INTERVIU. Papa Leon al XIV-lea văzut din Vatican de un român, care amintește o profeție de dată recentă: „Numele lui Prevost a apărut”

Papa Leon al XIV-lea este văzut de la Vatican ca un lider moderat, care vrea să întărească coeziunea Bisericii Catolice și să-i dea credibilitate. Într-un interviu acordat HotNews, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, George Bologan, vorbește despre profilul noului pontif și relația României cu Vaticanul.

• În gesturi mai puțin expuse public, Biserica Catolică a ajutat România, fie în pandemie, când a trimis ajutoare medicale la Spitalul Județean din Suceava, fie când a ajutat la primirea refugiaților ucraineni.

HotNews: S-a discutat foarte mult dacă succesorul Papei Francisc va fi un conservator sau va continua abordarea reformatoare pe care a început-o acesta. Unde îl putem plasa pe Papa Leon al XIV-lea?

George Bologan: Spre deosebire de lumea profană și aici mă refer în special la cea politică, termenii de conservator și progresist au o altă conotație, în sensul că în cazul Bisericii „programul de guvernare” este mereu inspirat din Evanghelie. 

Pe de altă parte, Biserica de la începuturile sale nu a fost omogenă, a avut moduri diferite de organizare și interpretare, lucru care este foarte vizibil în scrisorile Sfântului Pavel. Și astăzi Biserica are oameni care își exprimă opiniile în moduri diferite, dar care nu se îndepărtează de axa învățăturii întemeietorului creștinismului. 

Papa Leon este considerat un moderat și cred că atât Biserica, cât și lumea au nevoie de oameni moderați, care să caute să promoveze colaborarea prin gândirea și acțiunile lor. Cu certitudine, coeziunea în interiorul Bisericii Catolice se va întări. 

Va continua reforma Curiei Romane și va milita pentru o Biserică credibilă. Papa Prevost este o persoană discretă, serioasă, cu idei clare, pasionat de tenis, matematică, poliglot. 

În urma celor două întâlniri pe care le-am avut până în prezent pot afirma că emană vitalitate, smerenie și încredere în misiunea încredințată. Papa Leon al XIV-lea este expresia catolicității, a universalității, având în vedere originile sale italiene, franceze, spaniole, născut în SUA și ajuns misionar în America de Sud, în Peru. Un aspect care oferă o altă dimensiune specifică pontificatului este că în persoana celui care este astăzi Papa se regăsesc trei continente. 

– Cum se împacă formația științifică a Papei Leon cu partea clericală? Mai sunt persoane la Vatican care au o pregătire similară?
– Au existat mereu gânditori, teologi sau filosofi care au îmbinat știința și filosofia, literatura și teologia, matematica și spiritualitatea. 

Cu privire la alte exemple din alte domenii, îmi vine în minte noul președinte al Academiei pentru Viață a Sfântului Scaun, care este preot, dar și absolvent de medicină și chirurgie. În Biserica Catolică sunt multe cazuri de chemări la preoție care apar la persoane cu studii în alte domenii și care doresc să descopere sensul profund al existenței și calea spre sine și spre Dumnezeu. 

Va veni Papa în România?

– Președintele interimar al Senatului l-a invitat pe Leon al XIV-lea în România. Este plauzibilă o vizită în viitorul apropiat?
– În primul rând Papa, în calitatea de episcop, are libertatea de a-și vizita credincioșii din întreaga lume. La fel cum și Preafericitul Patriarh poate să viziteze orice comunitate ortodoxă română din diaspora. 

Faptul că noul Suveran Pontif, în dubla sa calitate de șef de stat și urmaș al Sfântului Petru a fost invitat de o autoritate a statului român dovedește atât un act de curtoazie față de un important lider mondial, cât și respectul statului român față de credincioșii catolici de ambele rituri din România.

O vizită pontificală este mereu un exemplu de bună conviețuire, dar și un gest de recunoaștere a valorii unui lider moral și religios care reprezintă aproape un miliard și jumătate de persoane de pe glob. 

Robert Prevost, una dintre cele două variante de papă alese de „profeția inteligenței artificiale”

– Înainte de vot s-au făcut tot felul de predicții și pariuri în legătură cu viitorul papă. Au fost corecte în vreun fel? Care este „tradiția” acestor speculații, s-au adeverit vreodată?
– Cum am răspuns și la prima întrebare, categoriile politice, schemele ideologice și speculațiile unor analiști neinspirați nu sunt compatibile cu alegerea unui pontif. Ceea ce lipsește și din filmul „Conclavul” este aspectul esențial, rugăciunea și invocarea Duhului Sfânt. Există și o vorbă  „în conclav, cine intră papă iese cardinal”. 

