INTERVIU Primarul care a spus că „oamenii care nu muncesc nu merită să trăiască” își explică declarația și susține același lucru: „Voiam să spun «cine nu munceşte nu mănâncă». Înţelesul e acelaşi, e adevărat”

Primarul PNL al comunei Cleja din judeţul Bacău, care a susținut despre beneficiarii de ajutoare sociale că „nu merită să trăiască, spune că a folosit „un cuvânt nepotrivit”, dar susține în continuare același lucru: „Ştiu despre ce vorbesc. Sunt persoane care au muncit, care pot să muncească, dar care nu mai vor”. Într-un dialog pentru publicul HotNews, primarul a susținut că „la noi în ţară săraci nu sunt decât cei care nu vor să muncească”. Când jurnalistul i-a atras atenția asupra declarației, el a spus că s-a „pripit”.

• „Problema mea e să se ducă la muncă! Ţara are nevoie de muncitori. Avem nevoie să mergem spre prosperitate. Dar ce să facem, dacă s-a umplut ţara de ajutoarele astea sociale”, a spus primarul, în dialogul cu HotNews.
• „La noi în ţară săraci nu sunt decât cei care nu vor să muncească”.
• Întrebat dacă are o soluţie practică pentru a rezolva această situaţie despre care vorbește, primarul a spus că nu are un răspuns: „Eu cred că dorinţa vine din interiorul omului. Cel care nu are ambiţie, care nu are dorinţă nu mai poate fi schimbat”.

Primarul comunei Cleja, Petru Iștoc, a stârnit controverse după o declarație făcută într-o ședință de Consiliu Local în care a vorbit despre persoanele care „refuză să muncească și primesc ajutoare sociale”. Discuția a avut loc în contextul analizării situației beneficiarilor de venit minim garantat din comună, potrivit Europa FM.

În intervenția sa, primarul a spus: „Până la urmă, și Hristos spune, băi, fraților, «cel care nu muncește să nu mănânce». La muncă, fraților! Lăsăm socialul, vine cu 140 de lei. Dacă mă credeți, se lasă de muncă. Și când i-am spus «băi, du-te la muncă», a spus: «domnule, dar noi nu ne sculăm dimineața». Ei nu merită să trăiască. Eu vă spun, eu declar pe propria mea răspundere că cel care nu muncește nu merită să trăiască”.

Petru Iştoc este la al treilea mandat de primar al comunei Cleja, ales pe listele PNL.

Contactat de HotNews, primarul Petru Iștoc a explicat ce a vrut să spună prin declarația sa și cum vede situația persoanelor care primesc ajutor social în comună.

„Cetăţenii din sat mă opresc şi mă întreabă ce e cu atâtea ajutoare sociale. «Noi muncim şi n-avem», îmi spun”

HotNews.ro: Domnule primar, ce v-a determinat să spuneţi că nu merită să trăiască oamenii care nu muncesc?
Petru Iştoc: Cred că am făcut o declaraţie puţin forţată. A fost un cuvânt nepotrivit. Voiam să spun „cine nu munceşte nu mănâncă”. Înţelesul e acelaşi, e adevărat. Că, dacă nu mănânci, tot acolo ajungi (la moarte, n.r.). 

Am spus asta în contextul în care cetăţenii din sat mă opresc şi mă întreabă ce e cu atâtea ajutoare sociale? „Noi muncim şi n-avem”, îmi spun. Iar ei au, în afară de aceste ajutoare sociale, ajutor de încălzire, ajutor de lemne, ajutor de energie. Legea le dă tot felul de bonificaţii.

Or, noi, în loc să încurajăm munca, dăm o grămadă de astfel de ajutoare. Mă refer la oamenii care sunt buni de muncă, dar nu muncesc. Vă rog să ne gândim la ei, nu la cei care, într-adevăr, au probleme şi pe care chiar îi compătimesc.

Ce exemplu să dăm noi copiilor noştri când, în loc să mergem spre progres, noi stăm la ajutoare sociale. Acei părinţi care nu muncesc şi aşteaptă ajutoarele au copii la rândul lor. Ce exemplu le dau ei copiilor?

– De ce consideraţi că nu vor să muncească? Cum aţi încercat dumneavoastră să-i încurajaţi?
– Le-am căutat locuri de muncă. Dar lor le e greu să se trezească dimineaţa! Ei sunt mulţumiţi de ajutorul social pentru că au asigurare de sănătate. În rest, nu-i interesează un loc de muncă stabil. Lucrează la negru când au nevoie de bani.

