Islanda, a fi sau a nu fi in UE: o tara integrata in proportie de 60%, ai carei cetateni s-au suparat pe UE

Consiliul European ar putea decide in 17 iunie acordarea statutului de candidat la integrarea in UE Islandei. Dupa o saptamana de discutii cu autoritatile de la Reykjavik, asociatii patronale, sindicale si ONG-uri pro si contra aderarii la UE, jurnalisti sau doar simpli cetateni islandezi, ajungi sa te intrebi cine ar avea de castigat de pe urma apartenentei Islandei la UE. Europa – chiar daca Islanda este lovita de criza financiara, are disputa Icesave cu Marea Britanie si Olanda, iar sectorul de pescuit se opune cu vehementa aderarii? Sau Islanda? 60% dintre islandezi cred ca le e mai bine in afara Uniunii.

Islanda este o tara diferita de cele vest-europene, este – potrivit concluziei grupului de jurnalisti europeni din care am facut parte – o tara atlantica: are o puternica influenta americana, dar se considera o tara europeana. Cei 300.000 de locuitori au, conform unor sondaje, cel mai ridicat nivel de educatie dintre toate popoarele europene, iar asta ti se confirma atunci cand constati ca interlocutorii tai au facut, in marea lor majoritate, facultatea si masteratul prin Europa – Danemarca, Olanda, Marea Britanie – si doctoratul prin SUA. Multi dintre ei au studiat si au trait in tari occidentale, dar au revenit pe insula. Un loc si o tara care le-a oferit un nivel de trai foarte bun, care – in ciuda crizei financiare – le ofera un trai decent, peste standard, si un nivel al sigurantei care nu exista niciunde in lume, probabil.

Si cand vorbesc despre siguranta este de-ajuns sa vezi carucioare cu bebelusi lasate undeva la soare, nesupravegheate, pentru ca, potrivit culturii si convingerilor lor, copiii crescuti la aer rece si curat sunt rezistenti si sanatosi. Nu mica ne-a fost mirarea tuturor jurnalistilor, fie ca proveneam din tarile scandinave, din Franta sau Luxemburg sau din Europa de Est, sa constatam relaxarea ghidei noastre care ne spunea ca nu-si pun problema ca li s-ar putea intampla ceva copiilor, ca acolo este o obisnuinta sa ii lasi nesupravegheati si ca niciodata nu s-a intamplat nimic.

​Disputa Icesave

Este o disputa diplomatica intre Islanda, de o parte, si Marea Britanie

si Olanda, de cealalta. in jur de 400.000 de deponenti britanici si olandezi au avut conturi de economii numite Icesave la banca Landsbanki. Falimentara din cauza unor plasamente proaste in SUA, Landsbanki a fost nationalizata, insa deponentii au trebuit sa fie despagubiti – ei nu si-au putut accesa conturile in 2008 intre 6 si 8 saptamani – de autoritatile de supraveghere financiara din tarile lor, intrucat guvernul islandez a spus ca nu va despagubi deponentii care au conturi in filialele bancii din afara Islandei. Acest anunt a dus la

punerea sechestrului asupra filialei bancii din Marea Britanie, un gest fara precedent, mai ales ca a fost

invocata si o legislatie anti-terorista.

Guvernul islandez a condamnat puternic acest gest al britanicilor, insa UE a inceput sa faca presiuni asupra Reykjavik-ului pentru ca Islanda sa plateasca celor doua guverne banii datorati. Mai mult, a fost o preconditie pentru ca acordurile de imprumut cu FMI si alte guverne care si-au oferit ajutorul sa fie incheiate.

Singurul pericol pe strazile Reykjavik-ului il reprezinta diminetile zilelor de week end, cand petrecaretii parasesc barurile, cluburile si carciumile si sunt bine „afumati”, asa ca se incing niste batai din te miri ce motiv. Dar altfel, probleme privind siguranta cetatenilor nu prea exista, mi-a spus editorul sef adjunct al unuia dintre ziarele islandeze, Morgunbladid.

Candidatul ideal la UE

Islanda este mai bine integrata in Europa decat Romania, doar ca nu este membru al UE. Este membru al Zonei Economice Europene (European Economic Area) din 1994, ceea ce inseamna ca din acel moment a primit acces la piata interna europeana, iar din 1996 este membru al spatiului Schengen.

Teoretic, pare o formalitate aderarea sa la UE, pentru ca efectiv are aproape aceeasi integrare ca si statele membre, mai putin posibilitatea de a participa la masa luarii deciziilor si dreptul de a avea un vot asupra lor. Important motiv, din orice perspectiva l-ai privi.

In 2008, Islanda a fost lovita puternic de criza financiara, in urma prabusirii a trei mari banci, Glitnir, Kaupthing si Landsbanki, ale caror active vulnerabile au depasit de 10 ori PIB-ul Islandei. A fost unul dintre motivele pentru care guvernul a dorit aderarea la UE si apartenenta la acest club european. Asa ca in 17 iulie 2009, in timpul presedintiei suedeze, Islanda si-a depus candidatura pentru aderarea la UE.

Ministrii de externe ai Uniunii Europene au decis in unanimitate sa transmita aplicatia Comisiei Europene, pentru ca aceasta sa elaboreze o opinie/parere asupra pregatirii acestei tari de a deveni membru. Astfel, comisarul Olli Rehn a transmis guvernului de la Reykjavik mai mult de 2.500 de intrebari, in 8 septembrie 2009. Cu o administratie foarte mica, dar extrem de bine pregatita, Islanda a reusit sa trimita inapoi raspunsurile Comisiei in numai 6 saptamani.

Ambasadorul UE la Reykjavik, Timo Summa, considera ca Islanda este o provocare, din mai multe puncte de vedere. In toata experienta sa de negociere a aderarii cu tarile est-europene – a negociat cu 13 tari in cariera sa – nu a intalnit un partener precum cel islandez, spune el. Interlocutorii sai din administratie sunt foarte educati, foarte harnici si independenti in gandire, dar si foarte rationali. Echipa de negociatori este formata din 18 persoane, relativ tinere, 9 femei si 9 barbati, experti, oameni din administratie – din ministere, dar si profesori universitari sau reprezentanti ai Bancii Nationale.

Prima demonstratie ca Islanda este capabila sa faca fata birocratiei stufoase presupuse de UE a fost timpul scurt in care a raspuns chestionarului de mai bine de 2.500 de intrebari si calitatea raspunsurilor: scurt, la obiect, un paragraf care cuprindea esentialul, spune ambasadorul.

Astfel, opinia Comisiei Europene pe baza acestui chestionar este un document favorabil Islandei, Bruxelles-ul estimand ca aderarea este un obiectiv pe termen mediu – 3 ani, ceea ce duce la o decizie a Consiliului European. „Daca aderarea la UE ar fi un maraton, Islanda a parcurs deja primii 40 de kilometri”, a spus comisarul – pe atunci – pentru extindere Olli Rehn in 2009.

Autoritatile de la Reykjavik se asteapta ca joi, la Consiliul de vara, sefii de stat si de guvern ai tarilor UE sa decida acordarea statutului de candidat la UE Islandei. In caz contrar, o astfel de decizie ar putea fi luata in septembrie.

Pro si contra UE

Criza economica si financiara a fost un catalizator politic in Islanda si a dus la decizia guvernului, sustinuta de parlament, de a aplica pentru calitatea de membru al UE. Necesitatea apartenentei la UE este justificata prin dorinta de a-si asigura stabilitatea, a spus purtatorul de cuvant al Ministerului de externe de la Reykjavik, Urdur Gunnarsdottir, cu atat mai mult cu cat Islanda este, informal, integrata in UE in proportie de 60%.

Sustinerea aderarii la UE

Foto: Media Consulta

Asociatiile sindicale sunt puternici sustinatori ai integrarii in UE si inca din anul 2000 au indicat guvernului ca ar trebui sa inceapa pregatirile de aderare la UE. „In 2008, asociatia noastra a cerut guvernului o pozitie in favoarea aderarii la UE, pentru ca guvernul islandez este incapabil sa asigure stabilitatea coroanei, moneda nationala”, a spus Gylfi Arnbjörnsson, presedintele Confederatiei Islandice a Muncii (Icelandic Confederation of Labour).

In urma crizei financiare, Islanda a recurs la devalorizarea monetara – coroana si-a pierdut jumatate din valoarea pe care o avea inainte de colaps, fapt ce a avut consecinte palpabile asupra puterii de cumparare a islandezilor, ce considera ca viata a devenit mai scumpa si mai dificila, in conditiile unor alte masuri de criza precum concedieri sau reduceri salariale.

Asociatiile patronale au, in schimb, pozitii neunitare. Confederatiei Angajatorilor din Islanda i s-a cerut, de catre membrii sai – asociatii patronale sectoriale – sa ia o pozitie oficiala in privinta aderarii la UE, in 2008. Iar voturile membrilor sai au fost impartite, 5 din 8 federatii membre votand in favoarea aderarii. Evident, cei care s-au opus, au fost angajatorii din sectorul piscicol, care sunt cei mai vehementi oponenti ai aderarii.

Sectorul piscicol din Islanda este unul extrem de competitiv, poate cel mai competitiv si sustenabil din Europa, iar supunerea unei politici de pescuit comune europene – bazata pe subventii – este vazuta ca nenecesara. Mai mult, cotele de pescuit existente in UE sunt o perspectiva care nu convine deloc reprezentantilor acestei industrii din Islanda, intrucat in acest moment Islanda are 200 de mile in jurul insulei teritoriu in care poate pescui. Ca membru al UE, aceasta suprafata va fi mult redusa. Astfel, ei se tem ca in urma negocierilor nu se va ajunge la un deal bun pentru islandezi si, in ciuda faptului ca industriile piscicole din alte tari ale UE nu reprezinta, in mod obiectiv, un pericol pentru sectorul islandez, este o chestiune puternic sentimentala.

In repetate randuri, fie ca am vorbit cu oameni din administratie, de la sindicate, patronate sau din industrie, toti au subliniat ca pescuitul este o chestiune sentimentala pentru islandezi si marea lor temere este ca deal-ul in urma negocierilor cu UE nu va fi favorabil lor. Iar asta ar putea duce chiar la o respingere de catre populatie a aderarii. Pentru ca, dupa negocieri si dupa ce tratatul de aderare este batut in cuie, poporul islandez este chemat la referendum sa voteze daca vrea sau nu aderarea la UE.

Opinia publica din Islanda impartaseste acum pozitia sectorului piscicol, chiar daca – in urma cu doar un an si jumatate in urma – islandezii erau favorabili ideii negocierilor de aderare la UE. Numai ca aceasta sustinere s-a diminuat din momentul in care a aparut disputa Icesave, iar pozitia UE a fost mai degraba favorabila Marii Britanii si Olandei.

In acest moment, potrivit ultimelor sondaje Gallup, mai bine de 60% din populatia Islandei este impotriva aderarii la UE, iar un referendum organizat acum nu ar avea nicio sansa sa aprobe aderarea.

Grupurile anti-UE sunt extrem de bine inchegate in Islanda, oamenii foarte bine pregatiti in a-si sustine argumentele, ONG-urile sunt bine finantate si au acces la media, fiind foarte vizibile.

Pal Viljakmsson, convins ca locul Islandei nu e in UE

Foto: Media Consulta

Ce argumente au, de fapt? Presedintele organizatiei anti-UE Heimssyn, Pal Viljakmsson, ni le-a rezumat:

• Islanda este o tara noua, si-a castigat independenta in 1944 si a fost, de-a lungul istoriei, sub diferite structuri suprastatale. Experienta a demonstrat ca cedarea de suveranitate unor puteri straine nu este o idee foarte buna, pentru ca atunci a avut loc – in istoria islandeza – decaderea politica, economica si sociala. Prin urmare ideea de suveranitate este foarte pretioasa, la fel ca si aceea de a-si controla propriile resurse.

