Sari direct la conținut

Jurnalisti de (unica) folosinta

Contributors.ro
Brindusa Armanca, Foto: Arhiva personala
Brindusa Armanca, Foto: Arhiva personala

Leapșa pe furate între Realitatea Media și RTV, între Elan Schwarzenberg și Sebastian Ghiță, un joc nou al audio-vizualului nostru de tranziție, oferă o temă de reflecție despre ce a devenit jurnalistul român în acest context. Imaginile de necrezut ale exodului live, când redactori și membri ai echipei tehnice își luau catrafusele în timpul emisiei RTV pentru a da fuga la celălalt stăpân, vorbesc despre o adâncă degringoladă morală, despre absența spiritului de echipă, despre spaima de a rămâne pe drumuri, cât și despre mefiența în orice formă de protecție sindicală. Emblematică pentru lejeritatea traseismului mediatic, rămâne atitudinea ipocrita a lui Chireac care își reitera extazul față de ”geniul” lui Sorin Ovidiu Vântu alintat ”Grăsuțul”, pentru a-i fi dat o lovitură sub centură lui Ghiță furându-i emisia în complicitate cu Elan. Admirația și-o exprima Chireac tocmai în studioul lui Ghiță de la care, se zice, lua sume frumușele, dar tăindu-și deja cale spre adversarul acestuia, via Vantu.

Caftul dintre Schwarzenberg și Ghiță, nu are nimic din stereotipul luptei dintre bine și rău. Mass-media a fost fatal pervertită de maniera vanitoasă și interesată în care Vântu a tratat televiziunea, în disprețul libertății de exprimare și a misiunii presei, cu ofertele sale ”de nerefuzat”. A cumpărat jurnaliști, conștiințe, a transformat trustul Realitatea într-un instrument de șantaj politic și într-o sursă nelegitimă de stors bani. La fel a făcut și Voiculescu, dar cu plăți mai zgârcite. Jurnalistii au acceptat si s-au lasat folositi in scopuri straine de cele ale presei. Schwarzenberg și Ghiță reprezintă multiplicarea acestui contingent de ”patroni” neinițiați în domeniul mediatic, dar căliți în aranjamente dubioase, care pregătesc măciuca pentru alegerile viitoare. Profitul țintit de acest gen de intermediari nu vine din televiziunea văzută ca afacere, din publicitate sau producție, ci din contractele și afacerile așteptate ca răsplată pentru serviciile aduse învingătorului în alegeri. Să ne amintim că Realitatea TV a jucat politic pe o parte, apoi a trecut de partea cealaltă. A fost astfel viciată orice normă jurnalistică. S-au inventat ”experți”, hahalere oportuniste care să intoneze pe tonul cerut, cu toată energia. S-au stimulat isteria, bătaia de joc, gesticulația apocaliptică. Zilnic s-a practicat manipularea. Criza pieței media a facilitat apariția jurnalistului de unică folosință. Este indiferent, așadar, cum se va sfârși încăierarea dintre Schwarzenberg și Ghiță, cine va lua camerele și cine se va alege cu trepiedele și microfoanele. Amândoi sunt parte a unor pariuri politice din care presa va ieși rănită. Tabloul nu conține toată media, ci doar partea contaminată de toxina jocului politicoid.

Acum cinci ani, când se lucra la textul Contractului Colectiv de Muncă pe Ramura Mass-media la inițiativa MediaSind, exista convingerea că jurnaliștii sunt dispuși să lupte pentru libertatea de exprimare și de aceea s-au introdus la art.70 instrumentele necesare pentru protejarea de ingerințele patronale sau de abuzurile șefilor editoriali. Astfel, ”jurnalistul, fără a suferi nici un fel de consecinţe are dreptul ”să refuze să scrie, să pregătească sau să participe la realizarea unui articol al cărui conţinut este contrar legislaţiei actuale sau deontologiei jurnalistului profesionist, invocând clauza de conştiinţă”, dar chiar ”să refuze să semneze materialul care a fost modificat prin intervenţia editorului… pe motiv că textul sau conţinutul materialului se opune opiniilor şi credinţelor jurnalistului”. Din 2006 până acum sunt puține (totusi exista) sau necunoscute cazurile în care jurnaliștii au părăsit o companie media din motive de conștiință. În majoritatea covârșitoare a cazurilor au plecat pentru bani. Fluctuațiile de personal nu reprezintă o situație aparte în lumea modernă, așa cum nici goana după un serviciu mai bine plătit. Numai că meseria de jurnalist are o componentă în plus: ea operează cu libertăți fundamentale și are ca justificare dreptul cetățenilor de a fi informați.

citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro