INTERVIU VIDEO Sub amenințarea tarifelor lui Trump, statele europene se află în faţa unei provocări: „Se va destrăma UE sau vom găsi o soluție comună?”

Războiul taxelor vamale început de Donald Trump ar putea conduce la o nouă ordine mondială, spune Thomas Hoerber, profesor de economie şi studii europene la Şcoala Superioară de Ştiinţe Comerciale din Angers, Franţa, într-un interviu acordat HotNews. 

Politica economică a administraţiei Trump va fi un test pentru statele din Uniunea Europeană: în cazul în care nu vor rămâne unite, acestea ar putea deveni dependente sau chiar vasale faţă de marile puteri. Şi asta într-o lume în care marile puteri au început un proces de „renaţionalizare a politicilor economice”, afirmă Thomas Hoerber, doctor în economie şi profesor universitar, într-un interviu pentru publicul HotNews.ro.

El crede că războiul taxelor vamale purtat de Donald Trump „va fi problematic în special pentru statele mai slabe şi mă gândesc, în acest caz, la România”. Hoerber susţine că, în trecut, statele europene au reuşit să găsească soluţii comune, însă situaţia din prezent este diferită, pentru că „pot exista şi tendinţe naţionaliste, care vor încerca să ne atragă în cealaltă direcţie”.

Thomas Hoerber este profesor de economie şi studii europene şi conduce Institutul EU*Asia din cadrul Şcolii Superioare de Ştiinţe Comerciale din oraşul francez Angers şi este autorul mai multor volume despre istoria şi economia UE. În România, el a publicat, la editura Humanitas, volumul „Hayek vs. Keynes”, o analiză a ideilor celor mai influenţi economişti ai secolului XX.

În interviul acordat HotNews, Hoerber vorbeşte despre impactul politicilor comerciale agresive ale lui Donald Trump şi despre volumul său.

„Poziția Comisiei Europene este destul de bună”

HotNews.ro: Care este impactul pentru Europa al politicilor comerciale agresive ale lui Donald Trump?
Thomas Hoerber: Este foarte clar că asta nu este benefic pentru Europa, cu siguranță nu pentru statele mai mici. Dar, dacă vă uitați la istoria anilor 1930, de exemplu, după marea prăbușire a bursei din New York, devine clar şi că restricțiile comerciale, care reprezintă consecința creşterii taxelor vamale, nu au avantajat nici Statele Unite. Așadar, nu doar statele mai mici vor suferi, ci și statele mai mari.

De aceea, cred că poziția Comisiei Europene este destul de bună în această privință. Ei spun că nimeni nu va beneficia de pe urma unui război comercial. Și încearcă să găsească un compromis pentru a evita acest lucru. Pentru că aceste politici vor fi mai problematice în special pentru statele mai slabe. Și mă gândesc, în acest caz, la România, dar chiar și statele mai puternice din punct de vedere economic, cum ar fi Germania sau Franța, vor avea probleme economice substanțiale.

Iar întrebarea care se va pune atunci va fi: se va destrăma Uniunea Europeană și, practic, vom reacționa la nivel naţional la acest lucru sau vom găsi o soluție europeană comună la această problemă? În trecut și pe baza experienței istoriei postbelice, de obicei reacția a fost europeană, dar pot exista, de asemenea și tendințe naționaliste, care vor încerca să ne atragă în cealaltă direcție.

„SUA s-ar putea să constate că nu mai sunt cea mai mare putere din lume”

– Credeți că politica tarifară a lui Trump poate duce la o escaladare a acestor conflicte comerciale? Care este finalul?
– Răspunsul este foarte simplu: da. Este începutul unui război comercial și va avea consecințe substanțiale pentru economia mondială și, cred eu, pentru economiile naționale. Vom vedea în ce măsură piața internă comună a Uniunii Europene va rezista. 

Cred că există o speranță reală că este suficient de matură şi de autonomă încât să poată rezista acestui tip de șoc extern. Și, cine știe, poate că în cele din urmă, s-ar putea ca Statele Unite chiar să constate că nu mai sunt cea mai mare putere din această lume din punct de vedere economic.

– Credeți că lumea se îndreaptă spre o eră mai protecționistă?
– Cred că globalizarea, așa cum am fost obișnuiți cu ea în deceniile anterioare, probabil că se încheie sau cel puțin slăbește. Iar ceea ce vedem în acest moment este un proces de renaționalizare a politicilor economice, în special în rândul marilor puteri. China și SUA sunt un bun exemplu, dar şi Rusia este în această categorie.