Pentru a nuanța și mai mult răspunsul la această întrebare, se pare că în urma elaborării unui program de inteligență artificială de către Universitatea Bocconi din Milano, program denumit „Nella rete del conclave” („în rețeaua conclavului” – n. red.), folosindu-se algoritmi utilizați pentru studiul organizațiilor umane, numele lui Prevost a apărut printre primii doi favoriți. 

Viitorul Papă Leon al XIV-lea era indicat drept persoana care reușește să obțină consensul cardinalilor cel mai ușor, indiferent de proveniența geografică a acestora sau de viziunea unora mai legată de tradiție sau a altora care este mai flexibilă cu privire la modul în care Biserica ar trebui să se relaționeze la problemele lumii.  

„Recent Leon al XIV-lea a reafirmat că este deschis discuțiilor cu partea ortodoxă pentru a stabili o dată comună a Paștelui”

– Din perspectiva relației oamenilor cu Biserica Catolică, Leon va avea provocări ca Suveran Pontif?
– Cu siguranță, Papa Leon se va confrunta cu un ansamblu de provocări complexe, care reflectă atât dinamica epocii în care trăim, cât și urgența unui raport reînnoit în inima unei societăți în continuă transformare. Una dintre principalele provocări constă în scăderea progresivă a participării creștinilor occidentali la misiunea Bisericii și o indiferență religioasă în creștere, în special în rândul generațiilor care tind să perceapă Biserica ca fiind departe de realitățile concrete ale vieții cotidiene.  

Această distanțare este consecința directă a procesului de secularizare, a individualismului radical și a crizei generalizate de încredere în instituții. Pontiful Roman, în calitatea Sa de Cap al Bisericii Catolice, este chemat să promoveze o Biserică misionară,  apropiată și compătimitoare, dar atentă la limbajele și sensibilitățile omului contemporan. Prevost va fi un papă misionar și un lider spiritual. În rețele a circulat o fotografie a acestuia în timpul unor inundații în Peru, era în cizme în mijlocul sinistraților. Leon al XIV-lea este liderul care inspiră încredere. 

Alături de această dimensiune pastorală, se conturează provocarea dialogului interreligios. Sunt grăitoare cele două întâlniri, la un interval scurt de timp, ale  Papei cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu care întrețin speranța de unitate prin diversitate a creștinilor ortodocși și catolici. Recent Leon al XIV-lea a reafirmat că este deschis discuțiilor cu partea ortodoxă pentru a stabili o dată comună a Paștelui. În același timp, dialogul cu celelalte religii, în special cu iudaismul și islamul, este un orizont indispensabil pentru apărarea valorilor comune, precum demnitatea persoanei umane, sacralitatea vieții și libertatea religioasă. 

Tocmai această libertate religioasă este astăzi amenințată în numeroase regiuni ale lumii. Această realitate interpelează profund conștiința comunității internaționale și angajează Biserica să devină o voce puternică în apărarea celor persecutați și să denunțe orice formă de discriminare și violență comise în numele intoleranței religioase.

O altă provocare este noua revoluție industrială. Înțelegerea și folosirea inteligenței artificiale, stabilirea unor „algoritmi etici”. Probabil că Papa Prevost va propune lumii inteligența spirituală ca alternativă la inteligența artificială, fără a o exclude pe aceasta.

Cum arată comunitatea catolică din România

– Conform recensământului din 2021, sunt aproximativ 700.000 de romano-catolici și 100.00 de greco-catolici în România. Spre deosebire de alte țări ortodoxe din Europa de Est, este un număr mare de enoriași?
– În evaluarea relevanței comunităților catolice din România, romano-catolici și greco-catolici, în comparație cu alte țări ortodoxe din Europa de Est, accentul nu ar trebui pus doar pe dimensiunea cantitativă. 

În plus, este important de menționat că recensământul din 2021 a înregistrat și o proporție mare de persoane care nu și-au declarat religia, aproximativ 15%, sau 2,7 milioane, ceea ce complică această analiză comparativă. În ceea ce privește numărul credincioșilor catolici, putem spune că România are una dintre cele mai semnificative comunități catolice de ambele rituri dintre țările ortodoxe din Europa de Est, atât în termeni absoluți, cât și proporțional.

-Și în materie de importanță?
– Este important să înțelegem că ceea ce face ca această comunitate catolică din România să fie cu adevărat remarcabilă în Europa de Est este rolul său de punte între tradițiile creștine răsăritene și apusene, precum și capacitatea sa de a inspira un dinamism spiritual occidental și de a promova valorile universale și ecumenice într-un context majoritar ortodox.

