INTERVIU Radu Jude merge la Berlin cu "Toata lumea din familia noastra": Singurul lucru care ma intereseaza e ca filmul sa fie bun. Daca e sincer sau nu, asta n-are importanta

In al doilea lungmetraj al sau, Radu Jude exploreaza felul cum un divort afecteaza relatiile dintre membrii unei familii. „Toata lumea din familia noastra”, care are premiera mondiala in sectiunea Forum a Festivalului de la Berlin (9-19 februarie), arata cum degenereaza iubirea dintre doi oameni. Intre tragic si grotesc limita e subtire, dar ceea ce in viata poate fi insesizabil apare marit pe ecran.

Povestea e simpla: un tata (Serban Pavlu) care a divortat de mama copilului sau merge la locuinta unde fosta sotie locuieste cu fiica, noul iubit si mama pentru a-si lua copilul intr-o scurta vacanta la mare. Dar planurile i se dau peste cap cand copilul pare bolnav, fosta sotie nu e acasa si n-a fost anuntata, iar iubitul nu vrea sa dea drumul copilului.

Ce urmeaza e un soi de telenovela aproape „trash” care te furnica pe sira spinarii si in egala masura te face sa-i sesizezi grotescul. Pentru regizorul Radu Jude, important a fost sa vada cum poate degenera o relatie dintre doi oameni care odinioara s-au iubit si cum poate reactiona un copil care asista la asemenea scene.

Filmul ii are in distributie pe Serban Pavlu, Mihaela Sirbu, Gabriel Spahiu si fetita Sofia Nicolaescu, fiind realizat cu participarea extraordinara a actorilor Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu si Alexandru Arsinel la care regizorul, cu modestia-i deja proverbiala, spune ca a recurs si in speranta ca publicul larg sa-i „aprecieze cat de cat” si filmul.

„Toata lumea din familia noastra” e o coproductie romano-olandeza intre HiFilm Production (Romania), Circe Films (Olanda) si Abis Studio (Romania). Premiera sa romaneasca va avea loc la primavara.

Radu Jude explica mai jos prin ce l-a atras subiectul, cum s-a documentat inscriindu-se in Asociatia Tata si de unde i se trage predilectia pentru filmele care investigheaza relatiile dintre parinti si copii.

Reporter: Iti place cum a iesit filmul? E adevarat ca precedentul, „Film pentru prieteni”, e in topul preferintelor tale?

Radu Jude: Da, imi place cum a iesit. Asta nu inseamna nimic, data fiind lipsa mea totala de bun-gust, dar mie imi place mult. Actorii sunt foarte buni, scenografia si costumele Augustinei Stanciu sunt simple si subtil alese, camera facuta de Andrei Butica e ireprosabila etc.

Cat despre o posibila ierarhie pe care as stabili-o printre filmele pe care le-am regizat, sa fim seriosi… In primul rand, ideea imi repugna, in al doilea rand sunt prea putine filme si, in al treilea rand, ar trebui sa existe numai locuri codase. Iar cand spun ca unele aspecte imi plac sau nu-mi plac, ma bazez pe gusturile mele de spectator, asta in masura in care pot fi cat de cat obiectiv cu propriile filme.

Rep: Esti printre putinii regizori de la noi care si-a stabilit o ‘zona de manevra’ – relatiile familiale, mai ales cele dintre parinti si copii. Asta se datoreaza faptului ca esti parinte sau tine de un interes mai vechi?

Radu Jude: Nu stiu de ce tine. Un psihiatru ar fi mai potrivit sa explice motivatiile alegerii unei teme anume. Poate cand voi termina cartea pe care o citesc acum, „Psihanaliza travaliului creator” de Didier Anzieu, imprumutata de la actrita Mihaela Sirbu, o sa pot raspunde mai bine. Sau nu, pentru ca individul asta se ocupa de artisti mari, asa ca ce spune el nu mi se aplica…

Rep: Crezi ca relatiile de azi dintre parinti si copii sunt (cu mult) diferite fata de cele de acum 30 sau 50 de ani?

