Klaus Iohannis, ursul si tigrul

Presedintele Klaus Iohannis s-a declarat intristat de modul in care autoritatile au ucis, miercuri, un urs ajuns nu se stie cum sa bantuie trei ore prin centrul Sibiului si a cerut proceduri clare pentru a preveni „emotiile inutile”. Iohannis s-a mai confruntat cu o situatie similara cand era primar. In 2011, un tigru evadat de la Gradina Zoologica aflata in administratia primariei a scapat si a fost omorat in conditii aproape identice. Tranchilizarea a esuat iar tigrul a fost impuscat, tot cu harmalaie, panica, dar primarul Iohannis a rasuflat usurat ca fiara n-a sfasiat pe nimeni.

N-a mai ridicat atunci problema procedurilor. Spre deosebire de imaginile dramatice cu ursul doborat vineri la zid, in urma cu sase ani au lipsit cu desavarsire filmulete cu tigrul intr-o balta de sange.

Daca ne uitam si mai atent la detalii, vom vedea ca, din 2011, nu s-a schimat de fapt mare lucru in ce priveste metodele si procedura de interventie in cazul animalelor salbatice ratacite prin orasul presedintelui.

Viceprimarul Sibiului anunta atunci, in timpul incidentului cu tigrul, ca „problema cu care se confrunta si pe care incearca sa o rezolve este lipsa pustilor cu tranchilizant, existand una singura autorizata in municipiul Sibiu”. Ce scrie presa locala in 2016, dupa ratarea tranchilizarii ursului? „În momentul în care ursul a fost împușcat de către vânător, după cum spun autoritățile, la câțiva metri se aflau și medicii veterinari ai Grădinii Zoologice, dar în afara incintei. Medicii veterinari aveau o pușcă cu tranchilizante, singura aflată în custodia unei instituții publice din județ, folosită și anul trecut la capturarea unui urs, nu mai departe de anul trecut. Atunci, ursul găsit în beciul unui sibian a fost capturat fără a fi împușcat, ci doar tranchilizat. De această dată, însă, medicii veterinari nu au mai fost așteptați”, scrie publicatia locala Turnul Sfatului.

Altfel spus, problema din 2011 s-a prelungit pana in 2016. A dainuit cel putin trei ani in mandatul de primar al lui Iohannis. Se pare ca nimeni nu s-a obosit ca, in loc de o pusca cu tranchilizant in tot orasul, sa faca in asa fel incat sa fie macar doua. Poate una se strica.

Cel mai important aspect este ca nimeni n-a ridicat atunci problema procedurilor. Nu l-am auzit pe Klaus Iohannis sa spuna cand era primar: hei, oameni buni, cum facem data viitoare cand mai scapa o fiara prin oras? Cine intervine, cum, in ce fel, pentru a nu mai omori aiurea animale salbatice? Dupa impuscarea tigrului, primarul de atunci n-a mai fost parca la fel de trist ca presedintele de azi.

Ce s-a schimbat totusi intre timp? Ceva esential: capacitatea publicului de participa live la aceste mici drame urbane, de a raspandi imagini, informatii si de a se revolta. Oamenii au luat foc pe retelele sociale. S-a anuntat pe Facebook un protest pentru vineri in Piata Mare din Sibiu. In consecinta, si reactia fostului primar ajuns intre timp presedinte a fost cu totul alta:

• „Acel incident m-a intristat. Am urmarit stupefiat acele imagini cu un urs care se plimba prin oras si pur si simplu este impuscat. Cum este posibil sa existe ISU, Politia Locala, sa se adune 50 de oameni la urs sa strige toti acolo si in final, in loc sa vina cineva de la DSV sau de la ISU cu pusca cu tranchilizant, cineva zice impuscati-l. (…) Nu am fost acolo, dar din film mi s-a parut ca acel animal a fost speriat si a fugit. (…) Nu era mai simplu (…) sa avem doi-trei oameni pregatiti pentru asa ceva, care ar fi intervenit fara panica? Emotia face parte din ecuatie si la dezastre si in cazul unor actiuni teroriste apare teroarea si pentru a preveni emotii inutile este nevoie de proceduri clare pentru oamenii care trebuie sa se intervina”, a declarat , joi, Iohannis la dezbaterea „Managementul reducerii riscurilor la dezastre”, organizata la Universitatea Tehnica de Constructii, conform Agerpres.

Evident ca este nevoie de o procedura clara si de ceva mai multa organizare in astfel de situatii. Relatarile presei locale in cazul ursului impuscat la Sibiu sunt destul de confuze. Unii spun ca medicii veterinari n-au apucat sa traga cu tranchilizant, altii ca au tras dar ca l-au ratat.

Totusi, ce putem lesne constata este ca in cel putin trei cazuri de animale salbatice neutralizate in oras, cate au fost raportate la Sibiu in ultimii ani, la fata locului a ajuns si posesorul singurei pusti cu tranchilizant din oras. In cazul tigrului, sedativul nu si-a facut efectul si un vanator a decis sa-l impuste. In alt caz de urs ratacit prin curtile unor oameni tranchilizantul a avut efect si ursul a fost salvat, iar in ultimul caz se pare ca l-au ratat.

Sunt situatii si situatii, cu grad de pericol diferit, care reclama uneori solutii radicale. In cazul de la Sibiu, raportul oficial al Directiei Sanitar Veterninare vorbeste despre „un exemplar de urs brun carpatin în greutate de 176 de kilograme, lungime 160 cm, înălțimea la greabăn de 70 cm, cu vârsta aproximativă de 5-6 ani”.

Deci nu era un pui de urs inofenisv cum in mod eronat s-a raspandit informatia pe FB. Ursul, potential pericol pentru orice adult sau copil nimerit in raza lui de actiune, a alergat trei ore prin oras, a trecut pe langa scoli, prin Piata Mare (plin centrul orasului) iar in final a fost ucis intr-o curte. Se putea altfel? Poate da, poate nu. A fost o intamplare fericita ca nici un om n-a fost ranit sau ucis. Dar daca se termina prost in caz ca vanatorii nu trageau? Nu le reprosam tot noi astazi ca au actionat ezitant, ca n-au fost in stare de nimic?

Un simplu google cu „bears killed in city” si vom gasi zeci de cazuri foarte diferite relatate de presa canadiana sau americana. Oricat de clare sunt procedurile acolo, nu se termina intotdeauna cu happy end. In unele cazuri ursii sunt tranchilizati si salvati, in altele sunt impuscati de politisti sau de vanatori cu explicatia ca protejarea vietii oamenilor este pe primul loc. Aceste situatii genereza in public doua tipuri de reactii diametral opuse.

Si in alte parti, cand un urs este impuscat, o parte din public se revolta, critica politia, acuza autoritatile de incompetenta si empatizeaza cu animalul ucis. Cealalta parte rasufla usurata ca animalul n-a apucat sa faca victime, ca nu si-a pierdut nimeni viata si ca impuscarea era singura varianta rationala. Toate aceste cazuri ne amintesc insa mereu de fiara din noi, oamenii civilizati. Distrugem habitate, ecosisteme si specii intregi pentru a face loc civilizatiei noastre, cu orasele, autostrazile si fabricile ei.

In epoca retelelor sociale, aceste scene dramatice sunt de regula filmate de cineva din public, ele incep sa circule si genereaza „emotia inutila” de care vorbeste azi presedintele Iohannis. El a avut pur si simplu noroc ca in urma cu sase ani, pe cand era primar, nu s-a nimerit cineva sa filmeze haituirea si uciderea tigrului. Nici retelele sociale nu aveau forta de azi. Altfel, tipa dupa proceduri inca de atunci si nu astepta cinci ani sa ajunga presedinte pentru a se catara pe valul „emotiei inutile”, cerand sa se faca ordine intr-un haos care nu l-a prea deranjat cat era primar.

In realitate, modul in care se intervine pare destul de standardizat: apar de fiecare data veterninarii cu tranchilizantul, se mobilizeaza ISU, politia, vanatorii, iar salbaticiunea moare sau scapa in functie de cat noroc are in viata si cat de periculoasa este situatia. In concluzie, interventia presedintelui Iohannis in acest caz nu mi se pare chiar cea mai inspirata. Pare mai degraba oportunista si in acord cu o parte zgomotoasa din public, dar risca sa se intoarca destul de usor impotriva lui.