Jurnalul lui Vasile Cancicov – dezbatut de istoricii Georgeta Filitti, Daniel Cain, Sergiu Iosipescu si Alina Pavelescu, marti, 5 iulie, Libraria Humanitas de la Cismigiu

Editura Humanitas va asteapta la Libraria Humanitas de la Cismigiu marti, 5 iulie, ora 19, pentru o dezbatere despre Jurnalul lui Vasile Cancicov, cea mai pretioasa si consistenta marturie din Bucurestiul sub ocupatie. Vor vorbi istoricii Georgeta Filitti, Sergiu Iosipescu si Daniel Cain, editorul celor doua volume ale jurnalului. Moderatorul intanirii va fi istoricul Alina Pavelescu, directorul adjunct al Arhivelor Nationale ale Romaniei.

Se implinesc in curand o suta de ani de la intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial. Editura Humanitas marcheaza acest eveniment printr-o serie de restituiri, intre care se numara si jurnalul tinut de Vasile Th. Canciocov si publicat in 1921 in doua volume masive sub titlul Impresiuni si pareri personale din timpul razboiului Romaniei. Jurnal zilnic. 13 august 1916–31 decembrie 1918.

Editia Humanitas a acestor volume este o prima reeditare de dupa editia princeps din 1921 si vine ca o recuperare a unei marturii de prima insemnatate asupra unui eveniment crucial al istoriei noastre moderne. Lucrarile de fata, al caror supratitlu, Jurnal din vremea ocupatiei, apartine editurii, sunt o selectie substantiala si reprezentativa din ambele volume aparute atunci. Criteriul esential pe baza caruia s-a facut selectia pentru prezenta editie a fost dorinta de a facilita lectura si de a urmari cu precadere evolutia starii de spirit si a evenimentelor din teritoriul ocupat de Puterile Centrale.

„La 13 august 1916 am intrat in razboi, la 31 decembrie 1918 Romania ia loc la masa Conferintei de Pace. Ce s-a petrecut in acest rastimp este rodul celor ce am scris aici.“ (Vasile Th. Cancicov)

VASILE TH. CANCICOV s-a născut la 16 octombrie 1873, într-o familie de condiție modestă din Bacău. Este al doilea născut din cei șase copii ai cuplului Theodor Al. Cancicov (funcționar) și Raluca, născută Stanciu (casnică, fiică de funcționar). Fratele mai mic al lui Vasile, cunoscutul om politic liberal Mircea Th. Cancicov (1884–1959), a fost în mai multe rânduri ministru la sfârșitul anilor 1930; persecutat şi încarcerat de comunişti, avea să moară în închisoarea de la Râmnicu Sărat. După studii primare la Bacău și Iași, Vasile Cancicov se înscrie în 1892 la Facultatea de Drept a Universității București. Se implică activ în mișcările studențești de protest din vara anului 1894, declanșate de procesul intentat, la Cluj, liderilor mișcării memorandiste a românilor transilvăneni. În 1896 obține diploma de licențiat în drept și se înscrie în Baroul București. Activează în cadrul influentei Ligi pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor. În primăvara lui 1898 intră în politică și se înscrie în Partidul Conservator. La nici 26 de ani împliniți este ales, în mai 1899, deputat de Bacău. În alegerile din februarie 1905 obține un nou mandat de deputat. În 1908 părăsește rândurile Partidului Conservator și decide să-l urmeze pe Take Ionescu în nou creatul Partid Conservator-Democrat. În această perioadă devine director al cotidianului Ordinea, „organ conservator-democrat“. În noiembrie 1912 obține un al treilea (și ultim) mandat de deputat. În 1914 se retrage de pe scena politică și, până la sfârșitul vieții, se va ocupa, cu destul succes, doar cu avocatura. Unele dintre pledoariile sale sunt publicate sub forma câtorva broșuri, apărute între 1915 și 1928. După ce România intră în prima conflagrație mondială, decide să rămână în Bucureștii aflaţi sub ocupația Puterilor Centrale. Din cauza trecutului său politic, este reținut și privat de libertate timp de 20 de luni. Jurnalul ținut în toată această perioadă va fi publicat în 1921, sub titlul Impresiuni și păreri personale din timpul războiului României. A fost decorat atât de regele Carol I, cu ordinul „Coroana României“, în grad de comandor (1913), cât și de regele Ferdinand, cu „Steaua României“, în grad de ofițer (1921). Se stinge din viață la 27 mai 1931, la București.