INTERVIU O cunoscută scriitoare româncă, călătoare în zona amenințată de Rusia, trage un semnal de alarmă privind intențiile lui Putin: „Rețeaua KGB din România s-a înnoit permanent. Sunt pesimistă” 

-Sabina Fati: Instituțiile care ar trebui să se ocupe de securitatea țării parcă nu-și dau seama că suntem în război. Și Rusia ne testează și ne va testa din ce în ce mai des de acum încolo, iar noi nu suntem pregătiți. 

În state mai sărace decât România, cum sunt cele baltice, un astfel de incident a dus la căderea guvernului (n.r- este vorba de premierul Letoniei Evika Silina, care a demisionat în urma scandalului iscat de intrarea unor drone ucrainene în spațiul aerian al țării). 

Să nu uităm că, anul trecut, o dronă s-a plimbat 3-4 ore în spațiul aerian românesc. Nu știm de ce a venit, poate a făcut poze, dar toată lumea s-a uitat la ea și nu a făcut nimic. Militarii spun că e prea scump să folosești o rachetă aer-aer sau să găsești alte modalități pentru a o da jos. 

„E un petrolier care duce petrol din Rusia. SRI știe? SIE știe?”

– Acum explicația oficială a fost că nu avem sisteme potrivite anti-drone și că era periculos să tragi cu F16 într-o zonă locuită cum e Galațiul.
– Dar în urmă cu un an doi am cumpărat un sistem anti-dronă, sau cel puțin așa se lăuda ministrul Apărării de atunci. Ce se întâmplă cu el, ori nu e montat ori nu e funcțional, nu știu. 

Dronele se folosesc din 2022, 2023, după ce a început războiul și Rusia a adus drone iraniene pe front. Deci avem războiul dronelor de multă vreme, de patru ani și jumătate și România nu e încă pregătită. De câți ani ar avea România nevoie pentru a-și apăra spațiul vital?

În ceea ce privește drona maritimă de la Constanța, avem și alte probleme. De pildă, acel petrolier pe care Ucraina îl avea pe lista vapoarelor… (n.r.- Spotmedia a dezvăluit că un petrolier aflat pe lista de ținte a Ucrainei, care transporta petrol rusesc ar fi fost urmărit de dronele navale ucrainene și de aceea au intrat în apele teritoriale românești).  

„De aceea sunt plătite”

– Autoritățile au explicat că acel vapor nu era pe lista de sancțiuni UE.
– Sigur, dar e un petrolier care duce petrol din Rusia? SRI știe? SIE știe?

– Ducea petrol din portul rusesc Novorosiisk, iar Rompetrol, care este companie cu proprietari kahazi, a spus că este petrol kazah. Nu știu care este adevărul.
– Adevărul ar trebui să-l știe serviciile de informații românești, nu? De aceea sunt plătite. Ne așteptăm ca serviciile românești să știe ce se întâmplă în jurul și în interiorul României și ce anume poate fi un risc pentru cetățenii țării și pentru țară în general. Deci a cui treabă ar fi fost să știm că acel petrolier ar putea fi suspect? 

„Există riscul ca Rusia să blocheze extracția gazelor din proiectul Neptun Deep”

– Rompetrol, compania care a primit acel petrol în port a spus „domnule, este petrol kazah”. Autoritățile au spus la fel că nu era un vapor care era să fie pe lista de sancțiuni UE.
– Noi știm că Novorossiysk este portul militar cel mai important, în afară de Sevastopol. Este portul care primește acum toate submarinele rusești și care, de o sută de ani, monitorizează strâmtorile. E portul de unde Rusia supraveghează tot ce se întâmplă în Marea Neagră. De aici rușii se uită către Constanța și către strâmtori. Și tot de aici, sigur, se poate transporta și petrolul, pentru că există conducte încă de pe vremea Uniunii Sovietice. 

Dar asta nu împiedică serviciile noastre să știe despre ce e vorba. Oare trebuia să-l primim în apele noastre teritoriale?

Povestea cu Exxon

Noi avem și o altă problemă în Marea Neagră. Vrem să extragem gaz și petrol din perimetrul Neptun, din apropierea Insulei Șerpilor. 

Când a venit o firmă americană (n.r- este vorba despre Exxon) și a vrut să se ocupe de extracția acestor resurse, românii au trimis-o acasă. Dacă americanii rămâneau cu această firmă în Marea Neagră, probabil că se ocupau de apărarea acestui perimetru. Rusia a ocupat Crimeea și suntem vecini cu Rusia în Marea Neagră.

