INTERVIU. Purtătorul de cuvânt al Armatei a răbufnit: „Există multă frustrare şi în rândul militarilor. Am ajuns să ne condamnăm propria Armată, dar nu Rusia?”
Purtătorul de cuvânt al MapN, colonelul Cristian Popovici, a explicat într-un dialog cu HotNews care sunt posibilitățile reale ale forțelor noastre armate și cât de greu dă jos, orice țară din lume, dronele. Militarul a răbufnit într-un dialog cu HotNews.
O dronă rusească de tip Geran-2 s-a prăbuşit, în noaptea de joi spre vineri, pe un bloc de zece etaje din Galaţi. Impactul a fost urmat de o explozie şi de un incediu în urma căruia o femeie şi un copil de 14 ani au fost răniți.
Colonelul Cristian Popovici spune că România poate detecta şi urmări dronele ruseşti în zona Galați, însă nu are tehnologia militară necesară pentru a le lovi, indiferent de situaţie.
Colonel Cristian Popovici. Foto: MApN
HotNews l-a întrebat pe colonelul Cristian Popovici ce poate face România dacă altă dronă intră în spaţiul aerian românesc în zona Galaţiului, de ce nu se poate trage pur şi simplu de la sol şi cât de vulnerabil rămâne oraşul până la sosirea noilor sisteme antiaeriene.
Colonelul Cristian Popovici a fost vineri dimineaţa la Galaţi, începând cu ora 7.00, pentru a vedea situaţia din teren. Explicaţiile sale vin şi dintr-o experienţă profesională directă: Popovici este ofiţer de artilerie şi rachete antiaeriene.
„Avem o capacitate cinetică limitată, dar nu suntem descoperiţi”
HotNews: Preşedintele Nicuşor Dan a anunţat că „în cadrul SAFE, avem o componentă importantă dedicată unor capabilități antiaeriene. Contractele se semnează zilele astea și livrarea o să o avem într-un an sau doi”. România are capacitatea de a identifica dronele însă până acum nu le-a doborât. Joi, au fost ridicate avioane F16, dar drona a ajuns în doar cinci minute la bloc. Ce soluţie există în cazul unui alt incident de acest tip în zona Galaţi? Cristian Popovici: Scenariile sunt diferite de la o zi la alta. Avem o capacitate cinetică limitată acolo, dar nu suntem descoperiţi. Şi zi de zi lucrăm cu parteneri, împrumutăm tehnologii, căutăm soluţii. Dar gândiţi-vă că nici SUA nu are aceste soluţii – ei le-au cerut de la ucraineni. NATO nu are o soluţie unică, invincibilă.
Nu există o soluţie care să garanteze că dacă a venit nenorocirea aia de dronă, poţi s-o dai jos imediat. E foarte mică, are un profil de zbor variabil, relieful în zona Galaţiului e specific – în zona lacului Brateşul, oraşul e pe o coamă înaltă de deal, la 70-80 metri înălţime față de portul Reni, din direcţia căruia vin dronele. Sunt provocări în zonă, dar ne adaptăm.
– Dar drona de joi noaptea a putut fi văzută şi urmărită imediat ce a intrat în spaţiul aerian. În astfel de situaţii, nu se poate trage de la sol? Explicaţi-ne simplu, vă rugăm. – Nu poţi să tragi cu tunul de 2x30mm. Nu poţi face foc de baraj, ca Saddam Hussein (aluzie la apărarea antiaeriană irakiană din timpul războiului din Irak, când regimul Saddam Hussein trăgea masiv, dar adesea imprecis, spre avioanele şi rachetele americane, n.r.).
Sunt ofiţer de artilerie şi rachete antiaeriene. Există şi metoda focului de baraj – când nu îl poți vedea, dar ştii că dispozitivul vine dintr-o anumită direcţie.
Dar asta înseamnă să tragi o cantitate imensă de muniţie, cu multe trasoare. Nu e cea mai bună tactică din multe motive, printre care efectul pentru populaţie, direcţia trasoarelor…
– OK, şi atunci ce putem face? – Nu suntem în pericol, dar suntem strânşi cu uşa. Există multă frustrare şi în rândul militarilor. Dar o să găsim soluţii.
Mi se pare o analogie sugestivă: în Primul Război Mondial, când a apărut mitraliera de companie, nimeni n-a mai ieşit din tranşee doi ani. Pur şi simplu, nu se mai putea înainta. Din 1916 până în 1934, a fost un gap tehnologic, în care nimeni nu ştia cum să lupte împotriva mitralierei de companie. Abia în al Doilea Război Mondial au ieşit militarii din tranşee, după ce s-au inventat avionul şi tancul. Cred că suntem într-o perioadă similară. Încă n-au apărut tehnologii militare.
Alt exemplu: România vorbeşte de peste 20 de ani la NATO despre Marea Neagră, însă flancul nordic este mult mai apărat. Ei bine, în Lituania, dronele au căzut peste două depozite de petrol. Nici ei nu au ce să le facă!
– Iar acest impas militar şi tehnologic aduce un risc… – Riscul este Rusia! În condiţiile în care noi nu am provocat Rusia în niciun fel! Mulţi se îndreaptă către armată şi întreabă cum e posibil aşa ceva. Întrebarea e cum e posibil ca Rusia să-şi fi permis să facă asta în mod total nejustificat?
Cum îşi permite Rusia să fie atât de neglijentă și atât de prost echipată încă să lase o dronă să se ducă pe teritoriul României?
Mă revoltă faptul că puţină lume se uită la cauza adevărată a problemei. E condamnată Armata Română, dar Rusia nu e condamnată. Am ajuns să ne condamnăm propria Armată, dar nu Rusia?
„Nu a fost creat special pentru drone”
„Armamentul nostru de astăzi nu a fost creat special pentru drone, iar noi nu l-am achiziţionat pentru asta”, a spus același ofițer în emisiunea România în Direct de la Europa FM. Sistemele portabile Chiron, sistemele Gepard – gândite iniţial pentru elicopterele de atac – au dificultăţi în faţa ţintelor aeriene mici şi lente. El a mai spus că România ar urma să cumpere, prin programul SAFE, sisteme antiaeriene mai potrivite, precum Skyranger şi Skynet, produse de industria germană.
