Iran: Noaptea în care SUA au fost umilite în deșert – Fiasco-ul Operațiunii „Gheara de Vultur”

Deșertul este întunecat, iar vântul ridică nisipul care îți intră peste tot. Elicopterele aterizează într-un loc izolat din adâncul Iranului, iar soldații așteaptă semnalul de a se îndrepta spre Teheran.

În câteva ore, cea mai ambițioasă operațiune de salvare a ostaticilor din istoria SUA – o operațiune cu numele de cod Operațiunea Gheara Vulturului – se va transforma într-un mare eșec, cu imagini care au înconjurat lumea, scrie Naftemporiki.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

Criza care a dus la misiune

Totul începe în noiembrie 1979, când studenții iranieni ocupă ambasada americană din Teheran. Zeci de diplomați sunt ținuți ostatici.

Criza durează luni întregi și se transformă într-un coșmar pentru președintele american de atunci, Jimmy Carter.

Presiunea este imensă. Negocierile stagnează. Iar Washingtonul decide să încerce inimaginabilul: o misiune militară secretă în interiorul Iranului.

Planul cu risc ridicat

Planul este extrem de complex — aproape excesiv de ambițios:

Mai întâi, Avioane de transport transportă forțe către o locație secretă („Desert One”). Apoi, elicoptere decolează de pe un portavion în Golful Persic. Cele două grupuri se întâlnesc în deșert. După care pornesc spre Teheran pentru operațiunea de salvare.

Totul trebuie să funcționeze perfect. Nu există loc de eroare.

Momentul în care totul se destramă

Și apoi, în câteva ore, planul începe să se destrame. Elicopterele care zboară spre punctul de întâlnire prestabilit sunt prinse în furtuni de nisip violente — vizibilitatea este redusă la zero, instrumentele sunt testate la limită, iar motoarele încep să funcționeze defectuos.

Unul câte unul, unii dintre ei sunt forțați să se întoarcă, alții rămân blocați în deșert. Numărul lor scade sub minimul impus de plan.

În „Desert One”, atmosfera este tensionată. Comandanții știu că nu există loc de improvizație. Operațiunea a fost planificată cu o precizie chirurgicală — și fără numărul necesar de elicoptere, nu poate continua. Decizia este luată cu inima grea: anularea misiunii.

Ceea ce urmează, însă, transformă eșecul în tragedie. În timpul procesului de retragere, în haosul nopții și nisipului, un elicopter își pierde orientarea și se ciocnește cu un avion de transport. Explozia luminează deșertul pentru o clipă. Flăcări, combustibil și resturi peste tot.

Opt soldați americani sunt uciși pe loc. Misiunea nu a eșuat doar – s-a prăbușit în cel mai dureros mod.

Imaginile umilinței

Când se ivesc zorii, deșertul dezvăluie amploarea distrugerii. Elicoptere și aeronave arse rămân împrăștiate prin „Deșertul Unu”, ca niște martori tăcuți ai unei operațiuni care nu a fost niciodată finalizată.

Imaginile circulă rapid în întreaga lume și îngheață opinia publică americană. Nu este vorba doar de un eșec; este o umilință publică. Pentru Washington, lovitura este profund politică și militară în același timp. Președinția lui Jimmy Carter este lovită puternic, iar imaginea superputerii care controlează planeta este spulberată.

Lecția care a schimbat armata americană

Cu toate acestea, o realitate diferită începe să prindă contur. Eșecul Operațiunii Eagle Claw acționează ca un catalizator pentru schimbări profunde în modul în care Statele Unite planifică și execută operațiuni speciale.

Coordonarea dintre sectoare, care s-a dovedit a fi insuficientă în acea noapte, este pusă în centrul unei revizuiri ample. Se creează noi structuri, se consolidează instruirea, se redefinesc protocoalele.

În anii care au urmat, armata americană s-a transformat, încercând să elimine greșelile care au costat-o ​​atât de scump.

De ce revine în atenția publicului astăzi?

Astăzi, într-un moment în care tensiunile dintre Washington și Teheran se reaprind, amintirea acelei nopți nu își are locul doar în cărțile de istorie.

Revine ca o reamintire a limitelor puterii, a complexității operațiunilor într-un mediu atât de dificil și a incertitudinii care însoțește chiar și cele mai atent elaborate planuri.