În România, comunitățile catolice, deși minoritare, au o influență care depășește în unele situații proporția lor demografică. Prezența romano-catolicilor și greco-catolicilor, concentrată în mare parte în Transilvania, dar și în alte regiuni precum Banatul, Moldova sau Bucovina, reflectă o moștenire istorică bogată, marcată de conviețuirea multiculturală sub influența Imperiului Habsburgic și de Unirea de la Alba Iulia pentru greco-catolici. 

De exemplu, în Serbia sau Bulgaria, comunitățile catolice, deși active, sunt adesea percepute ca minorități etnice, croați sau polonezi, și au o influență limitată în dezbaterile publice. 

În contrast, în România, în special greco-catolicii, au jucat un rol istoric în afirmarea identității naționale românești, mai ales în perioada interbelică și în timpul regimului comunist, când Biserica Greco-Catolică a fost suprimată. Comunitatea romano-catolică din zona Moldovei este apreciată pentru exemplul de organizare. 

Un aspect definitoriu al prezenței catolice în România este capacitatea sa de a aduce un suflu occidental, care facilitează dialogul cu modernitatea și cu valorile universale. Această apartenență se manifestă atât în promovarea valorilor spirituale europene, cât mai ales în cultură, educație și asistență socială. Instituțiile catolice, precum liceele, universitățile, centrele culturale și organizațiile caritative gestionate de Biserica Catolică, au o reputație solidă pentru calitatea serviciilor lor și pentru angajamentul față de binele comun. De exemplu, activitatea Caritas în sprijinul persoanelor vulnerabile este un exemplu concret al modului în care catolicii contribuie la coeziunea socială.

De asemenea, diversitatea etnică a catolicilor din România, incluzând maghiari, români, germani și alte grupuri, adaugă o dimensiune multiculturală care îmbogățește societatea. 

Ce a însemnat discuția telefonică purtată între Papa și Putin

– Cum putem înțelege dialogul telefonic purtat între Papa și Putin? A fost doar un gest de curtoazie diplomatică?
– De la începutul pontificatului, Leon al XIV-lea și-a asumat într-o manieră foarte directă și clară eforturile privind răspândirea păcii, favorizarea și facilitarea dialogului, construirea de punți. 

Ne aducem aminte cuvintele adresate participanților la Jubileul Bisericilor Orientale, pe 14 mai 2025: „Sfântul Scaun este la dispoziţie pentru ca cei care se dușmănesc să se întâlnească şi să se privească în ochi, pentru ca popoarelor să le fie restituită o speranţă şi să le fie redată demnitatea pe care o merită, demnitatea păcii.”

În această cheie aș vedea și contactul recent cu președintele Federației Ruse. În cadrul convorbirii s-a discutat în mod particular situația din Ucraina, Papa lansând un apel ca Rusia să acționeze în favoarea păcii.

Trebuie să înțelegem demersurile Vaticanului pornind de la diplomația seculară în slujba păcii și de la faptul că principiul neutralității este sacrosanct, nefiind parte a unei alianțe, motiv pentru care are o altă abordare. 

Pentru că ați adus vorba despre războiul din Ucraina, atât eu cât și alți colegi diplomați am rămas surprinși de atitudinea ministrului de externe rus, Lavrov, care a respins propunerea ca Vaticanul să fie un loc al dialogului și al negocierilor pentru pace, menționând că „este nepotrivit ca state ortodoxe să folosească platforme catolice”, însă șeful diplomației de la Kremlin pare să aibă o altă părere când ortodocșii ruși și ucraineni se omoară între ei, în acest caz se pare că atitudinea este paradoxal  „potrivită”. 

„Bisericile catolice i-au primit în spațiile lor pe credincioșii ortodocși”

– În pandemie, Papa Francisc a donat cinci ventilatoare pulmonare de ultimă   generație și materiale medicale Spitalului Județean din Suceava. Au mai existat și alte episoade de ajutor reciproc între cele două state?

– Donația Sfântului Părinte a avut loc în aprilie 2020, când la Suceava era cel mai grav focar de infecție din țară. Materialele, cele cinci ventilatoare pulmonare, dar și sute de combinezoane, măști FFP2 și mii de măști sanitare, au fost un simbol al atenției pe care Suveranul Pontif o avea pentru România, țara pe care o vizitase cu doar un an înainte. 

