Paradoxul este că exporturile au crescut procentual mai repede decât importurile, dar diferența dintre banii care intră în țară din vânzarea mărfurilor și cei care ies pentru cumpărarea lor continuă să se mărească.
Explicația este în primul rând una aritmetică: România importă mult mai mult decât exportă. Când pleci de la o bază atât de dezechilibrată, o creștere procentuală mai mică a importurilor poate însemna, în valoare absolută, mai mulți bani decât o creștere procentuală mai mare a exporturilor.
În primele opt luni, exporturile României au ajuns la 65,82 miliarde de euro, în creștere cu 4%, în timp ce importurile au totalizat 88,27 miliarde de euro, cu 3,4% peste nivelul de anul trecut.
Altfel spus, pentru fiecare 100 de euro încasați din exporturi, România a cheltuit aproximativ 134 de euro pe importuri.
August, o lună în care dezechilibrul s-a accentuat
Datele pentru august arată o deteriorare mai puternică decât cea sugerată de evoluția cumulată a primelor opt luni.
Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:
Exporturile au însumat 7,55 miliarde de euro, în creștere cu 11,6% față de august 2025. Importurile au urcat însă cu 13,7%, până la 10,69 miliarde de euro.
Rezultatul: un deficit comercial de 3,14 miliarde de euro într-o singură lună.
Pe baza valorilor și ritmurilor de creștere publicate de INS, deficitul din august a fost cu aproximativ 590 de milioane de euro mai mare decât în august 2025.
Este un semnal important. Deși exportatorii români au avut o lună bună, importurile au avansat și mai rapid, anulând efectul pozitiv asupra balanței comerciale.
Marea vulnerabilitate: produsele chimice, combustibilii și bunurile industriale
O privire asupra structurii comerțului exterior arată că deficitul României nu este doar o problemă de consum.
Cea mai mare diferență apare la produsele chimice și derivate: România a exportat produse în valoare de 3,85 miliarde de euro și a importat de 13,28 miliarde. Rezultă un deficit de aproximativ 9,43 miliarde de euro, echivalent cu 42% din deficitul comercial total.
La mărfurile manufacturate clasificate după materia primă, deficitul ajunge la 4,74 miliarde de euro, iar la combustibili și produse derivate, la 3,75 miliarde.
Aceste trei categorii explică împreună aproape 80% din deficitul comercial al României.
Cifrele sugerează o problemă structurală: economia românească depinde puternic de importurile de produse industriale, substanțe chimice, materiale și energie. O parte dintre acestea sunt utilizate chiar de companiile care produc ulterior bunuri pentru export.
Prin urmare, reducerea importurilor nu este automat o veste bună. Dacă firmele importă mai puține componente sau materii prime pentru că produc mai puțin, o ameliorare a deficitului poate ascunde, de fapt, o slăbire a activității economice.
Nici relația cu Uniunea Europeană nu este echilibrată
Uniunea Europeană rămâne principalul partener comercial al României, reprezentând 71,6% din exporturi și 72,5% din importuri.
În primele opt luni, România a exportat către statele membre mărfuri de 47,15 miliarde de euro și a importat de 64,02 miliarde.
Deficitul comercial în relația cu UE a ajuns astfel la 16,87 miliarde de euro, adică aproximativ trei sferturi din deficitul total.
În relația cu țările din afara Uniunii, deficitul a fost de 5,58 miliarde de euro.
Această distribuție arată cât de puternic este integrată România în lanțurile europene de producție, dar și faptul că integrarea comercială nu garantează automat o balanță echilibrată.
De ce contează deficitul comercial pentru economie și pentru leu
Deficitul comercial nu este echivalent cu o pierdere contabilă a țării și nici nu înseamnă că toate importurile sunt inutile. Importurile de utilaje, tehnologii sau echipamente pot contribui la creșterea productivității și a exporturilor viitoare.
Totuși, un deficit comercial persistent contribuie la dezechilibrul extern al economiei și poate pune presiune asupra contului curent, care include și schimburile de servicii, veniturile și transferurile externe.
Cu cât nevoia de finanțare externă este mai mare, cu atât economia poate deveni mai sensibilă la schimbările de sentiment ale investitorilor, la costurile împrumuturilor și la evoluția cursului valutar.
Nu există însă o relație mecanică între deficitul comercial și deprecierea leului. Evoluția cursului depinde și de fluxurile de capital, de politica monetară și de alte componente ale balanței de plăți.
Problema României nu este doar cât exportă, ci și ce trebuie să importe pentru a produce
Datele INS conțin și o observație interesantă: mașinile și echipamentele de transport reprezintă 45,5% din exporturile românești, dar și 36,6% din importuri.
România are, așadar, o capacitate industrială importantă, conectată la piețele internaționale. În același timp, această industrie funcționează într-un sistem de producție care presupune importuri semnificative.
De aici rezultă una dintre provocările economice ale României: nu este suficient să exportăm mai mult. Contează și câtă valoare adăugată rămâne în economie, câte componente pot fi produse competitiv local și cât de mult putem reduce dependențele structurale fără să afectăm productivitatea.
