Lemnul sacru

Nimeni din familia Gociu, o familie saraca de tarani, parinti a 10 copii, nu ar fi crezut ca vor fi personajele unei intamplari pe cat de bizare, pe atat de reala.

Pana acum, ori de cate ori auzeau de icoane facatoare de minuni sau de icoane care plang isi faceau semnul crucii si spuneau ca „mare e minunea lui Dumnezeu”. Tot asa au spus si atunci cand, Emil, singurul copil ramas in batatura casei a descoperit intr-o bucata de lemn chipul lui Iisus.

Chiar daca la inceput nu si-au crezut pe cuvant baiatul, acum spun cu smerenie si speranta ca totusi Dumnezeu ii are in grija, mai ales ca in urma cu doi ani Emil, mezinul, a fost victima unui accident in urma caruia a suferit o comotie cerebrala si a avut doua crize de epilepsie.

„Am luat una din bucatile de lemn din curte si am despicat-o ca pentru pus in foc. Numai ca lemnul nu vroia sa stea. Sarea mereu de pe taietor. Dupa cateva incercari esuate m-am uitat mai atent si atunci am vazut chipul lui Iisus”, povesteste Emil Gociu.

Copilul a alergat repede in casa sa le povesteasca parintilor despre intamplare, numai ca nici unul dintre adulti nu a vrut sa il creada. Chiar si atunci cand a aratat bucata de lemn, sotii Gociu l-au fugarit spunand ca e doar un lemn uscat si l-au aruncat in stiva de langa soba.

Consecvent, Emil a luat fragmentul si l-a ascuns timp de cateva zile, dupa care l-a aratat iar parintilor. In acel moment, vazand conturul lui Iisus, parintii lui Emil au ramas cu rasuflarea taiata, dupa care au plecat la preotul din sat sa le arate descoperirea.

Acesta le-a spus ca lemnul trebuie pastrat deoarece este un semn divin prin care Dumnezeu a vrut sa le dea un semn de binecuvantare.

„Dumnezeu a vrut sa ne dea un semn ca ne are in paza”, spune printre lacrimi Eugenia Gociu, mama lui Emil.