Radu Jude: Aici ar trebui sa raspunda un antropolog… Eu cred ca unele lucruri sunt la fel, altele diferite, dar cand spun asta nu ma bazez pe nimic, nu cunosc cu adevarat problema. Sau poate ca esenta relatiilor e aceeasi, doar forma se schimba, regulile din societate se modifica.

De pilda, situatia din filmul pe care l-am regizat, in care un tata divortat are probleme in a se vedea cu propriul copil, e de negasit in romanele din secolul al XIX-lea sau mai vechi. Pe atunci copilul ramanea cu tatal. Anna Karenina e cea care nu-si mai poate vedea copilul in urma separarii de sot, nu invers.

Rep: Ai reluat un aspect din scurtmetrajul tau, „Alexandra”, si l-ai dezvoltat impreuna cu co-scenarista Corina Sabau intr-o poveste de 24 de ore despre un tanar tata care vrea sa-si „extraga” fiica din caminul mamei si al actualului ei iubit pentru a o duce la mare. Prin ce ti s-a parut aceasta poveste interesanta?

Radu Jude: Mi s-a parut ca e o situatie care poate revela multe lucruri despre oameni, despre natura relatiilor interumane, mai precis. Asta e motivul pentru care mi s-a parut interesanta.

In plus, subscriu la afirmatia lui Kieslowski conform careia cinematograful e un instrument descriptiv, un mod prin care poti sa descrii, cu mijloace specifice, anumite aspecte ale vietii. Exista descrieri stiintifice, literare, sociologice, exista si descrieri cinematografice. Asta am vrut sa fac, sa descriu situatia din film intr-un mod cat mai precis.

Rep: Nu ti-a fost teama ca filmul ar putea semana cu „Principii de viata” pe care, de altfel, trebuia sa-l regizezi? Si acolo exista un tata care se pregateste sa plece in vacanta cu baiatul din prima casatorie, si toate evenimentele se petrec intr-o zi. De ce n-ai mai regizat tu „Principii de viata”?

Radu Jude: Povestile despre parinti si copii ma intereseaza foarte tare, ca si povestile legate de divort, asta a fost si motivul pentru care am vrut sa fac acel film, vag generat de o situatie pe care o intalnisem in viata unei persoane cunoscute. Evident, ideea a fost complet modificata de cei doi scenaristi, domnii Razvan Radulescu si Alexandru Baciu.

Ei au scris scenariul fara ca eu sa am vreo contributie. Motivul pentru care nu am mai facut “Principii de viata” e unul mai complex. Intre timp facusem scurtmetrajul “Alexandra” si scriam deja (impreuna cu Augustina Stanciu) scenariul pentru “Cea mai fericita fata din lume”, ambele filme fiind mult mai apropiate de ceea ce imi doream, de fapt, sa fac.

In plus, m-a speriat putin inaltul nivel intelectual si estetic al scenariului de la “Principii de viata”, mi s-a parut ca nu ma ridic la valoarea lui, asa ca am hotarat sa-mi vad de lucrurile pe care sunt eu capabil sa le inteleg. Si nu imi pare rau deloc. In plus, ma bucur mult ca producatorul Ada Solomon a continuat proiectul si ca domnul Constantin Popescu Jr. a facut din acel scenariu un film despre care am auzit ca este excelent.

Rep: Te preocupa ideea ca filmele pe care le faci trebuie sa isi gaseasca un drum spre inima publicului sau tii mai mult sa te exprimi cu toata sinceritatea?

Radu Jude: Nu sunt cardiolog, deci inima publicului nu apartine ariei mele de competenta. Cat despre sinceritatea in arta, cred ca nu face doi bani. Milioane de regizori fac niste filme cretine si spun despre ele ca sunt “sincere”.