În Europa, cred că este un caz un pic special, deoarece procesul de integrare europeană a fost fondat pe premisa că națiunile europene sunt prea mici așa cum sunt ele: România, de exemplu, dar şi Germania, cea mai mare putere economică. Sunt prea mici pentru a concura cu acele mari puteri precum Statele Unite. 

Acesta este argumentul clasic al integrării europene, care cred că este valabil și astăzi. Și asta înseamnă probabil că, dacă globalizarea ca fenomen mondial va dispărea, în Europa, cred că va rămâne. În caz contrar, vom merge în direcția independenței naţionale şi a dependenței față de aceste mari puteri. Sau chiar state vasale, dacă vreţi cel mai rău scenariu.

Re-europenizarea producției

– Cum credeţi că va arăta economia europeană?
– Cred că, în cadrul pieței interne comune, există încă un mare interes din partea companiilor de a-și localiza producția aici, dar nu neapărat în țările cu cele mai mari salarii. 

Astfel, cred că în special țările din Europa Centrală și de Est vor rămâne atractive pentru marile companii europene, precum Volkswagen, Airbus, care vor folosi totuși salariile relativ scăzute de acolo. Ceea ce reprezintă un avantaj economic pentru aceste companii, pentru a păstra producția în cadrul pieței interne comune a Uniunii Europene, deci nu în afara Europei. Cred că va exista o re-europenizare a producției.

– Ce ar putea înseamna această re-eupenizare a producţiei?
– Cei doi economiști pe ale căror teorii le analizez în cartea mea au perspective diferite. Ideea lui John Maynard Keynes, cu teoria sa generală a ocupării forței de muncă, a fost că ceea ce contează în cele din urmă este ca oamenii să trăiască bine. 

În acest sens, simplificând, atunci când au un venit, oamenii pot să cumpere lucruri și, prin urmare, se obține creștere economică. În contrast cu aceasta, puteți lua perspectiva neoliberală, pe care Friedrich Hayek a propus-o în 1944 şi pe care a numit-o „Drumul spre servitute”. Ea întăreşte ideea că piața poate rezolva totul. Această idee se întoarce, desigur, la John Stuart Mill, la Adam Smith, în calitate de clasici în economie.

În acest context, întrebarea e cât de departe se merge cu planificarea economică. Este exact ceea ce Hayek a criticat în contrast cu Keynes. Keynes ar fi considerat un ideal ca statul să folosească o parte din banii contribuabililor pentru a stimula economia prin investiții ciclice şi investiții anticiclice. 

Așadar, atunci când economia scade, statul investește o parte din bani. Atunci când economia crește, statul își rambursează datoriile. Hayek a văzut în acest lucru o mică problemă. Deci, depinde ce perspectivă doriți să adoptați.

– Dar în ce măsură teoriile economice clasice precum cele ale lui Hayek și Keynes ne mai pot ghida într-o lume în care inteligența artificială e în ascensiune?
– Depinde de modul în care vedeți economia. De exemplu, capitolul trei din această carte vorbește despre planificare și informare. Hayek vorbeşte despre deficitul de informații şi spune că, până și într-o piață care funcționează perfect, nu ai toate informațiile necesare pentru a lua o decizie în deplină cunoștință de cauză. 

Inteligența artificială ar putea însemna că puteți obține toate informațiile necesare pentru a ajunge la o decizie complet informată. Dar întrebarea este dacă piața ca atare este doar o colecție de informații şi atunci, dacă aveți toate aceste informații, puteți lua decizia corectă sau dacă există ceva cu adevărat uman acolo, care nu poate fi capturat doar de informații. Or, asta e ceea ce putem numi deficitul de informații.

Și vă dau un exemplu care este destul de revelator. În anii ’70, în Germania, s-a încercat planificarea economică prin adunarea a cât mai multe informații posibile, însă acest experiment s-a oprit pentru că pur și simplu nu era posibil să cunoască totul pentru a lua decizii complet informate.

Eu am îndoieli serioase că inteligența artificială poate schimba această situație, deoarece cred că există ceva foarte uman în modul în care funcționează piața și economia. Și sper că nu este doar o chestiune de cifre de o parte și de alta care se echilibrează reciproc. Așadar, aș spune că inteligenţa artificială poate fi interesantă pentru burse, pentru gestionarea situațiilor microeconomice, dar nu va schimba fundamental logica pieței așa cum este ea.