INTERVIU Niciun spital de stat din România nu poate oferi tratamente stomatologice cu anestezie generală pentru copii, spune un cunoscut medic stomatolog. „Acum 30 de ani, acest lucru era posibil. Pentru mine este absolut de neînțeles”
În urma morții în București, la o clinică privată de stomatologie, a unei fetițe supusă anesteziei generale, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a spus că intenționează ca aceste proceduri să fie făcute doar la stat. HotNews a vrut să afle care e capacitatea. Ce spune Arina Vinereanu, medic primar stomatolog și președintele Asociației Naționale de Stomatologie Pediatrică.
Două categorii de pacienți, susține dr. Adrina Vinereanu, au nevoie de astfel de anestezie generală la dentist: copiii mici, pre-cooperanți, cu patologie oro-dentara complexă, și pacienții cu nevoi speciale, fie ei copii sau adulti.
Dr. Arina Vinereanu spune că, acum 20 – 30 de ani, la începutul carierei sale, a tratat astfel de pacienți în spital de stat. „Este absolut de neînțeles cum am reușit să ajungem în această situație, în loc să mergem înainte”, spune ea, în dialogul cu HotNews.
Surprinsă că statul nu investește cât timp „vorbim despre niște nevoi absolute, nevoi reale”
HotNews: Doamnă dr. Vinereanu, s-a vorbit mult zilele acestea, în spațiul public, despre anestezie generală.
Arina Vinereanu: În mod ideal, astfel de intervenții ar trebui să se facă în spital. Că e de stat sau că este privat, asta este secundar. Dar sigur că, în sistemul privat, sunt și niște costuri importante.
Nu avem, din păcate, în acest moment, în sistemul de stat.
Iar părerea mea și a multor stomatologi pediatri este că societatea românească ar trebui să fie capabilă să ofere, în spital public, servicii stomatologice în condiții speciale acelor persoane care chiar au nevoie de ele.
Pentru că aici nu vorbim despre o alegere sau despre o problemă estetică. Aici vorbim despre niște nevoi absolute, nevoi reale ale unor categorii de pacienți.
„Uneori, indiferent de vârstă, e nevoie de anestezie generală”
– Ce înseamnă servicii stomatologice „în condiții speciale” și care sunt aceste categorii de pacienți?
– Sunt două categorii de pacienți în această situație: copilul mic, pre-cooperant, care, în cazul în care are o patologie oro-dentara complexă, va necesita și un tratament de mai lungă durată, pentru care el încă nu poate coopera, prin urmare tratamentul nu se poate realiza în cabinet și va necesita anestezie generală.
Iar a doua categorie este reprezentată de pacientul cu nevoi speciale, cu patologii generale, care nu poate coopera și, indiferent de vârstă, trebuie, uneori, tratat în condiții speciale – sub sedare sau anestezie generală.
Despre aceste două categorii de pacienți este vorba. În mod corect, ei ar trebui să aibă posibilitatea de a fi tratați în condiții speciale, de care au nevoie, în spital de stat, care are tot ce trebuie pentru asta. În cazul copiilor, locul cel mai potrivit este un spital de pediatrie.
„Facem demersuri de peste 15 ani în această direcție”
– Ministrul Sănătății a propus, după tragedia de joi, ca aceste servicii să fie oferite în ambulatoriile spitalelor (policlinici). De ce ar fi cel mai potrivit ca ele să fie în spitale de pediatrie?
– Domnul ministru a venit acum cu această propunere, care este salutară. Noi, în schimb, de la nivel de Asociație Națională de Stomatologie Pediatrică, facem demersuri de peste 15 ani în această direcție. Ar trebui să existe posibilitatea ca în ambulatoriul spitalului să se poată face selecționarea acelor cazuri care au nevoie de tratament în condiții speciale.
Cine se poate trata în ambulatoriu, este foarte bine.
Cine nu poate fi tratat în ambulatoriu – adică în condiții obișnuite de cabinet – ar trebui să poată beneficia, în cadrul spitalului, de tratament în condiții speciale. Iar acolo, în spitalul de copii, este cel mai corect de gestionat un astfel de caz.
Haideți să ne gândim că este vorba despre o operație de apendicită. Se poate trata în spitalul de stat, în spitalul de copii? Sigur că se poate.
Exact același gen de nevoie este. Și implică mijloace destul de analoge. În afară de faptul că sunt necesare niște instrumente și niște materiale specifice, practic este vorba despre un tratament în condiții speciale.
„Nu orice medic anestezist are experiența necesară intubării pe nas, mai cu seamă la copii”
– Anestezia pediatrică este o ramură separată de anestezia pentru pacienți adulți?
– Este de dorit ca medicul anestezist să aibă experiență în anestezia pediatrică. De ce? Pentru că, în mod ideal, intubarea pentru anestezie generală, pentru scopuri de tratament stomatologic, ar trebui să se întâmple pe cale nazală. În felul acesta se creează condiții mult mai bune pentru tratamentul în cavitatea bucală, timpul de intervenție este mai redus, iar rezultatul este mai bun.
Nu orice medic anestezist are experiența necesară intubării pe nas, mai cu seamă la copii, unde totul este mai micuț.
Nu vorbim aici despre inhalosedare, se face o mare confuzie. Inhalosedarea se poate face în cabinete, nu este așa o problemă, există medici stomatologi cu competență în inhalosedare. Este o sedare ușoară, care se instalează în câteva minute și dispare în câteva minute de la întreruperea administrării. Dar care necesită cooperare din partea copilului, aceasta fiind una dintre limitările metodei. Anestezia generală prin intubare este cu totul altceva și trebuie să se întâmple în alte condiții.
„Indiferent de vârstă, aceasta categorie de pacienți se adresează, de regulă, tot stomatologului pediatru”
– Sunt mai rare situațiile când e nevoie de anestezie generală la pacienți adulți decât la copii, atunci când vorbim despre tratamente stomatologice?
– Depinde cum îi numărăm. Dacă numărăm copiii cu dizabilități și cu patologii generale care fac imposibilă cooperarea, e bine să nu uităm că acești copii se vor transforma în adulți care vor avea, și după ce împlinesc 18 ani, aceleași tip de nevoi.
Și atunci, problema devine și mai complexă. Pentru că să zicem că începem să rezolvăm, într-un interval rezonabil de timp, problema administrării de tratamente stomatologice în condiții speciale la copii. Dar ce se întâmplă când acești copii cresc?
– Nu există soluții pentru ei, atunci când cresc?
– Problema pacientului cu dizabilități, a pacientului cu nevoi speciale, este una extrem de spinoasă. Indiferent de vârstă, aceasta categorie de pacienți se adresează, de regulă, tot stomatologului pediatru. De ce? Pentru că stomatologul pediatru, de obicei, are deschiderea de a trata astfel de situații și, în cele mai fericite cazuri, le tratează de la vârstă mică și continuă să le trateze, uneori, în condiții nu tocmai ideale, în cabinet. Doar că, la un moment dat, complexitatea tratamentului necesar va face imposibilă efectuarea acestuia în cabinet.
La spitalul de stomatologie există posibilitatea de a realiza extracții sub anestezie generală, dar, în momentul de față, este extrem de complicat să se efectueze alte tratamente. Cu alte cuvinte, pacientul intră în sala de intervenție cu o patologie și iese cu aceeași patologie, minus dinții extrași. Și nu putem extrage toți dinții cariați. Ce facem? Așteptăm să devină irecuperabili ca să îi extragem atunci?
„Nu avem educația necesară, ca societate, ca să integrăm cu adevărat aceste persoane”
– De ce se întâmplă asta?
– Se vorbește mult despre o societate incluzivă, despre integrarea socială a persoanelor cu dizabilități. Dar nu înțelegem, de exemplu, că un copil cu autism fără un dinte din față va avea șanse și mai mici de integrare socială. Încă nu avem educația necesară, ca societate, ca să integrăm cu adevărat aceste persoane. Iar asta este îngrozitor de trist.
– Un adult fără dizabilități poate avea nevoie de anestezie generală în cabinetul stomatologic?
– De obicei nu. Excepțiile sunt foarte rare.
