INTERVIU Un fost șef al Armatei române indică baza aeriană despre care „nu vorbește nimeni și nu știu de ce”
Patru incursiuni majore de drone în nord-estul României în două luni, iar avioanele ridicate în alertă au decolat de fiecare dată de la sute de kilometri distanță. Într-un interviu pentru HotNews, generalul în rezervă Ștefan Dănilă, fost pilot de vânătoare și fost șef al Statului Major General, indică o bază activă, care poate fi transformată „într-o bază cel puțin de rezervă pentru avioanele de luptă”.
- Într-un interviu pentru HotNews, generalul în rezervă spune că interceptarea de la Câmpia Turzii a unei ținte din zona Iașiului, cum s-a întâmplat, este „un pic hazardată”
- Fost comandant al bazei aeriene de la Bacău și fost șef al Statului Major General în perioada în care ultimele avioane de vânătoare au plecat din regiune, el respinge ideea readucerii F-16 la Bacău, pentru a proteja Moldova.
- Dar există o altă bază tradițională aviatică, activă și cunoscută printre piloți. Și nu e plasată foarte departe de Moldova.
Generalul în rezervă Ștefan Dănilă este unul dintre puținii militari români care pot vorbi despre situația incursiunilor aeriene din Moldova din trei perspective profesionale:
- A fost pilot de vânătoare pe MiG-21 LanceR și a petrecut aproximativ 12 ani la baza aeriană de la Bacău – ca ofițer în Biroul Operații, comandant de escadrilă și, din 2008, comandant al Bazei 95 Aeriene „Erou căpitan aviator Alexandru Șerbănescu”.
- A condus apoi Flotila 90 Transport Aerian de la București.
- Din ianuarie 2011 până în ianuarie 2015 a fost șeful Statului Major General, cea mai înaltă funcție militară din România.
În mandatul său ultimele MiG-21 LanceR operaționale au plecat de la Bacău către bazele de la Borcea și Câmpia Turzii, iar Escadrila 951 a trecut pe avioane de școală IAR-99 Șoim.
De atunci, regiunea Moldovei nu mai are o escadrilă de avioane de vânătoare.

„Putem să ne gândim că e vorba de o testare”
– HotNews: Domnule general Ștefan Dănilă, în ultimele două luni am avut cel puțin patru incursiuni majore de drone în zona Moldovei, fie dinspre Republica Moldova, fie dinspre zona Ucrainei. Ce credeți că arată asta despre felul în care e testat spațiul aerian al României?
– General (r) Ștefan Dănilă: Pentru că suntem aproape de zona de conflict, aproape de război, este foarte probabil să mai avem incursiuni, nu neapărat incursiuni de drone care testează spațiul aerian, așa cum ați spus dumneavoastră. E posibil să avem drone care evoluează necontrolat, adică să fie bruiate și ele nu mai știu pe unde zboară și ajung undeva în apropierea, în zona spațiului aerian al României.
Dar așa cum au zburat cele care au ajuns în Moldova, putem să gândim că e și vorba de o testare, și vorba de drone care au intrat voit în spațiul aerian al României.
Acum, e dificil să spunem ce fel de drone au fost, adică au fost efectiv drone scăpate de sub control, au fost drone care au cercetat zona, au fost unele care ne-au provocat. E foarte dificil să spunem, pentru că nu știm nici măcar ale cui sunt.
– Presupunerea credibilă este că vorbim de drone rusești care, fie, cum ați spus, au fost deviate, bruiate, fie au fost un test. Astea sunt scenariile…
– Eu unul m-aș abține să spun că sunt drone rusești până când nu sunt sigur, măcar să văd traiectoria lor, să știu că au plecat de undeva din zona în care sunt rușii. Aș putea să spun asta, dar dacă nu am informațiile, n-am văzut o dronă respectivă, chiar dacă este doborâtă, nu știm exact dacă este o dronă rusească sau nu, eu nu aș face supoziție de felul ăsta.
Pentru că ar însemna să privesc lucrurile greșit și măsurile pe care le-aș lua pentru contracarare ar putea să fie greșite.
„Dacă nu au putut fi doborâte, înseamnă că nu au fost mijloace capabile să le doboare”
– Să vorbim despre la ultimul incident, cel de pe 31 octombrie, atunci au fost două drone și a fost o alertă pentru șase județe, o alertă care a ținut două ore. Niciuna dintre drone nu a fost doborâtă. Cum citiți acest episod?
– Eu am mai spus în mai multe rânduri că dronele au această calitate, să zicem, că sunt greu de detectat sau, din momentul în care au fost detectate, sunt oarecum dificil de interceptat, de urmărit și de doborât. Din cauza asta sunt și folosite atât de mult și în Ucraina, și în Orientul Mijlociu, pentru că sunt periculoase. Sunt periculoase pentru cei contra cărora acționează.
Și cred că faptul că au zburat în spațiul aerian al României și au fost văzute, au fost urmărite, spune ceva. Faptul că au fost urmărite înseamnă că dronele respective au fost descoperite și apoi urmărite. De ce nu au fost doborâte? Posibil să nu fi avut cu ce să le doboare. Este posibil ca Forțele Aeriene să nu fi avut în zonă sau să fi fost mai multe drone decât puteau să intercepteze cei din Poliția Aeriană. Nu am situația, nu știu exact care a fost situația. Deci nu știu exact de ce nu au fost interceptate și nu au fost doborâte.
Eu, din ce știu, ordinul este să fie doborâte. Dacă nu au putut fi doborâte, înseamnă că nu au fost mijloace capabile să le doboare.
Interceptarea dronelor cu F-16 de la 300 de kilometri, „o soluție de avarie”
– Cele patru F-16 care au fost ridicate atunci, două au decolat de la Câmpia Turzii, două de la Fetești, adică de la aproape 300 de kilometri în linie dreaptă de Iași, oricum ai lua-o. Ce înseamnă acest lucru din punct de vedere operațional pentru un pilot aflat în misiune de Poliție Aeriană, această distanță?
– Tehnic vorbind, de la Câmpia Turzii să se intercepteze o dronă care e în zona Iașiului mi se pare un pic hazardată. Momentul nu l-am înțeles foarte bine.
Este o soluție de avarie, neștiind efectiv care este direcția, unde se îndreaptă drona respectivă, dar posibilitățile de interceptare ale unui avion care decolează de pe Câmpia Turzii pentru un avion care intră în spațiul aerian în zona Iașiului sau este în spațiul aerian în zona Iașiului, posibilitățile de interceptare sunt destul de limitate.
„Bacău nu se califică”
– Am vorbit cu un fost pilot de vânătoare, pilot de MiG-21, cum ați fost și dumneavoastră, și ne-a spus că într-o astfel de situație, un interval realist pentru alertă, decolare și zbor de interceptare până în zona Moldovei ar fi de 20-25 de minute într-un caz fericit. De la Bacău ar fi 13-15. Cum vedeți acest ordin de mărime?
– Vorbim acuma pe ipoteza în care ar fi fost decolate avioane de la Bacău… Dar de ce nu de la Iași? Este o ipoteză greșită pentru că la Bacău nu avem aviație de vânătoare. Știți că, odată cu încheierea activității cu MiG-ul 21, s-a terminat activitatea de zbor cu avioane supersonice pe Bacău.
Eu am luat hotărârea de a menține baza de la Bacău pentru că acolo exista suficientă experiență la instructorii de la Bacău și la personalul de acolo pentru a zbura Șoimul (n.r. IAR-99 Șoim, avion subsonic de antrenament), pentru a pregăti oamenii înainte de a trece pe F-16. Deci pentru etapa de pregătire pentru avionul de luptă, nu pentru F-16.
Deci Bacăul nu a fost menținută ca unitate pentru F-16. Nici nu ar putea să aibă infrastructura necesară pentru F-16, nu se califică pentru așa ceva.
Baza aeriană despre care „nu vorbește nimeni”
– Dar de ce spuneți despre Iași atunci?
– Păi e același lucru: ori Iași, ori Bacău, ori Suceava. De ce să nu dăm alte exemple. Nu avem de ce să spunem că ar fi fost mai bine pe Bacău. S-a decolat de pe aerodromul unde se face Poliția Aeriană.
Numai că posibilitățile de interceptare a unei drone de la Câmpia Turzii pentru un avion care zboară în Moldova, pentru o dronă care zboară în Moldova, este destul de limitată, sunt destul de limitate posibilitățile, sunt reduse.
Ar fi putut foarte bine să fie transformată în bază de luptă, chiar dacă de rezervă, baza de la Boboc. Baza de la Boboc figurează în mai multe studii ca o bază foarte bună pentru interceptarea țintelor care ar veni în zona de est și care ar fi o bună bază de rezervă pentru cea de la Fetești. Numai că despre Boboc văd că nu vorbește nimeni, se evită acest lucru și nu știu de ce.
(n.r. Aerodrom militar Boboc, în comuna Cochirleanca, județul Buzău, sediul Școlii de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu”, cu pistă de beton de 2.500 de metri, aflat la circa 220 de kilometri de Iași, adică mai aproape decât Câmpia Turzii și decât Fetești. )
Se direcționează lucrurile greșit, cum au fost mai multe, din diverse păreri ale unor experți care știu ei câte puțin, se direcționează deciziile și se iau decizii greșite. Deci a spune că Bacău ar fi o bază bună pentru avioanele de luptă este o informație greșită, este o informație care vine din ce se știe din trecut, că a fost o bază unde era MiG-ul 21.

„Aerodromurile noastre nu au condițiile favorabile pentru F-16”
– Exact din acest fundament v-am întrebat și eu, pentru că știm că ultima oară când au fost avioane supersonice, ele erau la Bacău.
– Bacău nu este o bază relevantă pentru F-16 și nu este o bază pe care să ne propunem să ducem F-16 pentru Poliția Aeriană. Așa văd eu lucrurile.
– Atunci vă întreb altfel: pentru apărarea sau intercepția mai bună, mai eficientă în zona Moldovei, unde ar trebui să ducem F-urile 16?
– Pentru interceptare de ținte aeriene cum sunt acum, pe o situație de acest fel în care nu este clar când, cum, de unde vin, cea mai bună bază pe care s-ar putea crea condiții – pentru că nu sunt acum, pentru F-16, dar dacă tot vorbim despre investiții pentru viitor și investiții eficiente, Boboc ar fi o bază bună pentru a investi și a o transforma într-o bază cel puțin de rezervă pentru avioanele de luptă.
– Acesta ar fi totuși un proiect mai pe termen mai lung, dar amenințările, după cum am văzut, s-au întâmplat acum și e lesne de presupus că e posibil să mai apară în viitorul foarte apropiat.
– Este posibil, dar acum F-16 nu poate să zboare nici pe Boboc, nici pe Bacău decât cu riscuri foarte mari.
– Există poate varianta detașării unui detașament temporar, o forță expediționară, așa cum a trimis Forțele Aeriene, de exemplu, în ultimii ani în țările baltice pentru Poliția Aeriană, pe oricare aeroport din Moldova?
– Aerodromurile noastre nu au condițiile favorabile pentru F-16. F-16 necesită ca infrastructură niște condiții speciale, adică să fie asfalt, să fie măturat, să nu existe niciun fel de pietricele, impurități care să producă daune motorului. Trebuie să ai o zonă pentru hidrazină, o zonă în care să poată fi deversate sau o zonă pentru lichide periculoase.
Sunt mai multe condiții care nu pot fi întrunite de aerodromurile noastre din est, care sunt și aeroporturi civile.
Cu risc minim și cu un efort la fel minim, ar fi dislocarea pe Boboc, în condițiile în care acolo avem o pistă militară și o infrastructură bunișoară, zic eu.
O oră în aer și niciun avion de alimentare
– Deci practic, în momentul de față, dumneavoastră spuneți că nu este cea mai eficientă variantă interceptarea de la Câmpia Turzii sau de la Fetești, dar nici nu avem în zona Moldovei o soluție la zi.
– Nu. Pentru F-16 sau pentru alte avioane moderne de luptă nu avem și, pentru a decola din serviciul de luptă Poliție Aeriană, avem nevoie și de sisteme de navigație, avem nevoie de sistemele de apropiere de aerodrom care să fie compatibile cu aceste avioane, în primul rând cu F-16.
– Pe 8 septembrie, la una din primele incursiuni de genul ăsta în Moldova, a fost o dronă care s-a stabilit că era rusească, de tip cu propulsie cu reacție, și a stat în spațiul aerian 25 de minute, nu mai mult. Și în tot timpul acesta, avioanele spaniole F-18 de la Mihail Kogălniceanu nu au ajuns la timp. N-a fost timpul fizic. Era un rezultat previzibil, să înțeleg?
– Exact. Era previzibil. Deci timpul de interceptare depinde foarte mult de locul în care este ținta și de unde decolează avioanele.
– Am înțeles că mai e un aspect de luat în calcul când discutăm despre distanțele astea mari de acoperit: nu numai cât îi ia avionului să ajungă, ci și cât poate să rămână în zonă. Cât poate sta, de exemplu, deasupra Iașiului un F-16 venit de la 300 de kilometri?
– E adevărat că e vorba și de timpul de rămânere în aer. Pentru a intercepta efectiv o țintă, este dirijat la țintă și o doboară. Dacă trebuie să rămână mai mult timp în aer, atunci este o problemă, pentru că F-16 nu poate să stea mai mult de o oră în aer fără alimentare în aer. Iar noi nu avem avioane de alimentare în aer, trebuie să apelăm la aliați pentru alimentare. Nu avem, pe o misiune de Poliție Aeriană, posibilitatea să alimentăm în aer.
– Din răspunsurile dumneavoastră conturez faptul că noi pe zona respectivă din țară avem o vulnerabilitate…
– Au toți, nu este nimeni care să aibă soluții mai bune. În aceeași situație este și Polonia, aceeași situație este și în Lituania. Nu există o soluție mai bună nicăieri unde apar aceste drone care uneori sunt în derivă, alteori sunt direcționate către anumite ținte.
