Israelul a lovit Iranul cu o forță și amploare fără precedent. De ce acum? / Marele semn de întrebare rămas după atacul surpriză
Israelul a promis de ani de zile că nu va permite Iranului să obțină o armă nucleară. Acum, Benjamin Netanyahu, cel mai puternic susținător al unui atac militar, a considerat că momentul pentru a pune această promisiune în aplicare a sosit, scriu BBC, New York Times și Times of Israel.
Israelul a atacat în noaptea de joi spre vineri o serie de ținte din Iran și a reușit să decapiteze practic conducerea militară a țării și mai ales să lovească serios uzina de îmbogățire a uraniului de la Natanz, în vreme ce a ucis, potrivit Teheranului, cel puțin 78 de civili, în special în loviturile asupra Teheranului.
A fost, potrivit presei israeliene, un atac pregătit de ani de zile, care a folosit nu doar valuri de avioane, ci și lovituri lansate din interiorul Iranului, mulțumită unor acțiuni bine pregătite de Mossad.
Într-o declarație dată publicității la scurt timp după începerea operațiunii, premierul Benjamin Netanyahu a justificat atacul fără precedent spunând că este o chestiune de supraviețuire a Israelului.
El a declarat că operațiunea va „continua atâtea zile cât este necesar” și a subliniat că Iranul a luat măsuri pentru „înarmare” în ultimele luni și că, „dacă nu este oprit, ar putea produce o armă nucleară într-un timp foarte scurt”.
Observatorii au subliniat că Israelul a folosit o fereastră de oportunitate oferită de slăbiciunea aliaților Teheranului în regiune, în special a Hezbollah, și de poziția mai îngăduitoare a lui Donald Trump, prin comparație cu predecesorii săi democrați.
Atacul, scrie New York Times, ar putea avea nu numai rolul de a încetini programul nuclear iranian și de a deraia negocierile diplomatice în curs între SUA și Iran, dar și de a consolida moștenirea lui Benjamin Netanyahu.
Ținta numărul 1: Natanz
Imaginile din satelit publicate după atac au arătat pagube semnificative în două zone ale sitului de la Natanz: substația electrică care îl alimentează și uzina de îmbogățire a combustibilului pilot de deasupra solului, care găzduiește sute de centrifuge, scrie The Guardian.
Instalația de la Natanz este locul în care Iranul a produs cea mai mare parte a combustibilului său nuclear – și, în ultimii trei ani, o mare parte din combustibilul ajuns aproape de nivelul necesar pentru construirea unei arme nucleare.
Ar putea dura zile sau săptămâni pentru a răspunde la una dintre cele mai importante întrebări legate de atacul asupra instalațiilor iraniene: Cu cât timp a întârziat Israelul programul nuclear iranian?
Deocamdată, informațiile sunt contradictorii.
Potrivit armatei israeliene, loviturile aeriene au distrus secțiunea subterană a sitului, în care se afla „o hală de îmbogățire pe mai multe niveluri care adăpostea centrifuge, camere electrice și alte infrastructuri de sprijin”.
Loviturile au distrus, de asemenea, „infrastructura critică care permite funcționarea continuă a sitului și avansarea proiectului de arme nucleare al regimului iranian”.
Organizația iraniană pentru energie atomică a afirmat că majoritatea pagubelor produse de loviturile aeriene israeliene care au vizat instalația sa subterană de îmbogățire a uraniului de la Natanz sunt la nivelul solului, relatează AFP.
„Majoritatea pagubelor sunt la nivelul suprafeței”, a declarat purtătorul de cuvânt al organizației, Behrouz Kamalvandi, adăugând că nu a existat „nicio victimă” la instalația unde sunt adăpostite în subteran centrifugele de îmbogățire.
Israelul a văzut o urgență absolută
Israelul, scrie Jerusalem Post, s-a pregătit pentru acest eveniment încă din anii 1990, când Amos Gilead, șeful Diviziei de Cercetare a IDF, a identificat intenția Teheranului de a dobândi capacitate nucleară militară și l-a informat pe primul ministru de atunci, Yitzhak Rabin.
Din acel moment, Israelul a avertizat în repetate rânduri comunitatea internațională pe această temă, iar Meir Dagan, directorul Mossadului de atunci, a primit instrucțiuni de la Ariel Sharon să facă tot posibilul pentru a zădărnici programul iranian.
Israelul a reușit să întârzie proiectul nuclear al Iranului cu aproximativ douăzeci de ani, prin diverse mișcări, inclusiv un atac informatic sau asasinarea oamenilor de știință. O putere de mărimea Iranului ar trebui să aibă nevoie de doar câțiva ani, odată ce se decide, pentru a construi o bombă.
Dar discuțiile despre necesitatea unei lovituri asupra instalațiilor nucleare au rămas constant pe masă.
Netanyahu a avertizat în mod repetat că Israelul nu va permite Iranului să obțină o armă nucleară și s-a pronunțat împotriva acordului nuclear încheiat de Washington cu Teheran în timpul administrației lui Barack Obama.
Pentru a sublinia urgența reînnoită, un înalt oficial militar israelian a declarat recent pentru BBC că există informații potrivit cărora Iranul ar avea suficiente materiale pentru a fabrica 15 bombe nucleare în câteva zile.
Cu ochii pe negocieri
Dar ar putea exista, scrie BBC, și un factor foarte diferit în joc.
