INTERVIU Nicolae Rațiu: „Cred că, din multe dintre ideile lui Simion, economia ar suferi grav. Va izola România de țările Europei”

Nicolae Rațiu este fiul politicianului și diplomatului Ion Rațiu. În fața unui tur prezidențial care amintește de cel din 1990 sau 1996, momente în care România trebuia să aleagă între drumul către Occident sau apropierea de Rusia, Nicolae Rațiu a acordat un interviu pentru publicul HotNews. 

HotNews.ro: Domnule Rațiu, cât de periculos pentru democrație a fost să avem dezbateri cu un candidat absent?
Nicolae Rațiu: Este dăunător pentru democrație dar știi cine face asta? George Simion. Și el este cel care,  subminează democrația. Dacă nu ar exista dezbaterile sau dacă el nu ar fi fost invitat, atunci ar fi fost, știi, un pericol real pentru democrație din partea guvernului. Dar în acest caz, pericolul pentru democrație vine din atitudinea lui față de dezbateri și din faptul că nu se prezintă la ele.

– În dezbaterea prezidențială George Simion a folosit cuvintele tatălui dumneavoastră. Cum ați primit asta?
– Știi, de fapt a citat greșit, el a spus ceva de genul: «Voi lupta pentru a-ți apăra dreptul de a nu fi de acord cu faptul că am o opinie diferită față de a ta». Însă citatul real este: «Voi lupta până la ultima picătură de sânge pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine». Și am protestat, pentru că am spus că acesta este un abuz al unei afirmații pe care tatăl meu o folosea și pentru care era cunoscut — lucru pe care-l știu foarte bine.

Iar ce m-a enervat și mai mult a fost altceva: faptul că Simion a spus despre Georgescu că este «cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut niciodată», ceea ce este o absurditate totală. Acel citat a fost folosit timp de cel puțin 25 de ani — dacă nu chiar 35 — despre tatăl meu, după moartea lui. Acea expresie despre «cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut niciodată» îi aparține lui.

”Nicușor Dan a dovedit deja ce poate face”

– Cum vedeți viitorul României cu Nicușor Dan? Dar cu George Simion?
– În ceea ce-l privește pe George Simion cred că este un om care, din tot ce am citit și din ce am aflat de la oameni care l-au cunoscut toată viața, inclusiv unii care au lucrat cu el și apoi s-au despărțit de el, este un om fără scrupule. Nu are nimic onest în el. Spune una și face exact opusul. Nu este un om al convingerilor. Cred că va aduce haos. Va izola România de restul Europei. Țările europene nu vor dori să aibă de-a face cu el. 

Cred că, din multe dintre ideile lui Simion, economia ar suferi grav. Până acum, România a primit un aport brut de peste 100 de miliarde de euro, iar netul e 63 de miliarde de euro – bani investiți în România. 

N-o să primești niciodată astfel de bani din partea Rusiei. Oamenii uită. Oamenii uită că, după Al Doilea Război Mondial, când România era sub ocupație sovietică, înainte ca Uniunea Sovietică să plece, rușii au jefuit România de toate resursele pe care le-au putut lua. Asta face Rusia și asta vor obține cu Simion: o Rusie care exploatează România în orice mod posibil. Și dorința lui de a păstra o neutralitate în numele suveranității este, de fapt, o formă de a fi de partea Rusiei. 

Celălalt scenariu este că se va confrunta cu o problemă foarte grea, pentru că economia României este deja într-o stare proastă. Are un deficit uriaș, cheltuieli publice excesive, iar inflația crește. 

De partea cealaltă, Nicușor Dan a dovedit deja ce poate face în București. Când a preluat primăria, orașul era în faliment. A reușit, în primul mandat, să găsească rapid o soluție pentru echilibrarea bugetului, a adus finanțare externă și a pus din nou orașul pe linia de plutire. Apoi chiar a avut bani de investit. Dacă poate face asta într-un oraș de 3 milioane de locuitori, poate face asta și la nivel național cu sprijinul Uniunii Europene, cu bani de la UE. Pentru că banii există. Mai este acea tranșă nouă din  PNRR-ul dacă aduni ce a mai rămas din actualul exercițiu bugetar 2021–2027, plus noul program, mai sunt încă 75 de miliarde de euro disponibili pentru România. Renunțăm la ei și ne imaginăm că o să avem o economie românească înfloritoare? Asta e o absurditate. Avem nevoie de acești bani.

Poți observa la Nicușor Dan — cum lucrează, cum vorbește în interviuri, în dezbateri. Are o viziune foarte clară pentru investiții în domenii cheie, acolo unde e nevoie, pentru a duce țara înainte, lucrând alături de aliații noștri din Europa. Este o imagine complet diferită față de viitorul izolat pe care îl propune George Simion.

– Ce sfat aveți pentru alegătorii indeciși sau care nu merg la vot, având în vedere că diferența dintre candidați e de doar 1–2%?
– Ei bine, cred că un lucru esențial este să-ți pese și să mergi la vot. Asta este cel mai important. Apoi, dacă este posibil, revenind la prima ta întrebare legată de polarizarea opiniilor și de faptul că oamenii nu mai sunt dispuși să asculte părerile celorlalți, cred că este important ca fiecare să se informeze corect despre ce se întâmplă. Să asculte cu atenție ce se spune – nu neapărat pe rețelele sociale, ci în presa serioasă.

