INTERVIU Pedro Almodóvar: "Niciodata nu ma vad in situatia de a castiga un premiu"

Cu o geaca albastru deschis peste un tricou galben intens si cu parul ciufulit, Pedro Almodóvar ar fi usor reperabil intr-o multime, cu atat mai mult la Hotelul Concorde unde s-a strans in acest weekend toata lumea buna cinemaului european. Cineastul spaniol se afla la Berlin unde va primi sambata seara Premiul European Achievement in World Cinema acordat de Academia Europeana de Film. In interviul acordat HotNews.ro el explica ce inseamna sa te simti european si de ce il intimideaza acest premiu.

Reporter: Ce spuneti despre faptul ca sunteti nominalizat si la categoria Comedia anului? (n.red.- cu „Amantii pasageri/”Amantes pasajeros”)

Pedro Almodóvar: Nu mi-a stat mintea la asta, credeti-ma. Nu mi-a intrat in cap decat ca o sa primesc acest premiu pentru intreaga cariera si ca va trebui sa ma duc sa-l iau. La nominalizare nu m-am gandit deloc. Oricum, am impresia ca nu voi lua si premiul pentru comedie, nu cred ca ni-l vor da. Cred ca celelalte doua filme nominalizate sunt comedii adevarate.

Rep: E pentru prima data cand Academia Europeana de Film premiaza o comedie intr-o sectiune nou consacrata ei. Credeti ca pana acum comedia era prost tratata/maltratata in Europa? Avea mai putine sanse la distinctii?

P.A: Cred ca e prea dur sa spunem ca era maltratata, insa cred ca exista o oarecare indiferenta fata de acest gen la festivalurile de lux. La Cannes, de exemplu, lumea apreciaza o comedie, insa nu opteaza pentru ea cand e sa decida premiile.

Apoi mai e o problema: comediile calatoresc prost, nu neaparat pentru ca ar fi cu specific local, dar e in defavoarea lor daca nu au gaguri…Comedia adevarata e bazata pe dialoguri, pe situatii si personaje. Toate acestea se traduc rau, pentru ca limbajul nu e cel academic.

Acestea sunt motivele pentru care Berlanga (n.red.- cineastul Luis Garcia Berlanga, 1921-2010) nu este pe acelasi podium, la foarte mica distanta de Buñuel. Pentru ca filmele sale sunt intraductibile. Din pacate, mai ales ca in unele din ele exista si foarte mult dialog.

Rep: Veti fi premiat in aceasta seara pentru contributia dvstra la cinematografia europeana.

P.A: E ceva enorm, ma depaseste!

Rep: Credeti ca cinematografia europeana exista ca atare, se distinge de alte cinematografii? Va simtiti parte din aceasta traditie europeana?

P.A: Da, cred ca exista o cinematografie europeana. Sunt mai constient de asta pentru ca sunt european. Exista o cinematografie europeana, o cultura europeana si, desi poate suna redundant, constientizez faptul ca sunt european atunci cand merg in SUA, unde poti compara orice colt din orice oras cu ceea ce stii din Madrid, Paris sau din Calzada de Calatrava (n.red. – oras din regiunea Castilla La Mancha unde s-a nascut Almodóvar).

Iar daca vorbesc despre filmul european cu Tarantino, el stie clar despre ce vorbeste, pentru ca alaturi de mari filme el o sa adauge si ce e mai rau din cinematografia europeana. Adica nu sunt numai premii si filme istorice, ci exista si balast, dar asta face ca cinematografia europeana sa fie opera de arta. Americanii stiu, de exemplu, ca un thriller semnat de Melville are alt ritm… E clar ca exista o diferenta.

Cinematografia europeana are filme ca „La vie d’Adèle” care sunt indraznete. Daca vine un regizor american, Harmony Korine de pilda, indraznet si el, si vrea sa faca acelasi film, cu siguranta ca ii va iesi altceva. „La grande bellezza” (n.red. – de Paolo Sorrentino) e un film italian, cu tot ce inseamna acest lucru. Iar „Alba ca Zapada”/”Blancanieves” (n.red. – al spaniolului Pablo Berger) este un film german, din epoca Marelui Mut! (Rade.)

Rep: Credeti ca cinematografia europeana influenteaza mai mult filmul american sau invers?

