Lockdown-ul dur în Germania se prelungește încă o lună. Experți în drept constituțional german contestă legalitatea măsurilor prelungite discreționar

În Germania, lockdown-ul dur va fi prelungit până în 7 martie. Atât guvernul federal, cât și guvernele de landuri, nu vor să relaxeze restricțiile în virtutea cărora, potrivit unei martore oculare, „practic totul este închis” și „te poți vedea doar cu câte o persoană”. Argumentul principal invocat de cancelarul Angela Merkel și miniștrii săi este „răspândirea noilor variante de virus”.

Comunicatul publicat pe site-ul oficial al guvernului a stârnit însă și reacții publice. Un profesor în drept constituțional contestă legitimitatea guvernanților de a dispune discreționar asupra îngrădirii drepturilor fundamentale ale cetățenilor, lucru asupra căruia fostul președinte al Curții Constituționale Federale a avertizat încă de anul trecut.

Într-o postare de marți, ca și contributor la ziarul Augsburger Allgemeine, șeful catedrei de drept public, drept medical și filosofie juridică, Prof. Dr. Josef Franz Lindner, a exprimat critici cu privire la legitimitatea juridică a măsurilor decise la reuniunea șefilor de guvern federal și de landuri, din 10 februarie.

Referindu-se la controversatul Act de protecție împotriva infecțiilor, fostul consilier din Ministerul de Stat al Bavariei pentru Știință, Cercetare și Artă afirmă: „Acesta autorizează intervenții de anvergură – dar nu excesive și nelimitate în timp. Legea prevede incidența a 50 de infecții noi, la 100.000 de locuitori. Măsuri de protecție ample, în sensul blocajului, sunt permise numai dacă acestea sunt depășite. Guvernul nu poate seta această valoare schimbând-o sau înlocuind-o cu o altă valoare de referință, cum ar fi valoarea R. Un lockdown prelungit, în pofida unei incidențe permanente mai mici de 50, ar fi ilegal.”

În cadrul lockdown-ului prelungit, decis miercuri de guvernanții germani, se menționează însă o altă valoare: „La o incidență stabilă de 7 zile, de maximum 35 noi infecții la 100.000 de locuitori, următorii pași de relaxare pot fi luați de către landurile federale”. Prin urmare, reperul care legitimează actualele măsuri a fost forțat în jos.

„Non-libertatea permanentă pentru toți nu este o mantră de criză”

Profesorul Lindner subliniază în mod special rolul Legii fundamentale, care în situația actuală ar trebui contrabalansat „unei politici Corona excesiv de represive”, și selectează câteva puncte:

„Legea fundamentală obligă să se protejeze sănătatea și viața. Statul însă nu poate și nu trebuie să protejeze fiecare individ de boli și deces; altfel, ar trebui să interzică condusul mașinilor, sporturile cu risc ridicat, băuturile tari și produsele din tutun și să dispună controale medicale regulate. Statul liberal constituțional presupune că individul se protejează și se îngrijește singur de propria sănătate. Numai atunci când acest lucru nu este posibil sau persoana o face în mod inadecvat statul este obligat să protejeze și să susțină.”

Cu referire la ultimul aspect, Lindner invocă protecția grupurilor vulnerabile, dând exemplul vârstnicilor și al căminelor de bătrâni. El aduce și o critică: statul ar fi putut proteja mai bine grupurile de risc, însă a decis o introducere extrem de târzie a testării obligatorii pentru personalul medical, abia la sfârșitul anului 2020 – chiar și în Bavaria.

Potrivit lui Lindner, un alt punct critic este „justa cântărire a măsurilor” adoptate: „Măsurile aspre, cu o încălcare maximă a libertății, sunt disproporționate. Sănătatea (mai presus de toate mentală) a copiilor și adolescenților trebuie și ea luată în calcul, în procesul de luare a deciziilor, – în cazul în care școlile și creșele sunt închise luni întregi -, la fel ca și stabilitatea economică și socială a țării noastre. Politicienii arată o sensibilitate redusă la acest lucru. Dar Legea fundamentală însăși spune: sănătatea nu este pe primul loc, iar o punere în balans este posibilă și necesară.”

Lindner mai subliniază rolul minor de până acum „al diferențierii”, care se referă atât la măsurile în sine, cât și la generalitatea absolută a aplicării lor, în toate domeniile vieții și în regiunile cu diferite rate de infecție: „Non-libertatea permanentă pentru toți nu este o mantră de criză permisă din punct de vedere constituțional” și „Cât mai multă libertate posibilă și justificabilă este cerința Legii fundamentale”, consideră el.

„În acest context, lipsa unei perspective temporale pentru o strategie de ieșire din blocaj este extrem de problematică”, iar „continuarea permanentă a status quo-ului va fi neconstituțională, dacă incidența continuă să scadă”, avertizează profesorul Lindner.

„Protecția sănătății nu justifică orice încălcare a libertății”

O serie de specialiști în drept au criticat, în mod repetat, lipsa de informații publice despre „dezbaterea politică decisivă”, ca „o condiție prealabilă pentru un discurs deliberativ într-o societate constituită democratic”, în ce privește prelungirea continuă a lockdown-ului în vremea pandemiei de Covid-19. Iar specialiștii în medicină au atras atenția și asupra unui alt aspect.

De exemplu, epidemiologul suedez Anders Tegnell, în considerațiile sale de anul trecut, vorbește despre „daunele colaterale” ale lockdown-ului: „Vrem să controlăm întreaga sănătate publică. Această include și luarea în considerare a tuturor efectelor unui lockdown, cum ar fi faptul că un blocaj devine atât de stresant încât crește alte rate de mortalitate, cum ar fi rata sinuciderilor. Ne-am întrebat și noi dacă oamenii grav bolnavi și-au crescut gradul de inhibare, înainte de a vizita un medic din cauza lockdown-ului. Este dăunător sănătății oamenilor să fie izolați involuntar”.

Și avocatul de drept constituțional german, Hans-Jürgen Papier, vede situația în mod similar. El cere virologilor să privească out of the box: „Statul trebuie să verifice întotdeauna, cu ajutorul expertizei externe, care sunt măsurile de prevenire și precauție adecvate, în raport cu situația de risc actuală. Acestor întrebări de competență juridică trebuie să li se răspundă într-un mod interdisciplinar și ele nu trebuie lăsate exclusiv în competența virologilor, medicilor, epidemiologilor și experților în științe naturale”.

Încă de anul trecut, Papier, care a fost președinte al Curții Constituționale Federale germane, avertiza: „Trebuie să ne fie clar că scopul unui stat constituțional este, în primul rând, protejarea libertății. Protecția sănătății nu justifică orice încălcare a libertății.”