INTERVIU Regizorul filmului “Doubt”, John Patrick Shanley: Pulitzer-ul e o experienta blanda, dar Oscarurile sunt stresante

In exclusivitate pentru Romania, regizorul filmului “Doubt”, nominalizat in acest an la cinci premii Oscar, vorbeste despre dificultatea adaptarii propriei piese pentru marele ecran, sansa de a lucra cu Meryl Streep sau Philip Seymour Hoffman, si despre diferenta dintre castigarea unui Premiu Pulitzer si castigarea unui Oscar. John Patrick Shanley le are acasa pe amandoua. Primul a recompensat piesa “Doubt”, iar al doilea scenariul filmului “Moonstruck” (1988).

S-a nascut in 1950 in East Bronx, locul unde se desfasoara si actiunea filmului „Doubt”. A invatat in scolile parohiale Irish Christian Brothers si Sisters of Charity, dupa care s-a inrolat pentru scurt timp la puscasii marini, absolvind in final New York University. Este autorul a numeroase piese de teatru, pe care in majoritate le-a si regizat, printre care “Defiance,” “Savage in Limbo,” “the dreamer examines his pillow,” “Beggars in the House of Plenty,” “Where’s My Money?,” “Italian American Reconciliation” si “Dirty Story”. A scris scenariile a patru filme, iar pentru unul dintre ele, “Moonstruck” (cu Cher, Nicolas Cage si Olympia Dukakis) a primit Oscarul. Celelalte scenarii sunt “Five Corners”, “The January Man” si “Joe Versus the Volcano” (film pe care l-a si regizat).

Carte de vizita John Patrick Shanley

Ati regizat primul film in 1990, “Joe Versus the Volcano”, si v-ati intors abia anul trecut cu “Doubt”. De ce a durat atat? Ati preferat sa va dedicati teatrului?

John Patrick Shanley: Dupa indelungata filmare de la “Joe versus the Volcano” nu vroiam decat sa ma duc acasa, sa revin la radacinile mele de dramaturg. Am adoptat doi copii, lucru care mi-a luat mult timp, si m-am luptat cu un glaucom avansat care mi-a afectat ambii ochi, provocandu-mi chiar momente de orbire temporara, drept pentru care am fost supus mai multor interventii chirurgicale. Piesa “Doubt” fusese un adevarat fenomen si, cand s-a ivit ocazia de a o transforma intr-un film, impreuna cu Scott Rudin (n.red.- producator), n-am mai stat pe ganduri.

Care au fost provocarile privind transformarea unei piese de teatru intr-un film?

John Patrick Shanley: Prima mare provocare a fost sa transform piesa intr-un scenariu, pentru ca piesa nu avea decat patru personaje. E destul de greu sa transformi piese moderne in filme. Multe s-au schimbat de la “Procesul maimutelor”… Ceea ce la inceput parea o problema, faptul ca erau putine personaje, s-a dovedit pana la urma a fi cheia, pentru ca ar fi fost nenatural sa lasam atat de multe personaje pe dinafara. Ca filmul sa aiba sens era nevoie sa introducem si copiii in legatura cu care se cearta personajele, si congregatia, si clasa muncitoare din cartier.

Ce gasiti atat de fascinant la indoiala si nesiguranta?

John Patrick Shanley: Indoiala este ca o usa deschisa, pe cand siguranta e ca o usa inchisa. Eu sunt interesat in usile care sunt deschise.

Subiectul filmului (si al piesei) au fost inspirate din evenimente reale, dat fiind ca ati urmat o scoala parohiala si erati familiarizat cu acest mediu?

John Patrick Shanley: Fundalul povestii este foarte fidel experientei pe care am trait-o de copil. Intriga este insa o inchipuire, o fictiune.

Exista vreun motiv special pentru care ati plasat actiunea filmului in 1964, imediat dupa asasinarea lui John F. Kennedy?

John Patrick Shanley: Povestea se petrece in 1964 pentru ca acela a fost momentul unei mari schimbari, al sigurantei care s-a spulberat in anii ’60.

