INTERVIU Valoarea anxietății la copiii români a urcat la peste 70, spune un specialist. „Așa cum măsurăm tensiunea arterială sau glicemia, putem măsura și anxietatea”

Agnes Remalia Dragomir, psiholog și psihoterapeut care lucrează și cu copiii, avertizează că s-a ajuns într-un punct periculos, la nivel social.

Anxietatea și depresia sunt tot mai frecvente în rândul copiilor și adolescenților, iar asta se vede într-un scor puțin cunoscut în afara specialiștilor, dar un scor foarte important, a spus Agnes Remalia Dragomir într-un dialog cu HotNews. 

„Avem la dispoziție teste care măsoară destul de fidel atât anxietatea, cât și depresia”, explică specialista. 

„Dacă ne referim strict la anxietate, aceasta are mai multe componente: de exemplu, anxietatea socială — unde copilul se confruntă cu teama de umilire/respingere sau cu frica de a performa, dar și alte forme, precum subscalele de tensiune/ neliniște sau perfecționism, teama de separare”, explică Dragomir.

Testul anxietății sociale

„Aș vrea să mă opresc asupra anxietății sociale, pentru că aplic frecvent acest test și observ rezultate îngrijorătoare. Valorile normale nu ar trebui să depășească scorul de 50-55 (unde vorbim de un scor mediu). Un scor peste 70 indică o anxietate socială severă, foarte mult peste medie. Din păcate, întâlnim tot mai des copii care se încadrează în această categorie”, a detaliat ea.

„Așa cum măsurăm tensiunea arterială sau glicemia, putem măsura și anxietatea. Și nu este cu nimic mai puțin periculoasă — ea poate duce la probleme serioase de sănătate, somatizări, dificultăți relaționale și o calitate scăzută a vieții. Nu e de glumit cu felul în care anxietatea poate marca un copil”.

Să scazi scorul „umilirii” la 50 e foarte greu

„În urma unei singure experiențe negative — cum ar fi o umilință în public — un scor aflat anterior în zona normală poate urca brusc la 70 sau chiar 80.

Iar să lucrezi cu un copil care are un scor de 80 la subscala de umilire și să-l aduci la un nivel de 50 este un proces care necesită timp și efort”. 

„Și nu e vorba doar despre ce simte copilul în acel moment. Problema este modul în care el va asocia această experiență în viitor. E un proces subtil și complex, greu de explicat în câteva cuvinte, dar voi încerca. În cazul pe care îl avem în vedere, umilirea a avut loc într-un context social, într-o primă experiență pe scenă. Fetiței i s-a transmis clar, chiar direct, că este „proastă” în comparație cu ceilalți”.

Agnes Remalia Dragomir explică ce se întâmplă într-o astfel de situație.

Alergăm după aprobarea „tatălui”

„În timp, există riscul ca fetița să rămână „fidelă” acelor cuvinte și acelui părinte. Să ajungă să își saboteze singură succesul, pentru a confirma ceea ce i s-a spus, poate chiar în speranța de a obține în final validarea tatălui. Ca și cum, dacă ar avea succes, l-ar trăda”.

Evident că nu este așa, că alta este realitatea, spune psihologul, dar ce contează atâta vreme cât fetița consideră că trebuie să rămână loială mesajului dureros, dintr-o nevoie profundă de acceptare și iubire?

„E complicat. E greu de înțeles, iar unii cred că e doar o „invenție” a psihologilor”, spune Dragomir.

Agnes Remalia Dragomir: Nu din izolare vin soluțiile

„Tocmai de aceea este esențial să intervenim devreme. Copiii nu au încă resursele interne pentru a procesa și combate singuri mesajele nocive primite de la adulții semnificativi din viața lor. Au nevoie de sprijin, de validare și, în multe cazuri, de o relație terapeutică sigură care să-i ajute să reinterpreteze experiențele dureroase și să construiască o imagine de sine sănătoasă”, crede specialista. 

„Reziliența nu se dezvoltă în izolare. Se cultivă în relații stabile, calde și predictibile. Când părintele, adultul sau comunitatea nu oferă această bază, copilul rămâne vulnerabil, chiar și în fața unor provocări aparent minore”, argumentează specialista.

„A susține sănătatea emoțională a copiilor nu înseamnă a-i proteja de orice disconfort, ci a-i învăța cum să se simtă în siguranță în disconfort — și cum să nu se piardă pe sine în proces”, încheie psihologul și psihoterapeutul Agnes Remalia Dragomir.