Gesturile de atenție și ajutor nu s-au limitat doar la momentul pandemiei. În contextul crizei refugiaților ucraineni, când la frontierele României erau zilnic mii de femei și copii din țara vecină, Biserica Catolică s-a mobilizat, prin clerul, organizațiile de voluntariat, asociațiile religioase și credincioșii locali, să ofere sprijin. Prin mobilizarea Bisericii, s-au pus la dispoziția refugiaților ajunși pe teritoriul țării noastre cele necesare.

Sigur, dincolo de toate, ca gest de solidaritate față de România ar trebui să menționez deschiderea extraordinară pe care Biserica Catolică a avut-o față de comunitățile de români ajunși în țări majoritar catolice cum ar fi Italia sau Spania, Germania sau Austria. 

Biserica Catolică a fost o voce fermă care a susținut integrarea românilor în statele în care au ales să emigreze. Mai mult, bisericile catolice i-au primit în spațiile lor pe credincioșii ortodocși pentru slujbele religioase, pentru a-și putea practica credința. 

De altfel, Patriarhul Daniel a mulțumit Papei Francisc, cu ocazia vizitei sale la Catedrala Neamului, pentru sprijinul acordat constant credincioșilor ortodocși români din Italia și din alte țări, unde Biserica Romano-catolică a pus la dispoziția comunităților ortodoxe românești sute de lăcașuri de cult.

– În România, Nunțiul Apostolic, adică ambasadorul Vaticanului, este și Decanul Corpului Diplomatic. În ce constă această calitate?
– Poziția de decan al corpului diplomatic îi revine, de obicei, ambasadorului cu cea mai mare vechime din rândul șefilor de misiune acreditați în statul respectiv, luând-se ca reper data de prezentare a scrisorilor de acreditare. Poziția reflectă, astfel, ordinea de precădere și este un simbol al respectului acordat ambasadorului cu cea mai îndelungată experiență în acel post. 

Principalul rol al decanului este acela de a reprezenta întreg corpul diplomatic în dialogul cu autoritățile statului de reședință atunci când exista subiecte de interes comun.  El are astfel un acces privilegiat la autoritățile locale, vorbind în numele întregului corp diplomatic. 

Această responsabilitate este corelată și cu unele privilegii, mai ales de ordin protocolar,  de exemplu, decanul răspunde la mesajul anual al șefului statului în contextul întâlnirii acestuia cu diplomații străini.

Poziția de decan recunoscută nunțiului apostolic în România, dar și în multe alte state, indiferent de data la care și-a prezentat scrisorile de acreditare, este o expresie a respectului față de Sf. Scaun și are mai mult un caracter ceremonial. Este, în mod evident, și un semn de recunoaștere a diplomației vaticane, cea mai veche diplomație din lume, care astăzi este apreciată pentru neutralitatea ei. Menționez că actualul nunțiu în România, Giampiero Gloder, este o persoană deosebită, a fost președintele Academiei Pontificale, iar în calitatea de Nunțiu la Havana a fost unul dintre principalii mediatori care au contribuit la eliberarea deținuților politici din Cuba și se bucură de multe aprecieri

Câți români sunt la Vatican și cu ce se ocupă ei

– Oficial Vaticanul are aproximativ 800 de rezidenți. Cu excepția personalului diplomatic există și români printre ei?
– Ambasadorii acreditați pe lângă Sfântul Scaun nu au rezidența în Cetatea Vaticanului. Ei locuiesc în Roma și beneficiază de aceleași drepturi ca cele ale ambasadorilor acreditați în Italia. De fapt, statutul diplomaților și alte aspecte care țin de relația dintre Vatican și Italia se află menționate în Concordatul dintre cele două state. Avantajul unui ambasador la Sfântul Scaun este că poate să participe sau să dea curs invitațiilor la evenimente care se organizează de Biserica Catolică sau instituții care țin de aceasta în întreaga lume. 

În Cetatea Vaticanului sau în zonele care au statutul de extrateritorialitate, avem câțiva compatrioți rezidenți, în special cei care lucrează în cele două Secțiuni ale Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun. Sunt persoane vrednice, foarte apreciate și care îți măgulesc mândria de a te simți român. 

Nu puțini au fost tinerii studenți români care de-a lungul timpului au lucrat la Muzeele Vaticanului sau în alte structuri, și reușeau să își rotunjească o parte a burselor sau veniturilor. De asemenea, printre cei care îngrijesc cu meticulozitate celebrele Grădini ale Vaticanului se află și compatrioți de-ai noștri. 

Românii de aici, de la Vatican, manifestă un puternic sentiment de responsabilitate și dăruire. În zona extrateritorială a Vaticanului avem și Colegiul Pontifical Român care găzduiește studenți de teologie ai Universității Babeș-Bolyai.