Negocierile dintre SUA și Iran privind un acord asupra programului nuclear al Teheranului urmau să intre duminică în a șasea rundă. Au existat semnale contradictorii cu privire la progresele înregistrate în acest sens.
Pentru Netanyahu, însă, scrie BBC, e posibil să fi crezut că acesta este un moment crucial pentru a asigura că ceea ce el consideră a fi un acord inacceptabil va fi oprit din fașă.
Momentul a fost cum nu se poate mai potrivit, cu Iranul într-o situație vulnerabilă.
Din punct de vedere militar, Netanyahu și consilierii săi ar fi putut considera că nu numai Iranul, ci și aliații săi din regiune – în special Hezbollah – au fost slăbiți într-o asemenea măsură încât amenințarea pe care o reprezentau odată nu mai este la fel de puternică.
Iranul însuși era mai vulnerabil la atacurile aeriene. Anul trecut, un atac israelian a distrus în mare parte sistemele antiaeriene ale țării, lăsând cale liberă raidurilor avioanelor de vânătoare.
Următoarele ore și zile vor arăta dacă această evaluare se dovedește corectă sau dacă este o eroare de calcul periculoasă.
Moștenirea lui Netanyahu
Atacul militar pentru blocarea programului nuclear a fost de multă vreme opțiunea preferată a lui Netanyahu.
„Pentru el, acest lucru este personal – de 25 de ani vorbește despre asta”, a declarat pentru New York Times Nadav Shtrauchler, fost consilier al lui Netanyahu și analist politic israelian.
„Aceasta este imaginea de ansamblu pe care a urmărit-o. Aceasta este moștenirea sa”, a spus acesta.
Netanyahu a planificat un atac la scară largă asupra Iranului în urmă cu mai bine de un deceniu, în timpul unui mandat anterior de prim-ministru. Dar, în cele din urmă, l-a anulat sub presiunea administrației Obama și pe fondul preocupărilor cabinetului său cu privire la capacitățile militare ale Israelului.
În cele din urmă, alegerea președintelui Trump a lărgit fereastra de oportunitate. Deși Trump a urmărit un acord diplomatic cu Iranul și chiar i-a cerut domnului Netanyahu să amâne atacul, președintele părea uneori mai dispus decât președintele Biden să ia în considerare ideea unui atac.
„Din punct de vedere diplomatic, alegerea lui Trump i-a oferit lui Netanyahu un președinte dispus să susțină retoric o amenințare militară credibilă”, a declarat Michael Koplow, analist la Israel Policy Forum, un grup de cercetare cu sediul în New York.
În orice caz, Donald Trump a aplaudat atacul și a folosit momentul pentru a amenința Iranul că, dacă nu acceptă să renunțe la programul nuclear, lucrurile se vor înrăutăți.
Puncte politice
Pe plan intern, Netanyahu ar avea de câștigat de pe urma unui atac asupra Iranului.
Reputația sa de gardian al securității Israelului a fost afectată de atacul Hamas asupra Israelului din octombrie 2023, cel mai grav eșec în materie de securitate din istoria Israelului.
În cazul în care atacul de vineri diminuează serios programul nuclear al Iranului, au spus analiștii, Netanyahu și-ar putea consolida poziția națională înainte de alegerile generale de anul viitor.
„Netanyahu dorește să înceapă anul electoral cu un avantaj vizibil”, a declarat pentru New York Times Mazal Mualem, o biografă al lui Netanyahu și comentatoare politică.
„În loc să poarte responsabilitatea pentru 7 octombrie, el vrea să își poată grava rolul în istoria Israelului ca om de stat care a învins programul nuclear iranian”, a spus Mualem. „Dar toate acestea depind, desigur, de modul în care vor evolua lucrurile”, a observat ea.
Semne de întrebare
Atacurile Israelului au trecut dincolo de instalațiile nucleare. De asemenea, au avut ca scop decapitarea conducerii militare și nucleare.
Timp de ani de zile, Israelul a vizat individual cei mai importanți oameni de știință din domeniul nuclear. Unii au fost uciși de bombe plantate pe ușile mașinilor lor.
Șeful oamenilor de știință din domeniul nuclear al țării a fost ucis într-un asasinat asistat de roboți.
Dar unele dintre atacurile de joi seara par să fi distrus sediile și locuințele acestora, ca parte a unui efort evident de a ucide personalul în masă.
O enigmă care încă planează asupra atacului este dacă Israelul a încercat să lovească sau dacă va încerca să lovească în viitor cea mai adâncă și mai bine protejată instalație dintre complexele sale nucleare întinse: centrul de îmbogățire numit Fordo, scrie New York Times.
Acesta se află pe o bază a Gărzii Revoluționare Islamice și este situat adânc în interiorul unui munte, potrivit lui Rafael Mariano Grossi, directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, care a vizitat locul.
„Dacă nu distrugi Fordo”, a declarat pentru New York Times Brett McGurk, care a ocupat funcția de coordonator pentru Orientul Mijlociu pentru mai mulți președinți americani din ambele partide, „nu ai eliminat capacitatea lor de a produce materiale pentru arme”.
Oficialii americani au declarat că Israelul nu dispune de bombe capabile să distrugă buncărele pentru a ajunge la acea instalație, unde au fost instalate cele mai avansate centrifuge ale Iranului.
Și dacă Fordo supraviețuiește atacurilor, atunci există șanse mari ca tehnologia cheie a programului nuclear al țării să supraviețuiască odată cu acesta.
INTERVIURILE HotNews.ro