Sari direct la conținut

INTERVIU Regizorul Radu Mihaileanu: "In toate satele arabe, 90% dintre haine sunt chinezesti. La munte, oamenii nu au electricitate, dar au imitatii de crocs in picioare"

HotNews.ro
Radu Mihaileanu, Foto: festival-cannes.fr
Radu Mihaileanu, Foto: festival-cannes.fr

Prezent pe Croazeta unde in 21 mai, „La source des femmes” are premiera in Competitia Oficiala, Radu Mihaileanu s-a aratat de acord cu pedepsirea lui Lars von Trier de catre Festivalul de la Cannes si a povestit pe larg despre cum a ajuns, ca cineast evreu, sa faca un film despre cultura araba, intr-o tara araba si cu actori arabi. „La source des femmes”, prezentat la Cannes sub drapel marocan, e un basm contemporan despre o mana de femei care intra in greva si refuza sa se mai culce cu sotii lor pana cand acestia nu le vor ajuta sa aduca apa curenta in sat. Cineastul spune ca va arata filmul in tarile arabe si ca in Israel spera ca el sa le arate oamenilor ca femeile israeliene si cele palestiniene pot aduce pacea.

Iulia Blaga: Cum comentati faptul ca Lars Von Trier a fost declarat la Cannes „persona non grata” pentru lucrurile pe care le-a spus despre Hitler?

Radu Mihaileanu: Nu pot vorbi despre filmul sau, pentru ca suntem in competitie, dar imi amintesc ca acum doi ani, cand am prezidat Juriul Ecumenic, i-am dat lui „Antichrist” un anti-premiu pentru ca mi s-a parut un film ingrozitor. Ingrozitor fata de femei si fata de fiinta umana si da, si un pic fascist.

Cred ca festivalul a avut dreptate cand a spus: „Nu putem scoate filmul din competitie, dar nici nu putem tolera ca autorul lui sa declare ce a declarat”. Cannes e cel mai mare festival de film din lume si cea mai frumoasa vitrina unde fiecare regizor din lume isi poate exprima opinia despre pace, cultura si identitate. Nu e un loc pentru extremisme.

  • Vezi trailerul filmului:

Iulia Blaga: Nu se intampla des ca un cineast evreu sa faca un film intr-o tara araba, cu actori arabi. Cat de dificil a fost acest lucru pentru dvstra?

Radu Mihaileanu: Eu sunt inainte de toate evreu si, fiind evreu, sper ca sunt universal si ca destinul nostru a fost dintotdeauna acela de a fi atenti cu ceilalti. Simt ca identitatea mea e legata de Torah, care spune sa fii tu insuti prin ceilalti.

Cand Abraham trece raul, aceasta metafora inseamna pentru mine ca el e si de o parte, si de alta a raului. Cred ca viata mea nu e legata doar de mine, ci si ceilalti. Nu e vorba doar de mine ca evreu, ci de mine plus restul lumii. Fara restul lumii sunt mort.

Arabii sunt fratii nostri. Israel si Ismael sunt frati. Numai situatia istorica si cea contemporana ne fac inamici.

Sunt foarte mandru si asta poate sa vi se para ciudat – fiind evreu – ca filmul e prezent la Cannes sub drapel marocan

Radu Mihaileanu

Iulia Blaga: Arabii cu care ati colaborat erau de aceeasi parere?

Radu Mihaileanu: N-am avut nici o problema in Maroc. Toata lumea stia ca sunt evreu. De altfel, multi evrei se intorc azi in Maroc, mai ales in Casablanca si Marrakech. Marocanii au fost grozavi si m-au ajutat cat au putut. De pilda, la scrierea scenariului am consultat teologi, sociologi care au scris despre conditia femeii in tarile arabe.

Sunt foarte mandru si asta poate sa vi se para ciudat – fiind evreu si atat de apropiat de Israel -, ca filmul e prezent la Cannes sub drapel marocan. Identitatea culturala a filmului e una araba in sensul larg al cuvantului, dar in special marocana.

Iulia Blaga: Initial ati vrut doar sa produceti acest film?

Radu Mihaileanu: Da, din motivul pentru care mi-ati pus intrebarea de la inceput. M-am gandit ca, nefiind arab si nefiind femeie, nu aveam cum intelege nici detaliile si subiectivitatea acestei culturi, si ca proiectul era prea grandios si prea indepartat pentru mine.

Am cautat ani intregi o regizoare araba si n-am gasit, iar producatorii m-au convins pana la urma sa regizez eu. Am spus: „Ok, dar am nevoie de timp ca sa ma duc acolo si sa ma documentez, sa inteleg acea cultura la modul profund, sa vorbesc cu femeile”. Am locuit timp de trei saptamani intr-un sat marocan si am intervievat toate femeile din sat. A fost o experienta extraordinara.