Nici la spitalul public nou din Sectorul 4 nu se poate face
– În București există un spital de stomatologie mai vechi – Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială „Prof. Dr. Dan Theodorescu“ – iar recent a fost inaugurat și un nou spital de stomatologie, în sectorul 4. Aceste spitale nu oferă astfel de tratamente, în condiții speciale?
– La Spitalul „Dan Theodorescu” se fac, sub anestezie generală, intervenții de chirurgie oro-maxilo-facială, inclusiv extracții. În spitalul din sectorul 4 se fac doar intervenții stomatologice uzuale, în condiții obișnuite de cabinet, în relație cu Casa de Asigurări de Sănătate.
Acum 20 – 30 de ani, la începutul carierei mele, noi, medicii de la clinica de pedodonție a Universității „Carol Davila”, mergeam și făceam tratamente sub anestezie generală la copii, la spitalul de stomatologie. Sigur, pe bază de programare. Dar soluția exista. Reușeam să facem acest lucru.
Pe de altă parte, nu este mai puțin adevărat că ideal ar fi ca tratamentele sub anestezie generală la copii sa se efectueze în spitale de copii. Pentru că acolo există tot suportul necesar.
Nu este vorba doar despre tratamentul stomatologic în sine. Medicul stomatolog, dincolo de anestezie, face mai mult sau mai puțin același lucru. Dar este vorba despre administrarea anesteziei generale, de îngrijirea pre, intra și post-operatorie, care se întâmplă cel mai bine în spitalul de copii.
„Din punct de vedere tehnologic, stomatologia în România este vârf de top”
– Avem o explicație pentru faptul că acum 20 – 30 de ani se puteau asigura astfel de tratamente într-un spital de stat, iar acum nu mai este posibil?
– Nu știu. Pentru mine este absolut de neînțeles acest lucru, cum am reușit să ajungem în această situație, în loc să mergem înainte.
Asta în condițiile în care, din punct de vedere tehnologic, stomatologia în România este vârf de top – nu ne lipsește, în cabinete, absolut nimic din ceea ce colegii noștri din alte țări au.
Nu știu de ce, când este vorba de stomatologia specială, ne încăpățânăm nu să rămânem în urmă, ci să regresăm. Pentru mine, acest lucru este de neînțeles.
Și hățișul de birocrație reprezintă o sumă de piedici. De fiecare dată trebuie să reluăm argumentele cu cine vine la conducere și, din nou și din nou, explicăm și aducem tot felul de argumente logice. Și realizez că, la nivel de un minister al Sănătății, sunt o sumedenie de alte probleme, iar aceasta care ne doare pe noi este doar una dintre problemele cu care se confruntă un minister.
„O picătură de apă pentru o sete imensă”
– Momentan, CNAS decontează unui cabinet stomatologic care are contract cu Casa de Asigurări doar 6.000 de lei lunar. Dincolo de necesitatea ca aceste servicii să fie asigurate în spitale, va fi nevoie și de o finanțare mai consistentă din partea Casei de Asigurări de Sănătate? În lipsa acestui lucru, ele vor fi suportate din buzunarul pacientului.
– Așa este. Există un plafon lunar alocat pe medic stomatolog.
Din punctul meu de vedere, tratamentele acestea, în condiții de spital – fie că este vorba de spitalizare de zi, ceea ce este cazul de cele mai multe ori, fie că este vorba despre spitalizare continuă – atunci când copilul petrece o noapte în spital, ar trebui să se supună altor reglementări.
Adică, atunci când ai o urgență stomatologică, ar trebui să fie echivalată cu o urgență medicală.
În momentul acesta, cadrul legal pentru acest tip de intervenții în relație cu CNAS, există, la capătul a mulți ani de eforturi susținute. Acum mai trebuie creat și cadrul fizic pentru astfel de tratamente.
Fără legătură cu tragedia pe care am trăit-o zilele acestea, într-un spital de copii din București există această perspectivă, a deschiderii, în curând, a unui astfel de serviciu, de stomatologie specială. Nu am căderea să spun despre ce spital este vorba, dar sperăm că se va întâmpla în curând. Va fi însă doar un început, o picătură de apă pentru o sete imensă.
Citește și:
INTERVIURILE HotNews.ro