Nu știm ce sisteme și-a dezvoltat Rusia

– Credeți că există un risc pentru ca din acest perimetru, care este în apele teritoriale românești, să nu putem scoate resursele?
– Riscul ca proiectul să fie blocat. Nu e în favoarea Rusiei ca România să înceapă să extragă resurse de aici. 

Vedem că o dronă ucraineană a ajuns lângă insula grecească Lefkada în Marea Mediterană. Cum a ajuns acolo, nimeni nu știe, dar ucrainenii au trebuit să-și ceară scuze. 

Acum una din întrebările care se pun este dacă nu cumva Rusia și-a dezvoltat sisteme de manevrare și deturnare a dronelor ucrainene pe care să le ducă unde vor. Care este obiectivul Rusiei în afară de a câștiga războiul cu Ucraina? Să destabilizeze UE și să creeze neîncredere. 

„Războiul care durează de patru ani i-a obosit mai mult pe europeni decât pe ucraineni, care luptă”

Ca oamenii să spună: „uitați, Ucraina este la fel de rea ca Rusia”, „dronele ajung în insulele turistice din Grecia, ajung în porturile românești” „și, de fapt, Ucraina vă destabilizează nu Rusia”.  Se creează o poveste din aceasta pe care propaganda se răspândește. 

Oricum pare că războiul care durează de patru ani i-a obosit mai mult pe europeni decât pe ucraineni. Nu știu de ce sunt obosiți europenii de acest război în care ei nu luptă, doar trimit din când în când puține ajutoare. Dar Europa e foarte obosită de acest război și trebuie protejată. 

– Am remarcat în răspunsul pe care mi l-ați dat faptul că sunteți foarte fermă în ceea ce privește intenția Rusiei de a trimite drone. Adică nu credeți că au fost accidente, că sunt rezultatele unor întâmplări.
– În ceea ce privește drona de la Galați care a căzut pe bloc acolo a fost în mod evident un test pentru a vedea cum se comportă un stat NATO, cel mai puțin pregătit pentru un astfel de război. 

În ceea ce privește apele teritoriale ale României și Greciei, aici poate fi o coincidență sau explicația poate fi că Rusia a început să se dezvolte cibernetic, astfel încât să poată dirija dronele pierdute de ucraineni și să ajungă să sperie populația europeană. 

„Ucraina e obosită de război”

– Am văzut și reacții de simpatie după aceste evenimente, la oameni care au început să conștientizeze ce se întâmplă în Ucraina. „Acolo cad dronele pe blocuri în fiecare zi, săracii”.
– Dacă ne uităm la sondajele de opinie apărute în Europa, dar și în Ucraina, vedem că entuziasmul susținătorilor scade. Dacă la început era o majoritate fermă în favoarea Ucrainei, acum avem din ce în ce mai puțini oameni care vor să dea bani, pentru că Europa e într-o oarecare criză, în România mai mult decât restul Europei. 

Peste tot e un pic de inflație, a scăzut producția industrială, ne confruntăm cu crize succesive și de apărare și economice și în unele țări și crize politice. Rusia reușește să manevreze mai bine propaganda decât reușesc europenii să-și coordoneze mesajele și ajutorul pro-ucrainene. 

Recent, premierul Bulgariei a anunțat că va tăia ajutorul militar către Ucraina. România nu dat prea mult, dacă ne raportăm la o țară baltică cu 3 milioane de locuitori, Estonia, de exemplu. După un război, care e deja mai lung decât primul război mondial, europenii vor să ajute mai puțin Ucraina. Există încă o majoritate pentru a ajuta Ucraina, dar este una șubredă. 

Conflictul Zelenski – Polonia

Nu știu dacă se va rezolva acest lucru, Zelenski a intrat într-un conflict nefericit cu Polonia. El nu s-a mai dus în Polonia să ia avionul spre Marea Britanie, unde are o întâlnire, ci a făcut o escală la Chișinău.  

În urmă cu o săptămână, Zelenski i-a trimis o scrisoare lui Putin în care-i cere un armistițiu, pentru că, da, Ucraina e obosită. Militarii sunt obosiți, răniți, prost hrăniți și din ce în ce mai puțini. 

Din nou, ne întoarcem la cazul Georgescu: „nu ne interesează ce s-a întâmplat?”

– În acest context care este slăbiciunea României? Un autor de la platforma Contributors a numărat incidentele de securitate din 2026 și a ajuns la concluzia că în Polonia nu s-a întâmplat niciunul, în timp ce în România au fost 14. Acest lucru poate să însemne că reacția fermă a Poloniei i-a făcut pe ruși să renunțe la provocările la adresa acestei țări și și-au îndreptat atenția către o țară mai slabă, România. Sigur, este o speculație.
– În ceea ce privește slăbiciunea României, să ne uităm la ce s-a întâmplat în 2024, când un lider politic necunoscut, cu orientări proruse, a câștigat primul tur de scrutin. 

Nu avem niciun raport despre ce s-a întâmplat, nici de la SRI, nici de la SIE, nici de la președinte, nici de la Comisia parlamentară de control a SRI. 

Nu avem o comisie specială a Parlamentului pentru a afla ce s-a întâmplat. Deci practic, suntem o țară care nu ne interesează ce s-a întâmplat. 

A venit pe Tiktok, i-a îmbălmăjit pe oameni și ei l-au votat. Suntem o țară care tratează un accident de securitate de tipul ăsta ca și cum nu s-a întâmplat nimic, deși există rapoarte din partea serviciilor franceze și de la Departamentul de stat din 2024. 

De atunci încoace, noi vedem în ce fel instituțiile statului sunt interesate de felul și direcția în care merge România. Și să nu uităm că președintele a promis un raport și a trecut un an de când este președinte și nu avem nimic. Nu a schimbat nici șefi de servicii secrete, care sunt responsabili de ce s-a întâmplat la alegerile din 24 noiembrie 2024. Mă refer la șefii militari ai serviciilor, pentru că ei conduc de fapt instituțiile. Nimeni nu i-a tras la răspundere. 

„Rusia va continua, eu cred că e doar începutul”

În ciuda tuturor sistemelor de apărare cibernetică, s-a întâmplat ce s-a întâmplat atunci, iar acum am ajuns la situația în care Ministerul Apărării nu știe să ne spună de ce nu se pot opri dronele să intre în țară. 

Ne uităm pe lista a ce s-a cumpărat pentru armată din 2022 încoace și pare că nu e nimic care să ne folosească în acest război al dronelor. 

Rusia va continua, eu cred că e doar începutul. Serviciile secrete franceze și germane au ajuns la concluzia, în mod separat, că în următorii 2-3 ani ar urma un mare război în Europa. 

„Avem la vârful statului o rețea care funcționează împotriva țării, avem multă incompetență?”

– Există aceste avertismente că, într-adevăr, Putin ar avea o fereastră de oportunitate de a ataca un stat NATO. Care ar fi miza? Să testeze dacă funcționează articolul 5 din Tratatul NATO?
– Asta încearcă cu România. Am văzut teoriile unor specialiști care au arătat că acea dronă a fost dirijată exact spre acel bloc și dacă ar fi fost supraîncărcată cu explozibilul necesar ar fi produs acolo un dezastru. 

Înțelegem de aici că rușii au vrut doar să ne arate că pot duce o dronă unde vor ei.

Nu știm exact nici măcar care e cauza adevărată a situației în care ne aflăm. Avem la vârful statului o rețea care funcționează împotriva țării, avem multă incompetență? Nu știm de ce am ajuns unde am ajuns. 

„Nu înseamnă că pe noi nu ne-ar putea ataca”

– Credeți în eventualitatea unui război care ar putea să ne afecteze în perioada următoare? Adică un atac, având în vedere avertismentele care se fac.
– Analizele NATO pe care le-am văzut sugerează că un eventual conflict ar putea începe în țările baltice pentru că acolo există populații de limbă rusă, care ar putea reprezenta un pretext de a începe războiul. Și, bineînțeles, sunt și țări mici, cât Bucureștiul și împrejurimile. Și poate pentru ruși ar fi mai simplu să meargă în zona asta. 

Dar asta nu înseamnă că pe noi nu ne-ar putea ataca, pentru că apatia în care se află autoritățile române și instituțiile de forță ale statului sugerează că noi suntem într-o expectativă. Stăm și așteptăm să vedem ce se întâmplă. Și după aia vedem noi. 