Am locuit intr-o casa ca cea din film, cu un cuplu a carui femeie venea din sud si era antipatizata de soacra pentru ca era libera si spunea tot ce gandea. Acesta era singurul cuplu din acea vale casatorit din dragoste. Ce a fost interesant si in acelasi timp dificil pentru mine a fost sa trec de la punctul occidental de vedere la punctul lor de vedere si sa le inteleg traditiile.

Barbatii sunt in asa fel construiti incat se tem de pace. Ei au mereu nevoie de un razboi, fie de unul economic sau de unul sportiv

Radu Mihaileanu

Rand pe rand, toti le spun: „Dar de ce nu incepeti sa schimbati ce nu va place?” Iar ei raspund: „Nu putem. Asta e traditia.” In viziunea occidentalilor ei pot parea prosti si barbari, dar pas cu pas eu am inteles ca traditia e importanta.

In toate culturile femeia e responsabila cu interiorul cercului, cu comunitatea si cu familia, iar barbatul merge la razboi si la vanatoare. De aceea barbatul aduce si atatea probleme in societate, iar singura care tine societatea in functiune e femeia. Pentru arabi, traditia inseamna ciclul vietii. Le e teama ca daca nu mentin ciclul vietii, barbatul va distruge tot.

De aceea Leila, eroina mea, spune la un moment dat: „Ii putem invata pe barbati ce e pacea”. Dar barbatii sunt in asa fel construiti incat se tem de pace. Ei au mereu nevoie de un razboi, fie de unul economic sau de unul sportiv. Trebuie sa cucereasca ceva chiar si cand e vorba de o femeie.

Iulia Blaga: Deci credeti ca femeile vor aduce pacea in Orientul Mijlociu?

Radu Mihaileanu: Sper. A fost o miscare a femeilor israeliene si palestiniene care au spus: „Nu mai vrem ca sotii si copiii nostri sa moara in razboi”. Sper ca filmul meu sa comunice acest lucru:„Dati-le mai multa putere si credit femeilor.”

Cand am visat sa vin la Cannes, mi-am propus sa aduc femei din satul unde am filmat pe Croazeta. Am reusit. Unele dintre femeile acelui sat marocan, care ne-au ajutat si la bucatarie, costume, decoruri vor veni la covorul rosu de la Cannes. Va dati seama, unele n-au iesit niciodata din satul lor. Iar cei de acasa le vor vedea in direct prin intermediul televiziunii marocane.

Iulia Blaga: O sa aratati filmul si in tarile arabe?

Radu Mihaileanu: Da, inainte de premiera franceza il vom lansa in Maroc. Cand am scris scenariul, nu stiam de revolutie, dar visul meu e acela ca femeile din tarile arabe sa capete un dvd cu filmul, chiar si unul pirat. Sunt impotriva pirateriei, dar in acest caz nu-mi pasa de bani. Vreau ca femeile arabe sa aiba filmul pe dvd, ca sa stie ca au drepturi.

Cand am scris scenariul, nu stiam de revolutie, dar visul meu e acela ca femeile din tarile arabe sa capete un dvd cu filmul, chiar si unul pirat

Radu Mihaileanu

Iulia Blaga: La ce reactie va asteptati in Israel?

Radu Mihaileanu: Nu stiu, sper ca va place. Cred ca ar putea sa le placa israelienilor pentru ca si ei sunt orientali, chiar daca multi sunt europeni prin nastere. Cel putin jumatate din israelieni vin, insa, din Yemen, Irak, Iran, Egipt, Maroc, Tunisia si au in sange aceasta cultura.

Majoritatea israelienilor vor pace si, vazand filmul, vor intelege ca solidaritatea femeilor e o sansa pentru obtinerea ei. Poate ca femeile israeliene si cele palestiniene vor aduce impreuna pacea pentru ca acel razboi e tare prostesc si numai extremistii cred ca si-l doresc.

Iulia Blaga: Cum ati perceput Revolutia din nordul Africii?

Radu Mihaileanu: Am fost foarte fericit cand acest lucru a devenit realitate, dar cand am scris scenariul, stiam ca ceva urma sa se intample. Nu stiam ca la acest nivel, dar existau niste indicii. De pilda, am citit acum cinci ani o carte minunata a marocanei Fatima Mernissi, despre dialogul dintre traditie si tehnologie. Atunci am inteles ca ceva se putea intampla.

Un alt aspect e ca, desi greu, femeile au acces la educatie in tarile arabe si, pas cu pas, acced in posturi de conducere. Nu mi-am imaginat deloc revolutia asa cum ea a avut loc, dar cred ca ea trebuie sa se petreaca mai intai in familie, in casa.

Sunt foarte fericit ca ea a trecut in strada, dar sunt precaut cand vad diferentele dintre tari. In Tunisia iti poti da seama ca femeile sunt mai educate pentru ca le vezi in strada. Poarta bluejeansi, sunt moderne. Vor avea un loc in societatea politica, desi le va fi greu.