P.A.: Nu stiu, depinde de tara, de gen… De pilda, in Spania nu exista traditia filmului politist, in Franta da, cu regizori minunati. L-am pomenit adineauri pe Melville dar, vazand filmele frantuzesti din aceasta categorie, pot spune ca 80% dintre ele parca ar fi scrise de David Goodis sau de un alt mare autor american de gen.

Cred ca exista o influenta reciproca, iar asta depinde de autori. Nu exista influenta, probabil, in filmele cu mare audienta, dar asta se intampla local, in Italia, Spania sau orice alta tara europeana…Cand faci un film, nu te gandesti la America, ci la comedioarele din tara ta, la situatiile cu specific local.

Exista si alte genuri, cum ar fi comedia romantica. De curand a avut premiera in Spania un film de acest gen, care avea o influenta americana evidenta. Pe mine m-a surprins sa vad intr-un ziar spaniol o referire la Alexander Payne ca influenta pentru tinerii regizori spanioli. De fapt, pe ei ar trebui sa ii intrebati, insa ei nu vorbesc atat de mult ca mine! (Rade.).

Ceea ce interesant, insolit chiar, este ca actorii spanioli au mare succes in SUA, dar ca noi nu prea aducem actori americani in Spania. O exceptie a fost Naomi Watts, pentru „The Impossible” (de Juan Antonio Bayona).

Rep: Va face placere sa va fie recunoscuta cariera intr-o editie in care se vede cat de plurala e cinematografia spaniola?

P.A. Inainte de toate este o onoare. Nu stiu de ce in momentele de acest fel ma cuprinde o umilinta absurda care ma impiedica sa fiu mai elocvent. Dar imi place foarte mult ca, dincolo de acest titlu atat de ostentativ al premiului, este o editie in care Spania e foarte bine reprezentata, cu premii deja sigure – asa ca e o ocazie foarte buna pentru mine sa fiu aici, mai ales ca nu traversam o perioada prea buna pentru industria filmului.

Rep: Sa fie un gest de complicitate din partea Academiei?

P.A.: Nu, nu cred, sunt convins ca filmele alese au placut.

Rep: Mereu ati spus ca Academia Europeana de Film v-a sprijinit.

P.A.: Da, foarte mult. De altfel, asa incepe discursul meu de multumire: de cand a fost infiintata, aceasta institutie a fost foarte generoasa cu mine si cu cei care au lucrat cu mine. Carmen Maura, Penélope Cruz, Alberto Iglesias, José Luis Alcaine (n.red.: director de imagine) au luat premii ale Academiei, deci da, EFA a apreciat filmele mele si pe cei care au lucrat cu mine. De la inceput.

Rep: Exista persoane speciale carora le veti multumi in discursul de acceptare a premiului?

P.A.: E o lista foarte lunga de multumiri. Listele lungi au prea putina forta dramatica pe scena, de aceea in general se tinde spre o sinteza. Dar eu ii voi numi pe multi artisti spanioli care sunt deja in istoria filmului spaniol si cu care am avut norocul sa pot lucra.

Sigur, imi voi aduce aminte de cel putin 10 nume si de toti cei care mi-au modelat cariera. Sper sa fac referire si la prezent, la persoanele care, daca ar trebui sa debutez acum, nu cred ca m-ar ajuta sa pot avea o cariera!

Este pentru prima data cand mi-am pregatit un discurs. Niciodata nu ma vad in situatia de a castiga un premiu. Nu ca as crede sau nu ca merit, dar sunt incapabil sa prevad, sa ma pregatesc, sa ma gandesc la ideea unui premiu. Asa ca am invatat discursul in engleza. Cine stie, din cauza emotiilor…

Multumiri Annamaria Damian pentru traducerea din limba spaniola.

Academia Europeana de Film (EFA) isi acorda premiile celei de-a 26-a editii in aceasta seara, la Berlin. Pedro Almodóvar va primi European Achievement in World Cinema, Catherine Deneuve Lifetime Achievement Award iar Ada Solomon European Co-production Award – Prix Eurimages.

Speram ca si Luminita Gheorghiu sa urce pe scena pentru a ridica Premiul Actrita Europeana a Anului, singura categorie la care e nominalizat filmul lui Calin Peter Netzer „Pozitia copilului”.

Premiile se acorda la 21 de categorii, iar distinctiile la categoriile cele mai importante sunt votate de cei aproape 3000 de membri EFA. Cele mai multe nominalizari le are filmul belgian „The Broken Circle Breakdown”, de Felix Van Groeningen.