Înțeleg că, de când acest guvern este interimar, nu mai primește date sensibile de la NATO. Pentru că guvernul n-ar putea intra în posesia lor din cauza că ar fi interimar. 

– Cineva trebuie să le primească totuși.
– Probabil președintele, serviciile secrete, doar guvernul este interimar. E o informație pe care o am off the record, numai de la o sursă.

„România s-a dus la ONU să spună „noi suntem neajutorați”

– Cum vedeți politica externă a României, condusă de președinte?
– Aș vedea-o pe două paliere. Primul este cel arătat recent de ministra de externe care s-a dus la ONU după incidentul de la Galați. România s-a dus la ONU să spună „noi suntem neajutorați, n-am putut să oprim o dronă rusească, așa că am venit aici să ne apărăm cauza”. 

A fost un pic ridicol. O treime din statele ONU au votat în favoarea României. Nici n-au avut timp să pregătească. Mi s-a părut o decizie pripită fără o analiză temeinică.

Conservatorismul președintelui

– Ce ar fi trebuit să facă diplomația românească?
– Nu știu. Să vedem ce putem face să ne apărăm. A fost o dronă. Nu am fost atacați cu 50 de vase, 20 de submarine și așa mai departe. A venit o dronă pe care noi n-am putut să o doborâm.

Mi se pare situația un pic ridicolă din partea unei țări de 20 de milioane de locuitori, care pretinde că a investit în ultimii 10 ani în apărare aproape 2,5% din PIB. 

De ce nu suntem în stare? Mie mi s-a părut că mai degrabă acest gest a arătat neputința țării, decât diplomația ei. 

Pe celălalt palier, al apropierii de SUA: statele europene sunt într-o dilemă. Germania ajută foarte mult Statele Unite în războiul din Golf, fără să facă multă gălăgie în jurul acestui sprijin. Deși cancelarul german a avut unele declarații dure la adresa lui Trump. La fel, Franța ajută pe față SUA, deși și Macron a făcut declarații destul de dure împotriva Statelor Unite. 

România are 1.000 de soldați americani, se bazează pe ei, în sensul că nimeni nu are curajul să atace o bază americană pentru că America va veni să și-o apere. 

Nu știu dacă președintele are o analiză serioasă din acest punct de vedere, dar el are însă o tendință, chiar înainte de a deveni președinte: este conservator. Știm asta încă dinaintea votului la referendumul pentru familie. 

„Alți președinți români nu au făcut asta”

– Da, dar este un conservator moderat, unul care vine din zona civică, nu este un conservator de tip MAGA.
– Nu știm. A fost singurul președinte european care s-a dus la acel summit al Consiliului pentru pace, acea organizație pe care Trump vrea s-o transforme într-un fel de ONU. 

S-a dus acolo fără ca România să facă o analiză a ce înseamnă prezența președintelui acolo, iar imaginea nu a fost pozitivă. 

În plus, nici nu a produs ceva acolo ca să fim citați în marile cotidiane, „uite, România a venit cu această idee pe care i-a expus-o lui Trump”. 

Nici măcar nu a obținut o discuție cu președintele american. Alți președinți români nu au făcut asta, să se ducă într-o țară în care nu sunt primiți măcar două minute de complezență de omologul lor. 

„Securitatea e pe bani”

– Dar oare nu acesta este prețul securității asigurate de americani? Încerci să fii prieten cu președintele SUA.
– Nu cred că e doar asta, trebuie să fie o relație bilaterală. Așa cum a fost până acum. Ca să dau doar două exemple: s-a montat scutul antirachetă (n.r. Deveselu), după ce s-au semnat niște acte, cred în 2011-2012. Și apoi baza militară de la Kogălniceanu, unde tot așa, a fost un aranjament cu americanii. S-au dus miniștrii de externe și au semnat, România nu a cedat nimic. 

Nu am obținut nimic de la Consiliul pentru pace, dar poate fi și o tendință a unor structuri din România de a merge spre zona radicală a americanilor. Uitând poate că sunt alegeri în noiembrie, iar republicanii s-ar putea să piardă majoritatea. 

