Legislație pentru era digitală în România – quo vadis?

Companiile tehnologice inovează și creează produse noi în fiecare zi, iar legislația în vigoare și serviciile digitale publice din România sunt blocate în epoca fax-ului.

La nivel UE, Comisia Europeană propune legislație privind inteligența artificială, investiții în supercalculatoare, sau devine un trendsetter de reglementare a platformelor online. Majoritatea statelor membre din Vest întreprind sau au întreprins deja o analiză a legislației în vigoare cu scopul de a o moderniza. Franța a adoptat încă din 2019 o lege care să faciliteze înțelegerea legii franceze prin abrogarea oficială a legislației învechite (care a fost depășită de evoluția tehnologică, socială sau legislativă ulterioară).

În România, în 2021, lipsesc soluții eficiente de e-guvernare și avem legi adoptate în anii ‘90 care se aplică sectorului tech. La nivelul administrației publice, Ministrul pentru Inovare, Cercetare și Digitalizare a afirmat că „spațiul digital guvernamental arată ca un arhipelag, cu foarte puține feriboturi între insule”, referindu-se la lipsa de interoperabilitate a bazelor de date. Într-adevăr, așa cum a declarat și Ministrul Teleman, procesul de creare a unui standard, probabil în întreaga administrație publică și în general în sectorul privat, va dura și nu se va termina niciodată, va fi continuă.

Avem o oportunitate considerabilă de remediere a problemei. Comisia Europeană a alocat 20% din instrumentul de redresare economică în valoare de 750 de miliarde de euro, NextGenerationEU, pentru investiții în digitalizare. Președinta Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, a afirmat că „următorul deceniu trebuie să fie deceniul digital al Europei”. Astfel, a doua prioritate a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este transformarea digitală, cu un buget inițial de negociere de 3.542 milioane de euro.

Dar, pe lângă inițiativele menite să digitalizeze administrația publică centrală, incluse în PNRR, este necesară o trecere în revistă a tuturor impedimentelor întâlnite de sectorul privat sau de cetățeni. Acest articol își propune să introducă recomandări privind agenda digitală a guvernului, cu intenția de a deschide o dezbatere privind viitorul României în era digitală.

1.Implementarea soluțiilor de solicitare a actelor administrative online

După stabilirea mijloacelor de identificare electronică a persoanelor, conform Regulamentul privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă (eIDAS) care stabilește norme pentru tranzacțiile electronice prin furnizarea unei baze comune pentru realizarea de interacțiuni electronice sigure, și realizarea interoperabilității bazelor de date, următorul pas ar putea fi adoptarea unor soluții pentru solicitarea și obținerea actelor administrative de la distanță, cu verificările aferente.

Cărțile de identitate, pașapoartele sau alte documente administrative de bază ar putea fi solicitate online, astfel reducând costurile administrațiilor, precum și timpul cetățenilor și întreprinderilor cu până la 50%. Formularele folosite ar putea fi pre-completate, având în vedere existența informațiilor în bazele de date ale administrației.

2.Interfețe user friendly

Avem un număr de servicii administrative online care au fost lansate recent, dar acestea ori nu sunt promovate, ori au o experiență și design de utilizator în interfață (UX/UI) la fel de complicată – sau chiar mai mult – decât deplasarea la ghișeu. Informațiile despre accesarea serviciilor sunt adesea prezentate într-un limbaj birocratic greu de înțeles.

Interfețele sunt create și gândite independent una de cealaltă. Un one-stop-shop, un tip de ghișeu unic pentru toate serviciile digitale publice, ar fi necesar pentru ca cetățenii să beneficieze de servicii publice online într-o manieră simplă, intuitivă și eficientă. Aplicațiile necesită în mod obișnuit copii tipărite ale documentelor justificative pentru a fi semnate, iar multe formulare online sunt la fel de complicate de completat ca și versiunile pe hârtie, soluții de pre-completare lipsind în momentul de față. Totodată, interfețele arată învechit, iar guvernul ar trebui să investească într-un brand digital care să aducă coerență de design între acestea.

3.Revizuirea legislației învechite aplicabile noilor tehnologii

Reformarea cadrului de reglementare este necesar pentru a ne asigura că noile tehnologii și mediul de afaceri poate opera și inova. Procesul legislativ și de reglementare ar trebui să devină mai proactiv, mai dinamic și mai receptiv, având în vedere că evoluțiile sunt mai rapide în tehnologie decât în reglementare. Spre exemplu, în momentul actual, legislația privind funcţionarea unităţilor farmaceutice, cu toate că adoptată în 2019, nu a luat în calcul noile tehnologii și oportunitățile comerciale de diversificare a metodelor de vânzare și distribuție prin platformele online de tip marketplace. Astfel de scenarii ar putea fi evitate prin analiza impactului tehnologic a politicilor publice și anticiparea nevoilor de reglementare pe termen lung.

Consiliul Legislativ ar putea lansa o trecere în revistă a legislației, eventual de adopție a abordării “one-in, one-out” (concept de reglementare prin care de fiecare dată când o lege este adoptată, alta, cu caracter asemănător, ar trebui abrogată), pentru a minimiza birocrația și costurile de reglementare asupra cetățenilor și a sectorului privat, și mai ales asupra IMM-urilor.

În cazul în care nu există capacitate instituțională, o alternativă ar fi crearea unei autorități cu sarcina unică de eliminare a legislației duplicative sau învechite, care ar putea inclusiv să propună legislație spre amendare și pe termen lung, precum și recomandări, după acumularea de experiență instituțională. O autoritate însărcinată cu o mult-necesară „curățenie legislativă de primăvară”, care sigur va avea activitate perpetuă.Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro