Joia seara, la TVR Cultural
Zavera este al cincilea film din cariera regizorului Andrei Gruszincki. A ieșit pe ecrane în toamna anului 2019, după Traseu, Cealaltă Irina, Quod erat demonstrandum și O faptă bună.
Iar înainte de a merge și eu mai departe și a vă spune ceea ce cred despre filmul difuzat zilele trecute de TVR Cultural, mi se pare și onest, și creștinește să lămuresc două probleme de lexicologie și semantică. Chestiuni cu care ar putea să se confrunte spectatorii ceva mai atenți la ceea ce scrie pe generic.
Zaveră este un cuvânt ale cărui origini se pierd în istoria altminteri destul de încâlcită a răscoalei conduse de Tudor Vladimirescu ca și în aceea revoltei grecilor contra asupririi turcești. Din anul 1821. Conform Dexonline, cuvântul mai poate fi folosit astăzi ca sinonim pentru revoltă sau poate chiar pentru revoluție. Pe același generic mai figurează și cuvântul gimnopedie. Cuvântul își are originea într-o sărbătoare a Antichității. Anual în Sparta se organiza o sărbătoare în cinstea luptătorilor morți la Tyrea. Dicționarul mai face referire la Trei gimnopedii, lucrări pentru pian ale lui Erik Satie din care se amestecă citate în coloana sonoră a filmului. Așa cum ne înștiințează genericul de final. E vorba despre o coloană în perfectă concordanță cu ritmul deloc grăbit, voit leneș, deliberat nedramatic al filmului. O coloană sonoră de care s-a ocupat cu folos Cristian Lolea.
În Zavera, ca în majoritatea filmelor din Noul Val, mai mult sau mai puțin influențate de metoda artistică și estetica lui Cristi Puiu, se întâmplă relativ puține lucruri. Nic, de profesie arhitect, și Ștefan, inginer constructor, sunt nu doar cei mai buni prieteni, sunt și asociați în afaceri. Nic interpretat de Șerban Pavlu, este în firmă un factotum. Ștefan, jucat, cum se spune, ca la carte de Dorian Boguța, este convins că lucrurile merg ca pe roate. Chiar se complace cu gândul acesta. Situația asigurând-i o anume comoditate, Se va convinge de contrariu în cele 19 zile de după moartea aparent neașteptată a lui Nic. Spun aparent fiindcă Nic se dovedește a fi fost maestrul absolut al ascunderii adevărului și în ceea ce privește problemele lui grave de sănătate.
Firma este, de fapt, în pragul falimentului. Nu mai are nici un ban în cont, este incapabilă să își plătească datoriile scadente, angajații și furnizorii. Ștefan descoperă toate acestea și ajunge la concluzia că Nic a fost un impostor al cărui fals succes s-a bazat eminamente pe relații. toate acestea se întâmplă în intervalul celor 19 zile. Din care filmul ne arată doar șapte. O face cu ajutorul cam limitat și marcat de o indiferență bizară al contabilei Nona pe care o joacă cam prea impersonal Medeea Marinescu. Camera lui Tudor Panduru insistă doar asupra lui Ștefan. Foarte puțin asupra Roxanei. Care fusese și ea privită până la momentul crizei ca ceva sau cineva util.
În decursul celor 19 zile lucrurile devin din ce în ce mai proaste și în interiorul familiei lui Ștefan. Care se contrazice nu doar cu cele două fiice fără cusur jucate de Ioana și Maria Talașman, ci și cu propria soție (Ioana Flora) și cu cicălitoare-i mamă (Coca Bloos). Mai izbucnesc conflicte și cu mama lui Nic care, oricum, nu prea avea despre Ștefan o părere bună (Liana Mărgineanu), și cu cel de-al treilea asociat din firmă, un anume Marius (Dan Tudor). Se mai răscolește nițeluș și trecutul detaliindu-se câte ceva din ceea ce îi spusese Ștefan lui Nic doar cu câteva minute înaintea sfârșitului acestuia. Iar ceea ce părea că se pregătește încă de la parastasul de după înmormântare se desăvârșește la capătul primei perioade de doliu. În timpul pomenirii aferente și a datului de pomană lucrurilor mortului.
Scos din fire de oamenii cu morgă, care una vorbesc și alta fumează, Ștefan aruncă în aer toate miturile legate de omni -priceperea lui Nic. Secvența respectivă e cea mai vie, cea mai dinamică din film. Cea mai relevantă pentru capacitatea regizorului de a surprinde pe peliculă autenticul palpit al vieții. Cea mai străină de locurile comune din arsenalul Noului Val. Devenite prin repetare excesivă absolut plictisitoare. Secvența arată că Ștefan a devenit un altul. Străinul s-a metamorfozat în omul care se revoltă. –
INTERVIURILE HotNews.ro