• In timpul Razboiului Rece, Islanda a fost aliata americanilor, care au avut o baza militara acolo. Insa ea a fost desfiintata in 2002, moment in care islandezii s-au simtit nesiguri. Aceasta nesiguranta i-a facut sa isi indrepte privirea spre UE, insa abia in 2008, dupa ce a plesnit bula financiara, guvernul islandez a adus pe tapet tema aderarii la UE, care a prins la electorat in acel moment. UE reprezenta stabilitate, solidaritate si ajutor care putea fi acordat in caz de nevoie.

Numai ca situatia in UE s-a schimbat, iar criza din Grecia si viitorul nesigur al euro nu mai fac atat de tentanta apartenenta la acest club supra-statal. Islanda are unul dintre cele mai ridicate nivele de trai din Europa – in ciuda crizei – si un PIB/locuitor mai mare decat media UE, astfel ca aceasta tara va deveni, in scurt timp de la aderare, un contributor net la bugetul UE.

Viljakmsson spune ca in acest moment, in parlamentul de la Reykjavik, se discuta propunerea unei rezolutii care sa ceara guvernului retragerea aplicatiei la aderarea la UE, insa jurnalisti islandezi cred ca o astfel de rezolutie nu are nicio sansa sa treaca. Va exista insa, probabil, o temporizare a negocierilor cu Uniunea Europeana, odata ce Consiliul va lua decizia – joi, 17 iunie, sau in septembrie – de acordare a statutului de candidat Islandei.

Cine are de castigat daca Islanda devine stat al UE?

Guvernul islandez argumenteaza ca UE ar primi in randurile sale un contributor net, o tara cu o economie de piata si reguli de democratie functionale, in ciuda crizei cu care se confrunta acum. Mai mult, sectorul de pescuit sustenabil si de succes chiar ar putea fi un bun exemplu pentru celelalte state din UE, iar Islanda este – gratie apelor sale termale, din abundenta, precum si preocuparii pentru mediu – unul dintre statele cu cele mai mari resurse de energie regenerabila si cu unul dintre cele mai curate medii inconjuratoare din Europa.

Nu trebuie ignorata si pozitia sa geo-strategica. Islanda este deja pe lista de prioritati si interese a Chinei, care – desi nu a facut inca investitii majore – a aratat ca este extrem de interesata in asta. Mai mult, ar putea juca un rol esential in chestiunile ce tin de regiunea arctica, de la schimbarile climatice, la transporturi si administrarea resurselor, precum si in evitarea remilitarizarii regiunii arctice.

Islanda, la randul sau, ar castiga un drept de vot asupra unor decizii din care mare parte aplica si acum. A fi la masa negocierilor este foarte important pentru sustinatorii aderarii la UE, intrucat mare parte a aquis-ului comunitar este deja aplicata in Islanda, fara a avea insa posibilitatea de a-l modela potrivit propriilor interese.

Stabilitatea este argumentul esential, o stabilitate economica, monetara pe care, crede o parte a societatii islandeze, guvernul de la Reykjavik nu este capabil sa o ofere. Moneda euro era un deziderat pana la criza din Grecia, dar si un contraargument la aderare, intrucat partea contra argumenta cu faptul ca acum a fost posibila devalorizarea coroanei, miscare imposibila odata ce adopti moneda unica.

Islandezii cred ca ar avea de castigat si in relatiile bilaterale, odata ce ar fi membru al UE, intrucat in orice negociere ar avea spatele asigurat.

Ramane de vazut daca joi Consiliul va lua in discutie Islanda, sau va lasa o decizie in acest sens pe toamna acestui an.