La 30 de ani după fatwa care l-a condamnat la moarte, Salman Rushdie nu mai vrea să trăiască ascuns

„Nu vreau să mai trăiesc ascuns”, repetă Salman Rushdie, atunci când cineva evocă, adeseori împotriva dorinței sale, fatwa care îi apasă pe umeri de 30 de ani, scrie AFP.

Autorul „Versetelor satanice” refuză să trăiască ascuns, dar a fost nevoit să accepte protecția poliției de când ayatollahul Khomeini, primul lider al Republicii islamice Iran, a pronunțat în 14 februarie 1989 condamnarea sa la moarte pentru cartea considerată blasfematoare la adresa musulmanilor.

În vizită în Franța toamna trecută, Salman Rushdie explica: „Au trecut 30 de ani. Acum totul merge bine. Aveam 41 de ani atunci, acum am 71. Trăim într-o lume unde subiectele de preocupare se schimbă foarte repede. Sunt acum multe alte motive de frică, alți oameni de ucis …”.

Acesta a povestit că la New York, unde locuiește de 20 de ani (scriitorul născut în Bombay, în India, într-o familie musulmană, a trăit majoritatea vieții în Marea Britanie, dar a devenit cetățean american în 2016), poate avea o viață normală și poate circula cu metroul „ca toată lumea”.

Fatwa a ucis deja oameni

La editorul său din Paris, unde un ziarist AFP l-a întâlnit recent, era imposibil să nu remarci prezența a numeroși polițiști în civil.

Fatwa lansată de Khomeini nu a fost înlăturată și a făcut deja victime. În iulie 1991, traducătorul italian al Versetelor Satanice, Ettore Capriolo, a fost grav rănit într-un atentat iar traducătorul japonez, Hitoshi Igarashi, a fost ucis cu mai multe lovituri de cuțit.

În 1993, editorul norvegian al cărții, William Nygaard, a fost grav rănit, fiind împușcat de trei ori. În același an, traducătorul turc, Aziz Nesin, a scăpat cu viață dintr-un incendiu criminal care a provocat moartea a 37 de persoane.

Dominique Bourgois, văduva lui Christian Bourgois, își amintește de amenințările cu moartea la adresa soțului său, când vine vorba de publicarea în Franța (în septembrie 1989) a „Versetelor Satanice”.

Cartea, explică astăzi scriitorul, a fost „în mare parte neînțeleasă”. „Este vorba în realitate de un roman care vorbește despre imigranții din Asia de Sud în Londra iar religia lor nu era decât un aspect din acea poveste”, spune el.

Scriitorul britanic de origine pakistaneză Hanif Kureishi, prieten cu Rushdie, spune că nimeni „nu ar avea curajul azi să scrie Versetele Satanice și cu atât mai puțin să le publice”.

Autorul indian Salil Tripathi, președintele Comitetului scriitorilor în închisoare de la PEN International, organism care apără scriitorii persecutați, susține că „afacerea Rushdie a creat o frână mentală” pentru a discuta despre islam.

„Care editor ar publica azi Versetele Satanice? Am putea găsi, poate, editori care să dorească să provoace o reacție a musulmanilor dar editorii tradiționali ar fi reticenți, ținând cont de ce știm”, crede Salil Tripathi.

Omagiu pentru Conrad și Cehov

Dar această fatwa l-a constrâns pe Salman Rushdie să trăiască ascuns 13 ani, între 1989 și 2002.

Scriitorul a povestit acești ani în „Joseph Anton” (Joseph ca un omagiu pentru Conrad și Anton pentru Cehov, doi dintre scriitorii săi preferați) și pseudonimul său în anii de clandestinitate.

Publicată în 2012, această carte este fără îndoială cea mai bulversantă, scriitorul povestindu-și viața de proscris.

Cel care se definește drept un „ateu, dar fascinat de zei și profeți” trebuie să-și schimbe locuința în fiecare săptămână. Trebuie să se deghizeze. A-și vedea fiul Zafar (născut în 1979) devine o cursă cu obstacole …

După 11 septembrie 2001, scriitorul refuză definitiv să se mai ascundă. Întrebat în toamna lui 2018, în Franța, dacă regretă că a scris „Versetele Satanice”, scriitorul a surâs și a răspuns: „Sunt ca Edith Piaf, <>”.