„Ştiu despre ce vorbesc. Sunt persoane care au muncit, care pot să muncească, dar care nu mai vor”

– Pentru un om aflat într-o astfel de situaţie, nu e de ajuns să-i oferi un loc de muncă. E nevoie de un program mai complex pentru integrarea pe piaţa muncii. Au existat astfel de iniţiative în comună?
– Sunt programe de tot felul. Noi îi trimitem la AJOFM (Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă), iar acolo sunt o mulţime de programe de pregătire. Ei nu vor. Nu vor să accepte. Ştiu despre ce vorbesc. Sunt persoane care au muncit, care pot să muncească, dar care nu mai vor.

– V-a spus cineva asta?
– Sigur că da. Mi s-a spus. Ca primar, eu sunt interesat ca aceste persoane să muncească, să se integreze. Dar pur şi simplu nu vor. Şi toată ziua stau în crâşmă. Ei nu mai sunt în rând cu societatea, dar nici nu vor…

„Oriunde te duci găseşti de muncă. Dar trebuie să vrei”

– Nu credeţi că societatea nu face suficient să-i reintegreze?
– Nu există. Nu există! Sunt atâtea cazuri… Unde e bunăvoinţă, vă spun că se reintegrează. Pentru că au de unde. Sunt locuri de muncă de diferite pregătiri la ora actuală. Oriunde te duci găseşti de muncă. În construcţii poţi fi şi necalificat. Dar trebuie să vrei. Poţi să te angajezi agent de pază. Dar nu vrei nici acolo. Un serviciu mai uşor decât ăsta…

– Anchetele sociale în urma cărora un om se încadrează sau nu la ajutorul social sunt făcute de primărie. Deci primăria decide dacă o persoană e aptă de muncă, dacă şi-a căutat loc de muncă sau dacă nu poate să muncească.
– Sigur că da. Iar noi îi trimitem la AJOFM, unde ei nu acceptă munca. Dar apoi vin înapoi la noi, susţin că şi-au căutat un loc de muncă şi că n-au găsit, aşa că cer ajutor social.

„Problema mea e să se ducă la muncă! Ţara are nevoie de muncitori”

– Vă supără această situaţie pentru că ar afecta bugetul comunei?
– Nu e bugetul comunei. Noi participăm cu 10%. Nu asta e problema. Problema mea e să se ducă la muncă! Ţara are nevoie de muncitori. Avem nevoie să mergem spre prosperitate. Dar ce să facem, dacă s-a umplut ţara de ajutoarele astea sociale…

– Câţi oameni sunt în această situaţie?
– Sunt vreo 30 de asistaţi din 6.000 de locuitori. Nu am aşa mulţi. Dar parcă mi-e ciudă, ştiţi? Adică, indiferent că-s puţini, mulţi, du-te la muncă! Prin satele din Bacău sunt şi situaţii în care jumătate de localitate primeşte ajutor.

„Pe omul ăsta nu-l poţi schimba”

– Oamenii aceştia sunt vulnerabili, au nevoie de ajutor, de educaţie, nu trebuie să-i arătăm cu degetul, ci să-i sprijinim…
– Da, dar trebuie să vrei în primul rând. Dorinţa vine din interior. Dar, dacă nu vrea, dacă e mai în vârstă, dacă mai e şi cu alcoolul, pe omul ăsta nu-l mai poţi schimba. Doar forţat de împrejurări ar putea să iasă din situaţia asta.

„La noi în ţară săraci nu sunt decât cei care nu vor să muncească”

– Cum ar putea fi forţat de împrejurări?
– Nu ştiu. Eu doar văd că, de-a lungul timpului, s-a pierdut respectul pentru muncă. Să ştiţi că la noi în ţară săraci nu sunt decât cei care nu vor să muncească.

– Nu credeţi că declaraţia asta e la fel de periculoasă?
– E periculoasă şi asta? Da, într-adevăr, iar m-am pripit. Că, dacă te gândeşti la pensiile amărâte pe care le au unii…

– Dumneavoastră aveţi vreo soluţie practică pentru a rezolva această situaţie?
– N-aş putea să vă spun. N-am răspuns la întrebarea asta. Eu cred că dorinţa vine din interiorul omului. Cel care nu are ambiţie, care nu are dorinţă nu mai poate fi schimbat.