– S-a speculat că ar fi vorba despre implicarea americanilor și scandalurile din România legate de guvernare. În cazul proiectului Doicești, ministrul Energiei a spus că nu vrea să se pună în pericol parteneriatul strategic. S-a plecat de la un subiect economic, pentru că Ilie Bolojan asta a invocat, fezabilitatea proiectului, și oamenii se pot întreba dacă, de fapt, securitatea e pe bani. Americanii te ajută, dar tu, la rândul tău, trebuie să cumperi proiecte precum acesta.
– Securitatea e pe bani. Și polonezii plătesc, noi am cumpărat până acum arme doar de la americani. Polonezii au fost mai isteți și au cumpărat cu tot cu offset, adică americanii produc acolo fuselaje pentru F-16. Noi am cumpărat doar arme. Nu am cumpărat avioane de la SAAB, care venea să-și facă fabrică în România, ci F-16 în schimbul securității.

La Doicești e o altă problemă, strict economică, între România și o firmă americană care a încercat să dezvolte acest proiect și în SUA care a eșuat, pentru că bancherii nu au mai vrut să finanțeze proiectul deoarece e foarte scumpă energia care trebuia produsă acolo. România nu ar mai trebui să continue acest experiment din motive strict economice.

De ce „un proiect economic nefezabil” în loc de Cernavodă?

– Atunci de ce se invocă faptul că anularea proiectului ar pune în pericol parteneriatul strategic?
– Pentru că sunt tot felul de interese și clienți politici care speră să obțină ceva pentru că nu-mi imaginez de ce să facem un proiect nefezabil economic, în loc ca România să investească în centrala nucleară de la Cernavodă. Avem acolo doar două reactoare funcționale, iar acum 40 de ani Ceaușescu a gândit 4 reactoare, cu tehnologie canadiană, nu rusească. 

O strategie unionistă a existat la sfârșitul mandatului lui Băsescu

– Am vorbit despre riscul ca una din țările baltice să fie atacată pentru că au populații vorbitoare de limba rusă și ne gândim și la Republica Moldova care are aspirații europene, dar are și o importantă populație vorbitoare de limba rusă, plus o regiune pe care nu o controlează. Și se vorbește în această perioadă de posibilitatea unui „Plan B”, în cazul în care nu aderă suficient de repede la UE, care ar fi unirea cu România. Credeți că unirea este realizabilă?
– Știu că spre finele mandatului prezidențial al lui Traian Băsescu, România a încercat să facă o strategie unionistă. Nu există public niciun fel de date sau informații dacă această strategie s-a făcut, cine a făcut-o și care sunt direcțiile economice, politice, securitare.

În același timp, faptul că Moldova spune, „dacă nu reușim în UE, hai să facem și noi unirea”, adică aceasta să fie un plan B, nu planul A, ar putea să ridice semne de întrebare pentru românii care ar vota unirea: „De ce planul B și nu planul A?”

„Rețeaua KGB din România s-a înnoit permanent și continuă să producă efecte”

– Ați văzut însă că sondajele din România arată o susținere mare, de 70%, pentru unire.
– Dacă s-ar pregăti un referendum, gândiți-vă cât de mare ar fi propaganda pe care ar face-o Rusia, „împotriva” sau poate „pentru” acest proiect. 

Așa cum îmi spunea într-un interviu un înalt oficial din Republica Moldova, rețelele KGB nu sunt destructurate. La fel spunea și procurorul Cătălin Ranco Pițu, care a lucrat la dosarele Revoluției și Mineriadei, că din dosarele pe care le-a consultat rezultă că rețeaua KGB din România, formată în perioada lui Ceaușescu, s-a înnoit permanent și continuă să producă efecte. 

– Dar cum s-a reînnoit? Au fost retrași cei care au îmbătrânit și au venit unii tineri?
– Cred că cei în vârstă au recrutat tineri pe parcursul celor aproape 40 de ani de când a căzut Ceaușescu.

Uneori, noi vedem în jurul nostru acțiuni care nu sunt favorabile României și nu știm dacă aceste lucruri sunt din cauză că anumiți politicieni sau funcționari sunt incompetenți, trădători, ignoranți sau nu le pasă. Habar nu avem care e situația.

„Moldova e singura țară din lume cu guvern format din cetățenii altei țări”

– Deci ar putea fi inclusiv această variantă, care este practic cea mai gravă dintre toate?
– Așa sugera acest procuror care a văzut documente din care spune că se poate trage această concluzie.

Revenind la unire, faptul că ei spun că este „planul B” nu este o strategie de comunicare bună pentru a demonstra României că vor să se unească cu noi. 