Mi se pare interesant de stiut modul in care un dramaturg lucreaza pe propriul material, incercand sa-l modifice cinematic. Unde va cautati ideile? Care este scena din film care n-a existat in piesa, dar cu care va mandriti mai mult?

John Patrick Shanley: Exista mai multe scene in film care n-au existat in piesa – nu uitati ca piesa are doar patru personaje. Prin urmare, toate scenele cu copii sunt noi. La fel, scenele care au loc in manastire sau in clasa nu existau in piesa. Filmul este insa sculptat in jurul interpretarilor actoricesti. Decat sa-i punem pe actori sa se conformeze unui set de notiuni despre cum trebuie filmata o scena, am preferat impreuna cu Roger Deakins (n.red. – directorul de imagine) sa lucram in jurul interpretarii lor. Aceasta parea modalitatea cea mai buna prin care putea fi spusa povestea.

Cum a decurs colaborarea cu Roger Deakins? Ce a adus el filmului?

John Patrick Shanley: Roger este un operator cu ochi foarte buni, taciturn si extrem de abil. El este si unul dintre cei trei cei mai buni operatori din lume. Lucreaza foarte repede, cu multa umilinta si cu un mare simt al umorului, iar acest mediu luminos da actorilor maximum de libertate. Am lucrat impreuna la elaborarea compozitiei cadrelor. Uneori am facut cum a spus el, alteori cum am spus eu. A fost o colaborare foarte buna.

Meryl Streep a acceptat pe loc, Philip Seymour Hoffman a avut nevoie de o zi ca sa se decida

J.P. Shanley

Cat de greu v-a fost sa strangeti o distributie atat de reusita? Actorii au vazut piesa inainte de a accepta rolul?

John Patrick Shanley: Meryl Streep, Philip Seymour Hoffman si Amy Adams vazusera piesa. Nu si Viola Davis. Realizarea distributiei a fost extrem de usoara, cu exceptia Violei Davis. Meryl a acceptat pe loc, Philip a avut nevoie de o zi ca sa se decida, iar Amy a venit ea la mine cerand rolul. Numai pentru rolul doamnei Miller a trebuit sa organizam probe. Am avut cinci candidate pentru acest rol, dar Viola a impresionat aparatul de filmat intr-un mod atat de vizibil incat rolul nu putea fi decat al ei.

Cum ati lucrat cu actorii, dat fiind faptul ca aveati doi actori consacrati – Meryl Streep si Philip Seymour Hoffman, si doi nou-veniti ca Amy Adams si Viola Davis?

John Patrick Shanley: Am repetat cu ei timp de trei saptamani, asa cum as fi facut pentru o piesa de teatru. In aceste trei saptamani scopul a fost de a-i aduce pe actori in aceeasi lume. Viola este, de fapt, o actrita de teatru desavarsita si are o mare experienta. Amy era cea mai tanara dintre toti, dar nu e deloc necoapta. Deja in a treia saptamana formam o echipa foarte stransa.

Filmul face o comparatie intre traditie si inovatie. Credeti ca azi, cand economia e in cadere, ar trebui sa ne intoarcem la vechile, adevaratele valori?

John Patrick Shanley: Nu cred ca e posibil sa ne intoarcem, insa nimic nu se pierde. Istoria rasei umane influenteaza actiunile fiecarei persoane. Intotdeauna schimbarea aduce cu sine pierderea. Ceea ce traim acum ca pierdere este un aspect al schimbarii. Cred ca schimbarile care au loc in lume sunt necesare, dar ele vor avea loc cu pierderi inevitabile.

Mai aveti piese de teatru pe care intentionati sa le adaptati?

John Patrick Shanley: Tocmai am terminat de scris o piesa noua. Nu as vrea sa mai adaptez pentru cinema o piesa gata scrisa. E mult mai usor sa concepi o poveste special pentru cinema. Sa adaptezi una deja jucata e al naibii de greu.

Va simtiti mult mai bine acum ca ati revenit in scaunul de regizor de film?

John Patrick Shanley: Da.

Cat de grea a fost postproductia, dat fiind ca puteati da de inteles publicului prin montaj ca parintele Flynn ar fi vinovat?

John Patrick Shanley: Ca narator, nu stiam daca parintele Flynn era vinovat sau nu, deci stiam ca nimic din ce urma sa filmez nu trebuia sa raspunda categoric la aceasta intrebare. Da, a trebuit sa fim foarte atenti la montaj ca sa nu incarcam in nici o directie naratiunea.

Sa primesti Premiul Pulitzer este o experienta nu doar extraordinara, ci si foarte blanda

J. P. Shanley

Ati primit un Oscar pentru scenariul filmului “Moonstruck”, in 1988, dar ati primit si Premiul Pulitzer. Ce comparatie puteti face intre cele doua premii?

John Patrick Shanley: Sa primesti Premiul Pulitzer este o experienta nu doar extraordinara, ci si foarte blanda. Nu trebuie sa stai si sa astepti ca cineva sa deschida plicul. Stii de la inceput ca ai castigat, asa ca te poti bucura de ce e pe masa. Oscarurile sunt mult mai stresante. A trebuit sa stau trei ore ca sa astept sa se ajunga la categoria la care eram nominalizat. A trebuit sa zbor la Los Angeles. Pentru Pulitzer nu a trebuit decat sa merg la Universitatea Columbia. Dar, daca aici Pulitzer-ul mi-a fost inmanat de presedintele de la Columbia, dincolo Oscarul mi-a fost dat de Audrey Hepburn si Gregory Peck, deci a fost mai bine.

Complicata poveste a filmului Doubt

Inainte de a deveni film, “Doubt” a fost piesa de teatru scrisa de Shanley si montata de el in 2004 off-Broadway, la Manhattan Theater Club. “Doubt” a devenit prima piesa a lui Shanley care a trecut in repertoriul de pe Broadway, unde a obtinut cele mai importante premii teatrale americane: New York Drama Critics Circle Award, Lucille Lortel Award, Outer Critics Circle Award, Drama League Award, Premiul Drama Desk, Premiul Tony si Premiul Pulitzer.

Filmul “Doubt”, regizat anul trecut de John Patric Shanley, a avut cinci nominalizari la Oscar (scenariu adaptare, rol principal feminin – Meryl Streep, rol secundar masculin – Philip Seymour Hoffman, rol secundar feminin – Amy Adams si Viola Davis). Filmul a mai avut, printre altele, cinci nominalizari la Globurile de Aur (inclusiv pentru Cea mai buna drama), trei nominalizari la Premiile BAFTA, cinci nominalizari la Premiile Screen Actors Guild – dintre care un premiu pentru Meryl Streep.

Povestea din “Doubt”/”Indoiala” incepe dupa ce se termina filmul. Avand actiunea plasata in 1964, intr-o scoala parohiala, filmul pune in unda resorturile care o determina pe directoarea scolii (Meryl Streep) sa creada ca preotul Flynn (Philip Seymour Hoffman) ar fi abuzat sexual de unul dintre elevi. Tanara profesoara James (Amy Adams), intruchiparea inocentei, crede ca parintele nu e vinovat, in timp ce mama baiatului (Viola Davis) pare sa incuviinteze relatia dintre prelat si propriul copil. Filmul impleteste variantele tuturor celor patru personaje, care fiecare in parte are dreptate, dar nu intentioneaza sa numeasca un vinovat si sa descopere adevarul. Dupa cum afirma John Patrick Shanley, filmul vorbeste despre “incercarea de a fi sigur intr-o lume nesigura”, in vreme ce parintele Flynn spune pe ecran ca “indoiala poate fi o legatura la fel de solida ca certitudinea.”

Vezi aici trailerul filmului Doubt:

Interviul cu John Patrick Shanley a fost realizat prin amabilitatea Companiei Walt Disney. In curand, filmul “Doubt”/”Indoiala” va ajunge pe DVD si Blue-ray si in Romania.