De ce nu, pot să fie drone rusești direcționate către ținte din Ucraina pe traiectorii care-s înșelătoare pentru ei, care să treacă prin spațiul aerian al României. Poate să fie și situația asta, dar v-am spus, drona ar trebui să vină dinspre ruși sau dinspre belaruși, nu dinspre Ucraina.
După Crimeea „nu s-a pus problema” aviației de vânătoare în Moldova
– Mi-ați spus ce s-a întâmplat la Bacău, care au fost condițiile în care s-a renunțat la avioanele de vânătoare supersonice de acolo. Totuși, după anexarea Crimeei în 2014, încă erați șef al Statului Major. S-a pus atunci problema aviației de vânătoare în Moldova?
– Nu s-a pus problema, doar s-a menținut Bacăul, dar nu ca loc unde să fie executată Poliția Aeriană. Este o bază în care se poate ateriza, la Bacău se poate ateriza de urgență cu F-16 care a fost angajat într-o misiune, să zicem.
– F-urile noastre totuși zboară la Bacău frecvent, că merg acolo la mentenanță.
– Nu zboară atât de frecvent, pentru că atunci când merg la mentenanță e vorba de un număr de ore pe care trebuie să-l aibă avioanele, adică un minim de 300 de ore. Nu e chiar atât de simplu. Deci nu zboară toată ziua la Bacău.
– Avem exemple totuși că ele zboară acolo. Aterizează, decolează de acolo.
– Da, da, există posibilitatea de a decola, de a ateriza la Bacău, în condițiile în care aceste zboruri nu sunt zboruri frecvente și nu sunt zboruri de serviciu de luptă.
Cine decide, de fapt, unde stau avioanele
– Primele incidente au fost încă din septembrie. Pentru planificatori e imposibil să nu se fi subliniat această problemă: avioanele care au fost ridicate în alertă nu au ajuns în zonă la timp. S-a mai întâmplat apoi și la Suceava, când o dronă a intrat doar câteva minute, n-aveau cum fizic să ajungă avioanele F-16 la timp. Și apoi s-a întâmplat acuma la final de octombrie: două drone au stat două ore, F-urile decolate în alertă de la foarte mare distanță, din două puncte diferite. Dumneavoastră, dacă ați fi fost șef al SMG acum, ce ați fi făcut după seara de 31 octombrie?
– Greu de spus acum, pentru că nu am toate informațiile, adică nu știu ce s-a întâmplat acolo. În primul rând aș analiza situația, să văd de unde au venit, cum au venit, ce mijloace, cum le-am descoperit, după care văd ce mijloace disloc și unde le disloc.
– Un analist ne-a spus că decizia de a muta avioane de vânătoare în zona Moldovei e mai degrabă politică decât operațională. Sunteți de acord?
– Negativ. Este o decizie strict a șefului Statului Major al Apărării. I se recomandă de șeful Forțelor Aeriene și decizia o ia șeful Statului Major al Apărării. Nu are nicio treabă cu politicul.
Dislocarea unor avioane la Bacău, „eforturi și riscuri foarte mari”
Nu vreau să iau partea decidenților politici, dar în situații de felul ăsta, serviciul de luptă este strict în subordinea șefului Statului Major al Apărării și lui i se propune de Direcția Operații și de Statul Major al Forțelor Aeriene care este soluția pentru a combate orice țintă aeriană.
– Având în vedere cele discutate, cele ce s-au întâmplat, vedeți posibilă o schimbare de postură în următoarea perioadă?
– Nu știu. Cred că sunt foști colegi de-ai mei, v-am spus, sunt și alții care susțin că este posibil și ar trebui să deplasăm avioane, să dislocăm avioane pe Bacău pentru a putea să reacționăm, dar atâta timp cât nu știm cât de periculoase sunt țintele, ce riscuri apar dacă nu facem această mișcare, dați-mi voie să spun că este o presupunere puțin hazardată. Pentru că presupune niște eforturi foarte mari, presupune niște riscuri foarte mari să ducem detașamente care să facă pentru o perioadă – nu știm pentru cât timp – Poliție Aeriană pe Bacău.
Nu spun că, în situația în care există un risc foarte mare ca dronele respective să producă daune, să fie periculoase pentru noi și ele trebuie neapărat doborâte, în acest caz se pot găsi soluții pentru a disloca temporar avioanele acolo, cu toate riscurile pe care le presupune utilizarea unei piste improprii pentru F-16.
Este o decizie militară și eu cred că sunt luate în calcul toate argumentele, toate riscurile și faptul că n-au fost dislocate până acum avioane pe Bacău înseamnă că s-a considerat că nu este necesar. Dacă situația va impune lucrul ăsta, probabil că vor fi dislocate. Este o bază militară la Bacău, există o posibilitate de a utiliza baza pentru avioane F-16, v-am spus, cu riscuri destul de mari și care trebuie să fie justificate.