Pe urmă, Moldova e singura țară din lume, cred, care are un guvern format din cetățenii altei țări. Tot guvernul, președintele, toată Curtea Constituțională e formată din cetățeni cu pașapoarte românești. Ei conduc această țară.

„Cuiul Transnistriei” în cazul unei uniri a României cu Moldova

În același timp și Rusia are acest interes al unirii. Să ne aducem aminte că, prin 2018, ambasadorul rus în România spunea că Rusia încurajează unirea cu Republica Moldova pentru că i se pare normală. În acest fel s-ar legitima și preluarea Crimeei de către ruși.

Dar nu știu ce ar face România cu Transnistria. S-ar uni cu tot cu Transnistria sau ar fi lăsată Ucrainei?

Dar oare moldovenii chiar vor să se unească? Vor parlamentarii din Republica Moldova să rămână fără Parlament? Să rămână doi senatori și patru deputați în loc de o sută de parlamentari și toate ministerele și toți funcționarii. Toată elita lor și-ar pierde locul din societate, toate avantajele, iar aceasta este un impediment mare. 

Da, cel mai mare impediment din punctul meu de vedere e minoritatea rusească din Republica Moldova și Transnistria care nu a fost niciodată românească.

„Băsescu susținea necesitatea unirii”

– Vorbeați de planul fostului președinte Traian Băsescu, iar acum avem un premier desemnat unionist, al cărui mentor politic a fost Băsescu. Eugen Tomac a și vorbit recent că dacă ar fi învestit premier ar vrea să creeze o curriculă educațională unică între România și Republica Moldova. Are legătură cu planul pe care spuneați că-l avea Traian Băsescu?
– Eu nu știu exact ce prevedea planul din perioada Băsescu, dar atunci mai mulți oameni au vorbit despre această eventualitate, mai ales că Băsescu susținea necesitatea unirii. Dar da, ar fi un prim pas, pentru că dacă începi să faci aceste lucruri totul va fi mai ușor mai târziu. 

Dar breșele de securitate care vor exista vor fi cele legate de Transnistria, de Găgăuzia de minoritatea rusă din Republica Moldova. Poate va fi o poveste de succes, dacă e bine pregătită, dar noi vedem că România nu poate să se pregătească pe ea în interiorul ei, darămite să poată include Republica Moldova.

Vedem că și în Germania care de aproape 40 de ani integrează estul și a investit acolo sume fabuloase, în est sunt nemulțumiri. Iar baza de votanți AfD este de fapt în estul Germaniei. 

„Suntem ca în Primul Război Mondial: nu suntem pregătiți, dar poate avem noroc”

– În încheiere v-aș întreba dacă sunteți pesimistă sau optimistă în ceea ce privește problemele de securitate ale României. Credeți că se vor înmulți problemele la graniță? Va reuși România să le facă față?
– Eu sunt mai degrabă pesimistă. Suntem ca în Primul Război Mondial: nu suntem pregătiți, dar poate avem noroc.

Din ce vedem, Rusia ne va testa și mai mult pentru că are unde să testeze. În același timp, pe măsură ce testează Rusia, propaganda și cei care continuă să susțină poveștile și narațiunile rusești se vor folosi de aceste testări, tocmai pentru a opri entuziasmul sprijinirii Ucrainei. 

Noi suntem nepregătiți. Liderii noștri, după cum arată, sunt nepregătiți. Suntem o țară la graniță cu războiul și nu avem guvern de o lună și vedem că președintele nu se grăbește, nu are soluții, partidele nu se înțeleg între ele. Suntem într-un impas constituțional major și să sperăm că doar norocul ne mai protejează.

Jurnalistul Gabriel Bejan trimite în fiecare marți newsletterul „Rațiunea, înapoi!” o analiză a celor mai importante subiecte interne și internaționale.

Abonează-te

Rațiunea, înapoi!

Înțelege cele mai importante evenimente politice, naționale și internaționale, prin analize echilibrate, realizate de jurnalistul Gabriel Bejan.

Abonează-te la Newsletter

Rațiunea, înapoi!

Înțelege cele mai importante evenimente politice, naționale și internaționale, prin analize echilibrate, realizate de jurnalistul Gabriel Bejan.

Abonează-te

Felicitări! Te-ai abonat la „Rațiunea, înapoi!”.

Abonat

Abonare

Confirmă abonarea pe e-mail.

Apasă pe linkul din email pentru a primi edițiile.