Singurul lucru care ma intereseaza pe mine este ca filmul sa fie bun, sa fie de calitate, sa fie implinit estetic. Daca e sincer sau nu, asta n-are importanta. Sau are doar asa, in masura in care atunci cand o opera de arta e buna, ea este automat si “sincera”.

Rep: Povesteste-ne cum te-ai documentat inscriindu-te in Asociatia Tata si ce lucruri utile ai aflat de acolo. Cum se duce lupta dintre fostii soti in viata reala?

Radu Jude: Nu e nimic spectaculos, pur si simplu domnul Draghici de la Asociatia Tata a avut amabilitatea sa imi prezinte cateva cazuri din baza lor de date. Pentru asta m-a rugat sa ma inscriu in asociatie.

In plus, am fost inregistrat pe forumul lor de discutii online si asta a fost foarte interesant, amuzant si util. Cat despre cum e in “viata reala”, evident ca unele situatii seamana cu cea din film, altele nu – viata e mult mai complexa. Ce m-a interesat pe mine a fost sa gasesc acolo niste detalii care sa imbogateasca filmul. Si oricum, un film e intotdeauna o reprezentare distilata, limitata a unui aspect al realului, nu este realitatea insasi.

Rep: Cum a decurs munca cu „greii” Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu si Alexandru Arsinel? Alegerea lor n-a fost un pic si o “captatio benevolentiae” la adresa spectatorului?

Radu Jude: Am lucrat cu ei cat se poate de profesionist, cum am lucrat cu toti ceilalti actori. Si da, i-am ales si pentru a dovedi ca ma intereseaza gustul publicului larg. Poporul ii iubeste pe Stela Popescu si Alexandru Arsinel. Doamna Stela Popescu are o stea pe Walk of Fame-ul dambovitean (lucru care a provocat chiar un mic scandal printre actori…) si, daca nu ma insel, domnul Arsinel a fost votat drept cel mai bun actor roman la o gala televizata, asa ca sper ca publicul larg va aprecia cat de cat si filmul regizat de mine.

Rep: Ce parere au ei despre Noul Cinema Romanesc?

Radu Jude: Nu am abordat niciodata acest subiect.

Rep: Cum ai ales ceilalti actori, adica interpretii principali?

Radu Jude: Cu Serban Pavlu si Gabriel Spahiu mai lucrasem, deci i-am ales pe baza experientelor trecute. Mihaela Sirbu a jucat in cateva piese de teatru produse in regim independent, le-am vazut, mi-a placut foarte mult de ea si ma bucur ca acum s-a ivit ocazia sa lucram impreuna.

Sofia Nicolaescu, fetita din film, a fost invitata la probe de catre Mirela Tugui de la HiFilm, care o cunostea. Pe langa Sofia am mai vazut cateva sute de copii, in cele din urma ea mi s-a parut cea mai potrivita. E frumoasa, talentata, inteligenta, are umor; in plus, are niste parinti extrem de simpatici.

Rep: Ce ai cu bietul Gabriel Spahiu, pe care l-ai chinuit si in „Film pentru prieteni”?

Radu Jude: Il apreciez foarte mult, that’s why.

Rep: Cu cine din echipa mergi la Berlin?

Radu Jude: Nu stiu. Casa de productie face programarile, sunt discutii, habar n-am.

Rep: Ce reactie iti produce aceasta noua selectionare la Berlin, dupa ce primul tau lungmetraj a avut acolo premiera mondiala acum trei ani?

Radu Jude: Ma bucur ca munca actorilor si a echipei este apreciata prin selectarea filmului la Forum. Altminteri, nu stiu ce sa zic, eu sunt bucuros si multumit. Sper sa facem o figura frumoasa, cum spun sportivii.

Rep: Cand faceti premiera romaneasca a filmului? La ce reactii te astepti din partea publicului de la noi?

Radu Jude: Premiera va fi undeva dupa jumatatea lunii martie, data exacta nu a fost inca fixata. Necunoscand cine este “publicul”, nu stiu ce asteptari sa am. Sper ca filmul va provoca “placere estetica” celor care-l vor vedea.