Am informatii ca li se promite paritate in guvern, dar ca li se dau doar doua ministere, iar ele acum se bat prin asociatiile de femei. Am vorbit cu o tunisiana si se pare ca exista o organizatie islamica extremista care ameninta ca le ucide daca incearca sa ajunga la putere.

In Egipt, in schimb, au fost foarte putine femei in strada, ceea ce inseamna ca revolutia din interiorul familiei nu a avut inca loc. Dar lucrurile se misca. Pentru mine, Marocul e una dintre cele mai democratice tari, desi are rege si politica e uneori dura. Dar aici femeile au drepturi prin lege.

Printre altele, incearca sa opreasca casatoria de la 13 ani, sa promoveze femeile judecator si politist pentru a apara femeia. E o societate care mai trebuie sa evolueze, de acord, dar in comparatie cu celelalte cred ca e cea mai democratica.

Iulia Blaga: De ce ati ales un scenograf – Cristian Niculescu – roman si o creatoare de costume -Viorica Petrovici – tot romanca pentru un film despre lumea araba?

Radu Mihaileanu: Sunt prietenii mei si am lucrat impreuna la aproape toate filmele mele (cu o exceptie). Ei ma inteleg imediat. Nu le-a fost greu sa se adapteze la o alta cultura pentru ca sunt foarte inteligenti. Si-au facut documentarea imediat.

In privinta costumelor am dorit ceva putin deosebit fata de realitate. Acum in toate tarile arabe se intampla un lucru bun si trist in acelasi timp: hainele sunt ieftine, dar toate vin din China. In toate satele arabe 90% dintre haine sunt chinezesti. De pilda, pijamalele pe care barbatii le poarta si ziua. Iar in picioare au imitatii dupa crocs, incaltamintea aceea australiana care se poarta mult si in Israel. In satele de la munte, oamenii nu au electricitate, dar au imitatii de crocs in picioare.

Putem avea asa ceva in film, mi-am spus, dar nu prea mult. A fost nevoie de multa documentare pentru a gasi inspiratie in vestimentatia arabo-berbera, langa care sa punem cu Viorica ceva chinezesc astfel incat ca sa nu para rupt de realitate, sa se inspire din mai multe culturi, dar fara sa tradeze traditia marocana.

Lui Cristi i-am aratat fotografii din alte sate si i-am spus ca vreau culori pentru ca satul in care filmam era monocrom. Avea doar culoarea pamantului si a pietrei, iar cand urma sa pun camera nu as mai fi vazut profunzimea campului. Si a facut-o, inspirandu-se din alte sate cu aceeasi cultura. Deci tot ce e culoare in jurul geamurilor si pe usi e opera lui Cristi.

Iulia Blaga: E adevarat ca urmatorul dvstra film va fi in limba engleza?

Radu Mihaileanu: Da, imi place sa sar de la o cultura la alta. Il voi filma in Los Angeles si va fi o poveste nebuneasca ce va lega America de Africa.

Tatal meu e atat de obiectiv incat de fiecare data spune: „Acesta e cel mai bun film al tau”

Radu Mihaileanu

Iulia Blaga: Un subiect romanesc nu aveti?

Radu Mihaileanu: Inca nu. Adevarul e ca, pe de o parte imi e frica sa vorbesc despre Romania de azi fara sa traiesc in ea (pentru ca stiu ca voi fi judecat mai mult decat daca as face un film in Maroc), iar pe de alta pentru ca acum lucreaza acolo niste regizori extraordinari care pot face filme mai bune decat ale mele. Poate as face un film despre perioada de dinainte de a parasi Romania, pentru ca pe aceasta o cunosc.

Iulia Blaga: Mi-ati spus in Bucuresti, la interviul precedent, ca tatal dvstra a spus despre „Concertul” ca e cel mai bun film pe care l-ati facut. Ce parere are despre „La source des femmes”?

Radu Mihaileanu: Tatal meu e atat de obiectiv incat de fiecare data spune: „Acesta e cel mai bun film al tau”. Iar eu de fiecare data ii spun ca nu mai pot avea incredere in el.

O sa fie foarte fericit – si asta e unul dintre motivele care ma fac si pe mine fericit – cand o sa calce pe covorul rosu alaturi de mine, de fratele meu si de copiii mei. La cei 90 de ani ai sai a avut o viata uimitoare. Nascut intr-un tirg de langa Iasi, a fost intr-un lagar de concentrare, a experimentat stalinismul si epoca lui Ceausescu, iar acum e prezent la Cannes la aceasta mare sarbatoare.

„La source des femmes” are premiera la Cannes in 21 mai. Scris si regizat de Radu Mihaileanu, el are in distributie numai actori de limba araba: Leila Bekhti, Hafsia Herzi, Biyouna, Sabrina Ouazani, Saleh Bakri. Filmul e coprodus de Elzevir Films, Oi Oi Oi Productions, EuropaCorp, France 3 Cinema, Panache Productions, RTBF, Bim Distribuzione, Indigo Film, Agora Films, SNRT.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro