Sari direct la conținut

INTERVIU ​Radu Afrim aduce "Avalansa" pe scena TNB: Important e sa creionez o lume (in)credibila care sa mai spuna din cand in cand si textul autorului

HotNews.ro
Radu Afrim, Foto: Arhiva personala
Radu Afrim, Foto: Arhiva personala

Undeva, in estul Anatoliei, iarna aduce caderi mari de zapada, implicand pericolul unor avalanse. Timp de noua luni pe an, viata oamenilor se desfasoara sub imperiul uriasei amenintari, intr-o tacere absoluta. Femeile trebuie sa-si programeze nasterile in celelalte trei luni pentru ca strigatele facerii si cele ale nou-nascutului sa nu provoace dezastrul. Incremeniti sub legea fricii menita sa-i reduca la tacere, oamenii locului vorbesc in soapta si isi reprima pornirile temperamentale. Doar unul singur are curajul sa rosteasca Nu! „Autorul a scris o piesa despre o avalansa. Eu am facut un spectacol despre o frica”, spune Radu Afrim intr-un interviu acordat HotNews.ro. „Avalansa”, spectacolul sau de debut la Nationalul bucurestean, are premiera oficiala marti seara, la ora 19:00.

„Avalansa”, in cateva cuvinte.

„Avalansa” – afisul spectacolului

Foto: Bogdan Stanga

Autorul a scris o piesa despre o avalansa. Eu am facut un spectacol despre o frica. Frica precum un animal hidos surd, fara urechi. Care canta la o cobza muta. O femeie gravida danseaza frenetic pe muzica muta a fricii. In capul ei sunetele sunt amplificate. Asurzitoare. Teama insasi a asurzit din cauza zgomotelor insuportabile pe care le-a scos. Sau doar i s-a parut ca le-a scos din gatlejul ei. Gatlejul fricii. O alta femeie vrea sa arunce intr-o chiuveta universala toate vasele murdare din lume. De la o inaltime ametitoare. Sa produca un cataclism. Unul care ar putea-o elibera de toate fricile care salasluiesc in ea. Sta cu vasele in brate. Le ridica. Teama o paralizeaza. Vasele raman suspendate in aer. Nu mai cad. Cad in interiorul femeii. Iar sunetul caderii e imens. Toate sunetele metropolei se estompeaza sub vacarmul interior al femeii.

Frica umbla surda prin lume. Ajunge in fata unei porti. Deschide poarta. Bate o data la usa casei. Bataia ei se aude de trei ori. Fiecare bataie dureaza o secunda. Un an. Douazeci de ani. O viata…

Ce te-a atras la textul asta? De ce l-ai ales?

O idee excelenta, un story care pare picat dintr-o dimensiune la care unii dintre noi au acces uneori, insa si atunci cu intermintentze. In acest context, dialogurile aproape ca nu mai conteaza. Important e sa creionez o lume (in)credibila care sa mai spuna din cand in cand si textul autorului. In fond este un spectacol despre tacere. Tacerea impusa. Si despre falsul zgomot asurzitor nascut dintr-o frica organica. Sunt niste teme infinite. Totul e sa te tzina imaginatia.

Cum a fost reintalnirea cu Marius Manole? N-ati mai lucrat impreuna de pe

vremea cand el era la inceputul carierei.

„Avalansa” – imagine din spectacol

Foto: Bogdan Stanga

Manole e o sursa de energie in timpul repetitiilor. Si de umor. Povestea fiind suficient de sumbra, aveam nevoie de cineva care sa ne amuze la repetitii. La fel se intampla si la „Plaja” (acum vreo 6 ani) cand am inventat un rol funny pentru Marius. El e genul de actor pe care statutul de vedeta nu-l poate distruge prea usor. Are de jucat un tip imprevizibil, cu o energie care va erupe doar inspre final. Avalansa din titlu e si in constructia personajului sau.

E primul tau spectacol la TNB. Te-a luat prin surprindere invitatia de a monta acolo? Ai avut vreun moment senzatia ca cei de la TNB te-au „evitat” timp de cativa ani?

M-au evitat timp de 11 ani :). Pe de alta parte, nimeni nu era obligat sa ma cheme sa lucrez acolo. Sunt cativa regizori ok care au lucrat in toti acesti ani pe acolo. Si altii care nu aveau mare lucru de zis. Nu e vina actorilor ca nu sunt provocati. In afara de Manole si Constantin Cojocaru, cu care am mai facut o serie de spectacole, am intalnit acum la TNB cativa oameni foarte interesanti. Nu stiu daca e o pierdere ca acest lucru nu s-a intamplat mai repede. Poate e mai bine asa.

Ce planuri ai pentru 2011? Se aude ca vei lucra mai mult pe afara.

Am multe proiecte. Si aici si in aiurea.. Chiar a doua zi dupa premiera zbor la Munchen sa vad trupa de la RezidenzTheatre. Nu stiu ce va iesi din toate astea. In tara incep la Teatrul National Iasi. Am fost la Moscova sa vad o companie care ar vrea sa le fac la vara un spectacol. Eu ma gandesc deja cu nostalgie la vara pe care o voi pierde in alte locuri decat in cele in care mi-ar place sa fiu. Adica la mine acasa…

„Avalansa”, un spectacol halucinant si provocator, imaginat intr-un decor sugestiv creat de scenografa Iuliana Vilsan, ii reuneste in distributie pe Ilinca Tomoroveanu, Mircea Rusu, Marius Manole, Ana Ciontea, Rodica Ionescu, Constantin Cojocaru, Vitalie Bichir, Raluca Petra si Aristita Diamandi. Tuncer Cucenoglu, autorul textului, este unul dintre cei mai premiati scriitori contemporani in Turcia, iar textele sale sunt montate pe mai multe scene europene.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro