Lansare de carte si dezbatere: Însemnările unui pictor refugiat. La Iași, în timpul războiului, 1916–1917 de Costin Petrescu

Librăria Humanitas de la Cișmigiu gazduieste sâmbătă, 8 decembrie, ora 17, lansarea volumului Însemnările unui pictor refugiat. La Iași, în timpul războiului, 1916–1917 de Costin Petrescu, cu studiu introductiv, cronologie și note de Virginia Barbu, recent apărut în colecția ‘Memorii/Jurnale’ a Editurii Humanitas.

La eveniment vor vorbi Virginia Barbu, istoric și critic de artă, îngrijitoarea ediției, Adrian-Silvan Ionescu, istoric și critic de artă, directorul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” și Daniel Cain, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Accesul este gratuit pe baza unei rezervări prin Eventbook.

„Însemnările lui Costin Petrescu, excelent portretist, inovator al frescei românești interbelice, constituie o mărturie importantă din timpul primei conflagrații mondiale, un document tragic, dar totodată plin de spirit și de farmec, remarcabil prin acuratețea percepțiilor și a informațiilor înregistrate. Ele reflectă exercițiul atent al vizualității și practica variatelor meșteșuguri stăpânite de autor, precum și convingerea sa morală că «faptele trebuiesc bine amintite, ca nu cumva să se uite vreodată».

Peste un timp care s-a rotunjit, ni se oferă astăzi prilejul acelui «mai târziu, târziu de tot» pe care pictorul Costin Petrescu îl anticipa pentru momentul în care vor ieși la lumină însemnările sale din vremea pribegiei.“ – Virginia Barbu

COSTIN PETRESCU (1872–1954) este cunoscut îndeobște ca pictor, arhitect, maestru în arta frescei (este autorul Marii Fresce a Neamului de la Ateneul Român), profesor la Belle Arte. E de mai mică notorietate participarea sa la serbările de aniversare a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare din 1904/1905 și la festivitățile Încoronării din 1922 (a conceput scenografia și costumele cortegiului istoric, dar și mantiile regale, sceptrul regelui Ferdinand și coroana reginei Maria). Și mai puțin cunoscut este episodul retragerii sale în Moldova pe perioada ocupației Puterilor Centrale: deși nu a acceptat până la urmă să facă parte din grupul de artiști mobilizați pe lângă Cartierul General, a imortalizat în propria-i manieră, în lucrări plastice, participarea armatei române la conflagrația mondială. Prin intermediul însemnărilor sale, care ajung acum integral la cunoștința cititorilor, Costin Petrescu lasă și o prețioasă mărturie narativă asupra exodului din primele săptămâni ale ocupației Puterilor Centrale și asupra refugiului din Moldova.

Prin podurile caselor se grămădeau nenorociţi fugari fără adăpost, se înghesuiau unul într-altul, luptând cu foamea şi gerul cumplit până ce moartea se îndura să le curme suferinţele lor. Prin gura podului se scotea cu anevoinţă stârvul îngheţat şi ţeapăn al nefericitului refugiat. Şi se duceau… unul după altul. S-au văzut căruţe supraîncărcate de soldaţi degeraţi, aruncaţi unul peste altul ca nişte buşteni de lemne. În lada cu gunoi din str. Păcurari colț cu str. Carol s-a găsit vârât în gunoi cadavrul unui colonel rus asasinat de-ai lui și căruia-i luaseră doar încălțămintea din picioare. Se știe cine și cum l-a asasinat, dar îndrăzneală nimeni n-a avut să-i urmărească de când sovietele soldățești terorizează pe șefii lor. Și câte de astea… Dezgustul te coprinde și parcă nu se cade nici măcar să-ți mai treci vremea analizând faptele sălbatice ale acestor brute ce nu știu decât să mănânce și să ucidă. – Costin Petrescu