„Salut sfârșitul corectitudinii politice, dar, subliniez, corectitudinii politice radicale” 

– În acest context, dacă cineva v-ar întreba: credeți că era corectitudinii politice s-a încheiat?
– Sper că s-a încheiat, cel puțin, era extremelor în ceea ce privește corectitudinea politică. Da, chiar sper să fie așa. Nu sunt deloc în favoarea unei corectitudini politice radicale. E groaznică. Merge prea departe, până în punctul în care ajunge să suprime diferențele de opinie, libertatea de exprimare, dreptul de a publica ce vrei și așa mai departe.

Întotdeauna am considerat că această corectitudine politică a fost o mare pierdere pentru comedianți, pentru că multe dintre glumele lor erau puțin incorecte politic, dar erau foarte amuzante. Acum, însă, orice fel de comentariu este imediat atacat, iar oamenii sunt dați afară din universități pentru că au făcut declarații care nu sunt pe placul unui grup foarte corect politic — fie studenți, fie profesori — care protestează și cer ca respectivii să tacă din gură. Cred că asta e greșit. Așadar, da, salut sfârșitul — dar subliniez —  corectitudinii politice radicale. Sunt un mare susținător al libertății de exprimare, dar cred că este nevoie și de un anumit grad de autocontrol în ceea ce spunem și scriem. Repet, autocontrol.

Din nou la răscruce de drumuri

– Oamenii urmează să voteze duminica aceasta, exact cum au făcut-o pe 20 mai 1990, iar decizia pare să fie una care va influența viitorul României pe o traiectorie mai lungă de cinci ani. Vedeți vreo asemănare între ceea ce s-a întâmplat atunci și ceea ce se întâmplă acum?
– România se afla, atunci,  la o răscruce de drumuri. Ori urma să continue cu trecutul său comunist, ori să se îndrepte spre o democrație, o economie de piață și o societate democratică. Așadar, dacă vrei, asta era răscrucea de drumuri din 1990. 

Și ceea ce spun este că, într-o anumită măsură, avem un tip similar de răscruce și astăzi. Nu este etichetată ca atare, dar eu văd două opțiuni: una este să continuăm pe drumul european, urmând valorile și tradițiile democratice europene și, de asemenea, să rămânem sub umbrela de securitate a NATO, sau cealaltă opțiune este să aruncăm totul pe fereastră — să ieșim din UE, să ieșim din NATO, să ne apropiem de Rusia și să ne uităm spre est pentru sprijin și pentru tipul de politici despre care vorbește Simion acum.

În 1990, Iliescu spunea că susține democrația, dar el tocmai devenise „democrat” cu o săptămână înainte. Tocmai devenise ,,democrat”, știi, cu o săptămână înainte. El și cei din jurul lui — tatăl meu și, de fapt, Radu Câmpeanu — trăiseră toată viața lor, practic, în democrații și credeau cu adevărat în valorile democratice, în Occident.

Iliescu voia, de fapt, să continue cu regimul existent, doar că îl ajusta puțin, în stilul perestroikăi – ceea ce Gorbaciov numea „comunism cu față umană” și să se implice în economia de piață, pentru că așa veneau banii din Vest. Dar, pe de altă parte, spunea că nu trebuie să îi lăsăm pe occidentali să ne cumpere pământurile, să nu le dăm prea mult. Deci erau limite clare. De aceea România a rămas practic într-o stare de stagnare timp de șase ani și abia în 1996 a început cu adevărat să se miște în direcția corectă.

Și dacă vrei, și în 1996 a fost o adevărată răscruce: alegem versiunea de „democrație” a lui Iliescu sau versiunea Convenției Democrate? (n.r. Emil Constantinescu) Și în 1996, oamenii au votat pentru direcția democratică, occidentală. Pentru că, în anii ’90, nu era deloc clar dacă România va merge spre Occident sub conducerea lui Iliescu și a oamenilor lui. 

Timp de șase ani, s-a cochetat cu ideea de a păstra legături calde cu Rusia și, între timp, să atragă cât mai mulți bani din Vest, să se împrumute de acolo ca să poată pune mâncare pe masă și să crească popularitatea. Asta a fost atunci.

Astăzi, avem o răscruce de drumuri similară, poate chiar mai clară într-un fel. Pentru că în 1990, oamenii au mers în general cu cine părea că l-a dat jos pe Ceaușescu – și anume Iliescu – ceea ce, de fapt, era o aberație. Dar, așa cum se întâmplă întotdeauna cu comuniștii cu rușii, în general — nu poți avea încredere în ceea ce spun. Nu își vor respecta niciodată promisiunile, dacă asta nu le mai convine.

– Indiferent de rezultat, ce va rămâne cu noi după această duminică?
– România va rămâne o țară frumoasă. Soarele va continua să strălucească. Însă din punct de vedere politic și social, țara va fi ori într-o stare sumbră și apăsătoare, ori într-una luminoasă și optimistă.