrivă au aceste sisteme inerțiale de navigație.
Spre deosebire, la dronele aeriene, la UAV-uri, e mai ușor de creat sisteme inerțiale pentru că e mai ușor de vizualizat spațiu geografic din perspectiva aeriană.
Din perspectivă maritimă, dacă introduci sistemul inerțial în modulul de comandă și control al USV-ului, el poate să recunoască profilul țărmului, profilul portului, modul de intrare, pe unde trebuie să intre și atunci nu este foarte dependent de GPS în momentul respectiv.
Dar trebuie să ajungă până la zona de observare, adică vorbim de 2 km minim. Deși avem sisteme (care văd) până la 20 de km, rezoluția trebuie să fie foarte bună ca să supravegheze zona de intrare în port.
Rușii au pus plase contra dronelor
Chiar și cu măsurile defensive luate de ruși, ucrianenii tot au putut să pătrundă până în adâncimea portului și să lovească anumite obiective importante pe care le au. De altfel nu e un secret că rușii au instalat și aceste plase anti-USV, inclusiv pe submarine. Au pus plase și în zonele de intrare a portului.
De ce este foarte greu de detectat? De exemplu, în apropierea față de obiective sau raza portului, detecția se face în zona de câmp vizual, dar există anumite perioade din timpul zilei când reflexia luminii la suprafața apei îngreunează câmpul vizual și observarea dronei la suprafață.
„Optic, da, e foarte greu de observat”
Vorbim de acele momente ale zilei când lumina soarelui cade într-un anumit unghi pe suprafața apei și suprafața apei devine mult mai strălucitoare sau reflectă foarte puternic lumina.
În cazul acelor momente, un USV care se apropie având un profil de 50 până la 80 de centimetri deasupra suprafaței apei, devine invizibil. Optic, da, e foarte greu de observat.
„Măsurile de protecție trebuie construite pe timp de pace”
Chiar și cu radar sunt greu de detectat, radarul trebuie să fie foarte senzitiv. De obicei, pentru drone și pentru USV-uri se folosesc două tipuri de radar, low frequency și high frequency. High frequency îți dă rezoluția, dar este un radar special care trebuie instalat și pe navă și în raza portului.
Până la urmă, toate măsurile de protecție și de siguranță pe care, de altfel, partea rusească sau forțele navale rusești le-au luat pe timpul conflictului în Marea Neagră, trebuie treptat analizate, luate în considerare și implementate pentru protecția oricărui obiectiv central critic care îl are o țară cu ieșire la mare.
Ce spune generalul Ciolponea că-l amuză
Pe mine mă amuză comentariile care spun că până acum nu am avut astfel de amenințări și de aceea nu ne trebuie astfel de sisteme de protecție. Că nu suntem în conflict sau că nu se va repeta o astfel de amenințare. Nu!
Dacă vrem să păstrăm integritatea unui obiectiv critic, că este port, că este aerodrom, că este punct de comandă sau că este un obiectiv central, cum ar fi un punct energetic, aceste măsuri pasive și active trebuie construite pe timp de pace, indiferent de zona de acțiune, adică amenințări.
– În cazul României, stat NATO, după un astfel de eveniment precum cel din Portul Constanța, ce ar însemna o apărare eficientă antidrone?
– Pentru astfel de sisteme autonome discutăm de primul layer, de primul strat – o centură sau o zonă de detecție, de descoperirea țintei. De ce este foarte important?
Pentru că acest prim pas este extrem de dificil datorită și compoziției materialelor din care este fabricat USV-ul sau UAV-ul, drona respectivă, dar și din cauza dimensiunilor reduse și pentru că ele sunt concepute de a se confunda cu mediul.
Vorbim de profilul foarte redus la suprafața apei sau vorbim de dimensiunea foarte mică, în termeni tehnici discutăm de RCS, Radar Cross Section, care înseamnă secțiunea transversală radar, ce îți apare pe ecran ca și amprentă radar.
Pentru că radarul într-adevăr are un avantaj, îți permite identificarea obiectului în mișcare și în condiții meteo grele, și în condiții de ceață sau vizibilitate redusă. Sau în alte condiții în care celelalte sisteme optice, termale, acustice nu funcționează.
„Detecția trebuie împinsă către exterior, cu cât mai departe, cu atât mai bine”
Deci primul element ar fi detecția, însă această detecție din păcate nu poate fi pusă numai în perimetrul obiectivului de aparat.
Detecția trebuie împinsă către exterior, cu cât mai departe, cu atât mai bine, pentru că permite intervenția cât mai multor elemente de acțiune precum efectori kinetici sau non-kinetici.
Nevoia de baze de date
După care, un alt element important este existența unei baze de date cu toate elementele cunoscute despre sistemele autonome, navale sau aeriene, în cazul de față, și terestre, să fie incluse într-o bază dată.
Această bază de date trebuie să aibă tot ce înseamnă dimensiune, amprentă acustică, viteză deplasare, caracteristici și posibilități de transport sau de observare, de bruiaj etc.
Această bază de date nu se construiește peste noapte, durează ani de zile pentru a o pune la punct și este un proces continuu.
Imediat după ai pasul următor, care se numește clasificare, pentru a nu face confuzie între o platformă autonomă, robotizată, și o platformă care întâmplător se află într-un loc greșit la un moment greșit și seamănă din punct de vedere al amprentei radar cu platforma pe care o căutăm noi în zonă.
Rolul Inteligenței Artificiale
De aceea clasificarea este importantă pentru că permite și pasul următor, care se numește tracking.
Tracking este urmărirea și estimarea unui traseu aproximativ către zona de intrare a unui obiectiv, respectiv intrarea în port sau intrarea în zona rezidențială, în zona teritoriului pe anumite căi.
AI reduce de la ore la minute sau secunde timpul de analiză
Aici Inteligența Artificială are un rol predominant pentru a face acest proces într-un timp foarte compresat, foarte scăzut. De la ore de analiză se reduce tot procesul la câteva secunde sau câteva minute. Îți dă predictibilitate și îți dă posibilitatea să ai flexibilitate în a mișca forțele și mijloace pe anumite căi.
După care discutăm de neutralizare care de obicei are două componente neutralizarea cu efectori kinetici – în termeni militar vorbim despre muniție, armament, rachete. Se trage în drone sau se poate intercepta cu drona anti-dronă.
Există și bariere fizice
Dar ce am observat în Ucraina, în jurul obiectivelor centrale, când vorbim de centrale energetice, de porturi sau de alte elemente, s-au construit și bariere fizice.
Cum ar fi acele plase care pot fi din oțel și care pot fi în zonele critice, unde nu ar trebui să intre drona, fie ea marină, fie aeriană. Sau pot fi chiar câmpuri de mine.
Despre bruiaj, captarea transmisiunilor și spoofing
Apoi discutăm, și pe timp de pace, de măsurile non-kinetice – adică bruiaj, jamming și radio frequency scanners, când sunt aceste aparate care caută frecvențele radio, sau mai ales descărcarea link-urilor video pe care le transmite drona către punctul de comandă sau către operator.
Orice dronă care are capacitatea să identifice ținta înseamnă că are la bord camere care transmit în diferite sisteme, pe anumite legături radio sau transmit un semnal video. Identificarea semnalului video îți dă iarăși un semnal că cineva s-a apropiat de port sau de obiectiv și că trebuie intervenit.
„În Armata Ucraineană, toate elementele din teren au aceste sisteme de identificare a dronelor care se apropie”
Acest lucru se face cu un mecanism, un sistem, radio frequency scanner sau video link scanner. La nivel tactic, în Armata Ucraineană, toate elementele din teren au aceste sisteme de identificare a dronelor care se apropie.
Mai departe putem vorbi de bruiajul activ asupra dronei care se apropie. Sistemul de spoofing are mai multe valențe ofensive, el creează o imagine falsă pe radar sau se poate induce către drona respectivă o greșeală în aprecierea PMT-ului, position and navigation timing.
Se umblă doar la T, la ultima literă, și în loc să-i dai position and navigation timing de la secunda și ora care trebuie, se mută în spate cu o oră sau cu două ore. Și atunci drona este total dezorientată din punct de vedere al poziționării utilizând GPS-ul.
Forțele aliate în general lucrează pe GPS de sistem american, iar celelalte forțe din lume, inclusiv forțele rusești, au posibilitatea să scaneze întreg spectrul, să treacă de la GPS, la GLONASS sau BEIDOU.
„Dacă vreau să-mi protejez casa…”
– Toate aceste măsuri pe care mi le-ați explicat – de la detectare, la clasificare, la urmărire și angajare a țintei – duc cu gândul la o forță proactivă, adică MAPN-ul cu Poliția de Frontieră și celelalte instituții să fie active constant, încontinuu, ca și cum nu ar fi la stare de pace. Este o schimbare de paradigmă aici?
– Înțeleg unghiul de vedere, dar eu aș argumenta în alt mod. Mi-am cumpărat o casă pe care vreau să o protejez. Dacă am o casă, am datoria să o apăr. Dacă vreau să o protejez, trebuie să instalez camere în perimetru și să am siguranța că permanent sunt înștiințat dacă se întâmplă ceva.
Această protecție pe timp de pace în zona obiectivelor civile revine în responsabilitatea autorităților civile, iar la obiectivele militare Ministerul Apărării și Forțele Armate sunt obligate să securizeze obiectivul și să-și ia toate măsurile pentru a împiedica această incursiune a unor drone și să evite distrugerea unui obiectiv care în mod normal ar costa înzecit față de valoarea dronei.
„Fie pace, fie război, aceste elemente de securitate și de intervenție trebuie să existe”
Vorbim de port, aeroport, vorbim de trafic aerian, vorbim de elemente extrem de valoroase din punct de vedere financiar. Nu știu dacă ne putem permite să analizăm costul unor astfel de măsuri sau oportunitatea unor astfel de măsuri dacă punem în balanță costul obiectivului.
Fie pace, fie război, fie criză, fie orice altă situație, aceste elemente de securitate și de intervenție trebuie să existe, iar acea forță de intervenție, fie mixtă, fie civilă sau militară, trebuie pregătită pe timp de pace, trebuie instruită și trebuie exersat modul de acțiune pentru a face față unor astfel de scenarii.
Cea mai avansată în apărarea față de drone e Ucraina, „care nu are altă soluție”
Nu e un proces simplu, iar nu foarte multe țări au reușit să implementeze până la ora actuală protecția împotriva dronelor pe timp de pace sau la criză în zona civilă și în zona militară.
Suntem chiar la început în acest domeniu, cea mai avansată țară care se apără împotriva dronelor este Ucraina deja de peste cinci ani pentru că nici nu are altă soluție.
Dronă prăbușită pe un bloc din municipiul Galați, 29 mai 2026. FOTO: ISU Galați
„În cazul nostru, cei 10-20 km de la litoral spre mare trebuie să fie acoperiți pentru detecție”
– Revenind la incidentul din Galați, și la amenințarea dronelor aeriene, pentru că și România și celelalte state NATO de pe flancul estic au fost constant sub această amenințare. Și vedem și în România si în alte țări că există o dificultate mare ca astfel de ținte să fie doborâte. De ce?
– Din punct de vedere strict tehnologic, doborarea unui Geran-2 sau Shahed – care în jargonul de specialitate se numește one-way drone, adică nu are decât o destinație, să meargă până la capăt și să lovească ținta, nu are întoarcere – nu este foarte dificilă, este o chestie destul de simplă. Există o varietate de mijloace de interceptare pentru aceste drone.
Ele sunt vizibile pe anumite tipuri de radar, dar nu orice radar.
De exemplu radarul care urmărește traficul aerian nu identifică aceste drone, mai ales că parte din materiale din care este construită drona nu sunt metalice, vorbim de fibră de sticlă, plastic, elemente ușoare care să-i permită o rază de acțiune cât mai mare. Cea mai mare problemă este detecția.
Detecția ar presupune existența unor măsuri pasive pe timp de pace care să creeze acest cordon de detecție împins cât mai mult în afara graniței. Vorbim în cazul nostru, în cazul de litoral, cei 10-20 km de la litoral spre mare trebuie să fie acoperiți pentru detecție, în care sunt integrate toate tipurile de senzori într-o rețea.
Vorbim de radare, de radioscanner, de aceste dispozitive care identifică frecvențele radio, comunicațiile radio sau transmisiile de semnal video. Vorbim de camere electronoptice și termale, care în general detectează la 2 km – se pot instala pe stâlpii de comunicații de la telefonia mobilă.
Ucraina are o rețea de 14.500 de senzori acustici
Și vorbim și de senzori acustici. Nu este un secret că Ucraina a instalat 14.500 de senzori acustici într-o rețea, pe stâlpii rețelelor de telefonie, tocmai pentru a crea acest coridor prin care dacă treci cu drona cu un anumit tip de semnal acustic, se identifică prin realizarea triangulației a 3-4 senzori acustici și se aproximează foarte bine nu numai viteza deplasării, dar și traiectul de zbor al dronei respective.
Asta ar fi prima măsură, detecția. Vă dați seama dacă ai doar 4 minute sau 3 minute de intervenție, chiar și cu mijloace moderne, cu avioane de generația 4 sau 5, timpul este extrem de mic și pentru zona decizională, pentru a doborî drona.
Apoi că tot vorbim de muniție de război, atenție, pe timp de pace muniția de război are un anumit regim în sensul aprobării, numai anumite categorii sau niveluri de comandă din NATO și naționale pot face acest lucru, pentru că trebuie să se ia în calcul și efectele interceptării.
Și la efecte m-am referit mai devreme asupra regulilor de angajare, asupra delimitării unui spațiu de interceptare, delimitării unui spațiu de a interzice zborul altor aeronave, de tip civil sau militar, și de a crea condițiile pentru ca intervenția sau interceptarea să se producă în condiții optime de securitate.
Nevoia de sinceritate către cetățeni: „Nu există siguranță 100%”
– Adică vă referiți la pagube colaterale sau să fie riscul cât mai mic?
– Pot să vă spun că nimeni nu poate garanta unde va cădea o dronă după interceptare, după lovire prin orice mijloc. Drona va cădea unde condițiile aerodinamice o vor împinge să cadă. Asta înseamnă că poate să cadă în orice zonă, punctul de impact este imposibil de estimat pentru a avea o zonă sigură 100%. Nu există siguranță 100%.
Din acest punct de vedere există și un risc politic care trebuie să fie asumat și care trebuie să sune de genul că „vom lua toate măsurile, dar nu putem garanta interceptarea și că nu vor exista pagube colaterale. Vom anunța populația din zonă că avem toate mijloacele pregătite să interceptăm drona, dar nu putem garanta efectul 100%”.
Eu cred că aceasta este o decizie extrem de grea.
Însă și pentru pilotul care se află la manșa unui avion de vânătoare este o decizie foarte grea de a lansa o rachetă aer-aer pentru că știe că va lovi ținta, are siguranța asta, dar nu poate să știe ce se va întâmpla după lovirea dronei. Vă spun asta ca militar.
